Legenda braziliană Pele, care a murit la vârsta de 82 de ani, este considerat cel mai mare fotbalist din toate timpurile, figura sportivă emblematică pentru o țară care se consideră patria spirituală a acestui sport.
Măreția lui Pele poate fi măsurată prin simplul fapt că putea face din fotbal un spectacol de grație și frumusețe naturală atât atunci când rata cât și atunci când marca.
Una dintre primele personalități globale ale fotbalului, a marcat un record mondial de 1.281 de goluri în 1.363 de meciuri și și-a așternut strălucirea de-a lungul unei cariere care s-a întins de la începuturile sale ca adolescent la Santos și până la finalul său ca jucător de bani la New York Cosmos.
Și oriunde se va juca fotbal, numele lui Pele va fi sinonim cu acesta.
Pele – băiatul geniu
Pele a început de mic la Bauru FC din statul Sao Paulo, sub îndrumarea fostului internațional brazilian Waldemar de Brito. Când a intrat în atenția elitei braziliene, a ales să se alăture fostului club al mentorului său, Santos.
Nu a trecut mult timp până când a debutat la echipa de seniori, la vârsta de 15 ani, pe 7 septembrie 1956, marcând primul dintre cele peste 1.000 de goluri din carieră, într-o victorie cu 7-1 împotriva lui Corinthians Santo Andre.
Pele s-a asigurat că Santos a dominat nu doar în Brazilia, ci și mai departe, câștigând Copa Libertadores – echivalentul sud-american al Ligii Campionilor – în 1962 și 1963, cu victorii împotriva lui Penarol din Uruguay în play-off și apoi împotriva argentinienilor de la Boca Juniors, cu 5-3 la general.
Era inevitabil ca onorurile internaționale să urmeze rapid, iar el a îmbrăcat pentru prima dată faimosul tricou al Braziliei la 9 iulie 1957, împotriva Argentinei, pe Maracana, la vârsta de 16 ani și nouă luni, marcând numărul unu din cele 77 de goluri în 92 de apariții pentru țara sa, într-o înfrângere cu 2-1.
Marele rival al lui Pele la acea vreme a fost legenda portugheză Eusebio, dar când cei doi s-au aflat în opoziție în Cupa Intercontinentală din 1962, jucată între câștigătorii Copa Libertadores și Cupa Europei, a existat un singur câștigător.
Pele a marcat de două ori în victoria cu 3-2 a lui Santos împotriva Benficăi pe Maracana, înainte de a înscrie un hat-trick în victoria cu 5-2 din retur pe Stadium of Light.
În Brazilia, Pele va fi asociat, de asemenea, cu tricoul alb al lui Santos, pentru care a marcat 619 goluri în 638 de apariții, ceea ce, împreună cu faptele sale glorioase pentru țara sa, i-a conferit – cel puțin în țara sa natală – titlul incontestabil de cel mai mare jucător al fotbalului.
Eroul Braziliei la Cupa Mondială
Pele a fermecat întreaga lume la vârsta de 17 ani, când a marcat de două ori în finala Cupei Mondiale din 1958, când Brazilia a învins Suedia cu 5-2, dar a strălucit cel mai mult în galaxia de vedete reunite în legendara echipă de la Cupa Mondială din 1970, marcând primul gol în victoria cu 4-1 împotriva Italiei în finala de pe Stadionul Aztec din Mexic.
Povestea lui Pele a însoțit acele două mari echipe ale Braziliei, iar atunci când, în fotbalul modern, se face mare caz de rolul ,,numărului 10″ și chiar de tricoul în sine, Edson Arantes do Nascimento va fi considerat de mulți ca fiind primul și cel mai mare.
Atunci când se discută despre cine a fost cel mai bun jucător – aproape întotdeauna în contextul unei Cupe Mondiale – marii rivali ai Braziliei, Argentina, îl vor susține pe regretatul Diego Maradona, care aproape de unul singur, la propriu, potrivit Angliei, după celebrul său gol din sferturile de finală ,,Hand Of God”, a dus echipa la gloria Cupei Mondiale din 1986.
Argentinienii îl vor propune chiar și pe succesorul lui Maradona, Lionel Messi, ca un alt rival al măreției lui Pele, într-o dispută care nu va fi niciodată pe deplin rezolvată spre satisfacția oricăruia dintre acești mari adversari sud-americani.
Totuși, Pele nu a avut latura întunecată a lui Maradona, un exemplu fiind acela că acesta din urmă a fost expulzat de la Cupa Mondială din 1994 din Statele Unite după ce a fost depistat pozitiv cu efedrină. Messi, însă, a ajuns între timp să cucerească gloria Cupei Mondiale cu Argentina la turneul din 2022.
Pele a suferit și el dezamăgiri la Cupa Mondială, dar nu mai mult decât atunci când a fost eliminat brutal din competiția din Anglia, în 1966.
El a părăsit scena înfrângerii cu 3-1 în fața Portugaliei pe Goodison Park, înfășurat într-o pătură, după o succesiune de faulturi care l-au lăsat șchiopătând de un picior, cu genunchiul drept puternic bandajat. În timpul meciului, el a rămas în teren și a continuat să se arunce în provocările fizice pentru a da dovadă de curaj însoțit de strălucire, deoarece nu erau permise înlocuirile.
Acea accidentare la genunchi a fost cauzată de provocările sălbatice anterioare din primul meci al Braziliei împotriva Bulgariei, iar Pele a fost atât de dezgustat de tratamentul său încât a jurat să nu mai joace niciodată la o altă Cupă Mondială – o decizie pe care jocul a fost recunoscător că a revenit ulterior asupra ei.
Victoria Braziliei la Cupa Mondială din 1970 a reprezentat apogeul carierei lui Pele. El a fost punctul central al unei echipe de vis care a intrat în istoria fotbalului. Poate că Pele a fost capul de afiș, dar a fost însoțit de nume precum Rivelino, Jairzinho, Tostao și Gerson, precum și de marele căpitan și lider Carlos Alberto.
Imaginea lui Pele fără cămașă, purtat în brațe de coechipieri și suporteri după câștigarea Cupei Mondiale din Mexico City, a rămas întipărită în memorie, alături de celebra imagine a unei alte îmbrățișări fără cămașă cu căpitanul Angliei, Bobby Moore, un gest plin de respect reciproc, după victoria Braziliei cu 1-0 în meciul de grupă de la Guadalajara.
Ratările magice
Mărturie a strălucirii lui Pele sunt două ocazii de la Cupa Mondială din Mexic din 1970 în care nu a reușit să marcheze – și totuși sunt folosite până în ziua de azi ca exemple de îndemânare, putere, eleganță și viteză și agilitate mentală care îl caracterizează ca fiind, fără îndoială, cel mai mare jucător care a existat vreodată în acest sport.
Primul a avut loc în meciul de deschidere al Braziliei din grupă împotriva Cehoslovaciei, când Pele, de la câțiva metri în interiorul cercului central din propria jumătate, a primit mingea languros, apoi l-a văzut pe portarul Ivo Viktor în afara liniei sale.
Cu o mișcare elegantă și instinctivă a ghetei drepte, a trimis mingea într-un arc înalt spre poartă, care a aterizat la câțiva centimetri de poartă, iar Viktor, panicat, s-a retras în grabă înainte de a se simți ușurat, realizând că nu fusese stânjenit de geniul lui Pele.
Să trecem rapid la semifinala împotriva Uruguayului, tot la Guadalajara, când Pele a alergat la viteză maximă la pasa lui Tostao, dar a avut totuși prezența de spirit să treacă de portarul Ladislao Mazurkiewicz, permițând, de asemenea, ca mingea să treacă pe lângă cei doi. Portarului i se vânduse poate cea mai mare păcăleală din istoria Cupei Mondiale.
Din păcate, unghiul a fost ulterior prea strâns pentru ca Pele să înscrie, dar momentul este încă reluat ori de câte ori se retrăiesc Cupele Mondiale și, așa cum a spus regretatul și marele comentator BBC Kenneth Wolstenholme, probabil luat prin surprindere la fel de mult ca și Mazurkiewicz, în acel moment minunat: ,,Ce geniu. Incredibil.”
Pele, icoana globală
Apogeul lui Pele a avut loc înainte de zilele transferurilor în jurul lumii, astfel că cei mai frumoși ani ai carierei sale la club au fost petrecuți în întregime în Brazilia – dar este uluitor să ghicești măcar ce sumă de transfer ar fi cerut în această eră.
Când s-a format North America Soccer League în încercarea de a răspândi cuvântul fotbal în Statele Unite, Pele a devenit o țintă inevitabilă. Marele german Franz Beckenbauer a fost, de asemenea, în centrul atenției, dar Pele a adăugat statut și farmec, îndreptându-se spre Statele Unite în 1975 pentru a-și încheia cariera la New York Cosmos.
Atât de mare era reputația mondială a lui Pele, încât numai numele său a adăugat imediat credibilitate. Cariera sa a fost încheiată cu un meci demonstrativ între Cosmos și Santos pe stadionul Giants’ Stadium din New York, în octombrie 1977, după ce a condus echipa la titlu în al treilea și ultimul său sezon la club.
Pele a fost, fără îndoială, primul superstar global al fotbalului, un statut care a continuat și după ce a încetat să joace. Simpla menționare a numelui său evocă imagini ale marilor echipe braziliene și amintiri de la Maracana până în Mexic.
Viața după fotbal
Pele a călătorit în întreaga lume în calitate de ambasador al fotbalului, fiind solicitat în întreaga lume, dar și de organizații mari, disperate să se bucure de faima și statutul său.
A primit un premiu pentru întreaga carieră în cadrul ceremoniei BBC Sports Personality of the Year din 2005.
Înainte de a primi premiul, Beckenbauer, Johann Cruyff și Sir Bobby Charlton i-au adus un omagiu înregistrat. Beckenbauer a spus: ,,A fost cel mai bun jucător din istoria fotbalului”.
Marele brazilian a revenit în Anglia în martie 2015 într-o vizită de promovare, apărând pe terenul de pe Anfield la pauza meciului în care Liverpool a fost învinsă de Manchester United, primind o ovații prelungite din toate colțurile stadionului.
De asemenea, a fost folosit în mod proeminent într-un rol de ambasador al Braziliei, apărând la ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice de la Londra 2012, înainte de predarea către următoarea gazdă, Rio, care a organizat jocurile din 2016.
Cu toate acestea, Pele va fi întotdeauna asociat cu ,,The Beautiful Game” – și se poate spune că nimeni nu l-a jucat mai frumos.
BERBEC
TAUR
GEMENI
RAC
LEU
FECIOARĂ
BALANȚĂ
SĂGETĂTOR
VĂRSĂTOR
PEȘTI
