Normedia.ro vă prezintă în exclusivitate un interviu despre oportunitatea de a accesa fonduri europene, cum poți să îți dezvolți o afacere, problemele cu care se confruntă antreprenorii și birocrația care împiedică dezvoltarea României.

Cum a reușit Mirela Ene, Director General YTD Real Consulting să atragă milioane de euro pentru România și pentru firmele pe care le-a reprezentat. 

1. Cum a început povestea dumneavoastră în consultanță pentru firmele românești, dar și străine?

Începutul meu în consultanță a fost oarecum neașteptat, atât pentru mine, cât și pentru cei apropiați. Era a doua mare schimbare din cariera mea care a început în anul 1996 din poziția de cadru didactic, fiind absolventa de Filologie.

Însă, în anul 2002 nu m-am mai regăsit în acest domeniu și, după înscrierea în anul 2000 la cea de a doua facultate, Drept de această dată, am decis să aplic pentru un post în cadrul RĂ Multiproduct, regie aflată în coordonarea directă a Ministerului Justiției; aceasta avea în subordine la acea vreme fabricile de mobilă, confecții textile și confecții metalice în cadrul cărora lucrau persoanele private de libertate si funcționau pe lângă penitenciarele Târgușor, Aiud, Gherla, Poarte Albă și Rahova.

În anul 2002, am intrat în corpul ofițerilor și am lucrat în cadrul departamentului comercial ceea ce mi-a oferit oportunitatea de a lua contact cu clienți diverși, atât din țară, cât și din străinătate, (la acea vreme, cel puțin producția de mobilă mergea aproape 100% la export).

Din păcate, în anul 2005 o prevedere legală a împiedicat personalul militar să mai deruleze activități în cadrul regiei, motiv pentru care am fost detașată la Baza de Aprovizionare a Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) de la Jilava, unitate ce se ocupa de procedurile complexe de achiziție pentru sistem (uniforme, mijloace de transport, efecte pentru persoanele private de libertate etc.).

Ulterior în cadrul aparatului central al ANP, unde am lucrat atât la departamentul achiziții – realizând preponderent proceduri de achiziții pentru proiectele cu finanțare europeană pe care le avea în derulare ANP, cât și la organizarea muncii – serviciu care monitoriza munca desfășurată de persoanele private de libertate la operatorii economici care solicitau forța de muncă calificată sau necalificată.

În anul 2008 a urmat cea de a doua schimbare în traseul meu profesional, de data aceasta însă una neașteptată, chiar și pentru mine, dar care m-a dus către zona privată.

Am aplicat pentru un job pe un site de profil mai mult din curiozitate; era un post care implica cunoașterea domeniului achizițiilor publice, însă de data aceasta din poziția de ofertant, nu de autoritate contractanta așa cum eram eu obișnuită până la acel moment.

Spre surprinderea mea am fost invitată la interviu și am fost și acceptată chiar în aceeași zi.

Era o companie românească de consultanta, însă cu capital spaniol, care dorea să își diversifice activitatea din Romania, iar pentru aceasta avea nevoie de o persoană care să cunoască domeniul achizițiilor publice. Faptul că aveam și cunoștințe de drept comercial a fost un plus.

Acela a fost momentul în care am luat contact propriu-zis cu lumea consultanței private, atât pentru proiecte cu fonduri europene, cât și pentru achiziții publice.

Cu aceasta compania, dată fiind expertiza de peste 15 ani în domeniul fondurilor europene pentru agricultură și dezvoltare rurală din Spania, am deschis drumul Grupurilor de Acțiune Locală din Romania (GAL).

Am participat și am câștigat o licitație organizată de Ministerul Agriculturii ce avea ca obiect formarea reprezentanților GAL din România în vederea dobândirii abilitaților și competențelor necesare pentru scrierea strategiilor de dezvoltare locală.

Am realizat aceste cursuri pentru reprezentanții GAL ce proveneau din jumătate din teritoriul României, iar ulterior am oferit suport unui număr de 10 GAL-uri în scrierea strategiilor de dezvoltare locală pentru care au și primit finanțare și funcționează și astăzi.

Faptul că era o companie cu capital spaniol mi-a facilitat contactul cu alte companii din Spania, cu domenii de activitate foarte diverse, cărora le-am oferit suport de-a lungul timpului pentru activitățile pe care le-au derulat sau încă le derulează în România.

2. Care este experiența dumneavoastră pe zona de fonduri europene și guvernamentale?

Nu am abandonat niciodată consultanța pentru proiectele cu finanțare europeana sau guvernamentală, atât pentru companii private, cât și pentru autorități publice, ceea ce mi-a dat ocazia să lucrez cu aproape toate programele de finanțare, în perioada 2014-2020.

Am fost în permanență o autodidactă și prin urmare, îmi este destul de ușor să mă familiarizez cu condițiile de accesare ale diverselor finanțări nerambursabile, iar unde nu știu, sau nu înțeleg, nu îmi este rușine să întreb un alt consultant „mai mare” sau autoritatea responsabilă cu acordarea finanțării. Uneori nu răspund, dar sunt insistentă!

Și ca să concluzionez, am luat contract cu ceea ce înseamnă finanțări nerambursabile încă de când eram în cadrul ANP, unde existau la acea vreme multe finanțări din fonduri norvegiene, dar și PODRU.

Ulterior cu cele din domeniul agriculturii și dezvoltării rurale când acestea erau la început în România, pentru ca ulterior să fiu „nevoită” să mă adaptez fiecărui program de finanțare pe care unul dintre clienții mei dorea / dorește să aplice.

3. Care sunt cele mai des întâlnite probleme sau disfuncționalități cu care v-ați confruntat până acum pe zona de fonduri europene?

Aș vrea să amintesc în primul rand lipsa de predictibilitate, atât în ceea ce privește tipurile de fonduri pe care cei interesați pot să aplice, dar mai ales, condițiile în care pot să aplice. Este foarte greu pentru orice potențial beneficiar, fie el privat sau public, să își facă un plan privind investițiile.

Iar daca totuși reușesc să își facă un plan în baza unor informații / anunțuri ce apar la un anumit moment în spațiul public vis a vis de o anumită finanțare pe care pot să o acceseze.

Adică atunci când ghidul de finanțare este în lucru (în consultare publica), constată că, la momentul lansării apelului, nu pot să mai depună un proiect pentru că, fie condițiile de accesare s-au modificat substanțial.

Fie nu se mai încadrează în condițiile de eligibilitate, din punct de vedere tehnic, financiar, nu mai îndeplinesc indicatorii în noile condiții, nu au cofinanțarea necesare pe care trebuie să o asigure etc.

O problema este, de asemenea, timpul foarte mare care trece de la momentul depunerii proiectelor și până la finalizarea evaluării și semnarea contractului de finanțare.

Au fost situații în cadrul unor proiecte pe care le-am scris împreună cu beneficiarii când au trecut chiar ani până la finalizarea evaluării și semnarea contractelor de finanțare.

Iar acest timp, mai ales în cazul unor proiecte care implică construcții, este foarte greu de gestionat din punct de vedere financiar.

Vedem cu toții că valoarea materialelor de construcții, dar și manopera, cresc de la o luna la alta.

Prin urmare, aceste diferențe de preț sunt foarte greu de acoperit, iar unele proiecte sunt efectiv blocate sau pe punctul de a le fi reziliate contractele de finanțare. Iar acest aspect e valabil atât pentru beneficiarii privați, cât și publici.

Problema este și mai grava când vorbim despre finanțările guvernamentale: Start Up Nation, Femeia antreprenor, Măsură 3, Măsură 4.1.1. etc. Unde au fost depuse proiecte pentru care s-au solicitat oferte din piață și care nu mai sunt de actualitate după mai bine de 6 luni de la depunere.

Mai mult, beneficiarii se bazau pe aceste finanțări care erau o gura de aer după perioada pe care au parcurs-o în pandemie. Însă, se pare că mai au de așteptat, iar această așteptare, posibil să le închidă definitiv porțile unora dintre ei.

Birocrația, nu mai este o disfuncționalitate sau o problema, ci o boala sistemică deja și, din păcate conduce la blocaje majore în absorbția finanțărilor europene.

S-a tot vorbit de flexibilizare, digitalizare, însă suntem foarte departe încă de ceea ce înseamnă lipsa de blocaje și activitate fluenta.

Încă se cer documente care nu au nici o relevanta, mai ales în contextul prezentat mai sus, referitor la prelungirea considerabila a perioadei de evaluare a proiectelor.

4. Cât de greu este să accesezi fonduri europene ca tânăr antreprenor sau ca antreprenor cu vechime?

Am avut ocazia să fiu consultant atât pentru antreprenori aflați la început de drum, cât și pentru companii care au vechime și o poziție recunoscuta în piață, ceea ce demonstrează o cunoaștere temeinică de management și experiență, în cazul celei de-a doua categorii.

Cu toate acestea, atât unii, cât și ceilalți întâmpină probleme în înțelegerea unui ghid și pregătirea unei aplicații de finanțare.

Foarte multe persoane au probleme în înțelegea limbajului utilizat în ghid și pe care ar trebui să îl folosească și în redactarea ulterioară a aplicației de finanțare.

Exista redundanță în documentele solicitate, ceea ce este din nou greu de înțeles.

Sigur, pentru asta exista consultanții! Însă, din păcate aceasta este o alta problema în cazul antreprenorilor tineri care nu au întotdeauna resurse financiare să plătească un consultant.

Daca la toate acestea se adaugă și departajarea proiectelor în evaluare în baza criteriului „cofinanțare” atunci un antreprenor tânăr, aflat la început de drum, nu are nici o șansă să aplice pentru finanțare oricât de bun ar fi el sau proiectul pentru care lucrează.

5. Ce vă atrage cel mai mult la acest domeniu?

Faptul că învăț lucruri noi cu fiecare proiect în care mă implic, asigurând consultanță pentru companii din domenii diverse.

Aș adaugă apoi oamenii pe care îi cunosc și poveștile pe care aceștia mi le împărtășesc. Și nu în ultimul rând faptul că pot să contribui cu ceva la fiecare proiect ce rămâne în urma mea. Până la urma rezultatele noastre sunt importante și ne definesc…

6. Cum ați interacționat până acum cu administrația publică care se ocupă de monitorizare și evaluare?

Am avut experiențe minunate cu unele autorități și cu oamenii din cadrul acestora, dar și foarte neplăcute cu altele. Nu vorbesc de o anumită zonă a țării sau alta. Au fost zone diverse, atât în ceea ce privește bilele albe, cât și negre.

Încă este birocrație inexplicabila, încă se depășesc termenele pe care autoritățile le au la dispoziție pentru a ne răspunde, fără nici o consecință pentru acestea, încă suntem „certați” deși unii dintre noi avem mai mulți ani de experiență în implementare decât cei care ne monitorizează.

Îmi permit să menționez aceste aspecte deoarece am avut ocazia să văd, în anul 2010-2011 cum lucrează autoritățile de management din Spania.

Era o activitate firească, un parteneriat între finanțator și beneficiar; acesta era consiliat permanent de funcționarii din cadrul autorităților astfel încât să își ducă la final proiectul; era ajutat să depășească blocajele pentru că îndeplinirea indicatorilor unui proiect ajuta la îndeplinirea indicatorilor regionali sau naționali. Nu am prea simțit acest parteneriat și la noi.

Foarte rar am găsit o persoană dispusă să ajute cu informații pertinente dincolo de litera ghidului solicitantului pe care îl putem citi și noi, consultanți sau beneficiari, sau care să nu ne „certe” în perioada de implementare ca pe niște copii care nu și-au făcut bine temele.

În ceea ce privește evaluarea, aș vrea să mai menționez calitatea scăzută a evaluării proiectelor, dar și criteriile de punctare foarte subiective și discutabile, uneori.

Este foarte greu să combați, fie prin contestație, fie în instanță, părerea personală a unui evaluator atunci când criteriile de evaluare sunt lăsate la dispoziția propriei lui voințe și nu pot fi ușor cuantificate.

7. Ce schimbări ar trebui să aibă loc atât în administrația publică centrală, Ministerul Investițiilor și Fondurilor Europene, cât și la nivel de Autorități de Management, Organisme Intermediare?

Aș sintetiza astfel:

• predictibilitate cu privire la finanțările disponibile pentru un an calendaristic; fiecare potențial beneficiar să poată să își facă un plan concret de dezvoltare și investiții la final de an pentru anul care urmează;
• transparență și consecvență în definirea criteriilor de eligibilitate pe care un solicitant sau un proiect trebuie să le îndeplinească; schimbarea permanentă a acestora conduce la scrierea unor proiecte slabe care doar îndeplinesc niște criterii, dar nu sunt și eficiente economic, așa cum ar fi firesc;
• creșterea calității evaluării proiectelor prin definirea unor criterii de evaluare realiste și cuantificabile, dar și contractarea unor evaluatori pregătiți temeinic și cu experiență notabila în domeniul proiectelor pe care le evaluează; de asemenea, scurtarea perioadelor de evaluare;
• organizarea de webinarii / seminarii cu beneficiarii în cadrul organismelor de monitorizare a implementării proiectelor, astfel încât să se cunoască toate mecanismele necesare implementării încă de la început;
• suport și îndrumare din partea autorităților de monitorizare a implementării;
• mai multă comunicare între autoritățile centrale și organismele de implementare teritoriale astfel încât acestea să fie capabile să răspundă situațiilor punctuale ivite în implementare fără a fi nevoite să ceara punct de vedere „de la centru” de fiecare dată;

8. Ce sfaturi aveți pentru antreprenorii care doresc să acceseze fonduri europene și să le implementeze cu succes?

Să nu se oprească. Perseverența este importantă în activitatea antreprenorială, iar rezultatele ce apar din munca proprie sunt cele mai frumoase și aduc cele mai profunde mulțumiri interioare.

Să țină cont de toate criteriile definite în ghiduri sau manualele beneficiarilor, iar pentru ce nu înțeleg să se adreseze autorităților responsabile prin intermediul help desk-urilor sau e-mail-urilor. Iar când nu primesc nici un răspuns să insiste.

Dacă beneficiarii vor insista pe clarificarea aspectelor din documentele de accesare sau implementare ale finanțărilor nerambursabile, cu siguranță autoritățile își vor da seama la un moment dat ca acestea nu sunt suficient de clare și le vor face accesibile. Ar fi mai simplu pentru acestea așa, comparativ cu a răspunde nenumăratelor întrebări!