Foști deținuți au vorbit cu BBC despre violarea și torturarea sistematică din închisorile rusești. Imaginile au fost scurse anul trecut de către un fost deținut. Acum victimele au spus BBC de ce se întâmplă acest lucru și cum se luptă pentru dreptate.
Spitalul penitenciarului Saratov, din sud-vestul Rusiei, a intrat în atenția publicului anul trecut, când videoclipurile cu abuzuri îngrozitoare ale prizonierilor au fost divulgate unei organizații pentru drepturile omului și au fost raportate de presa internațională. Alexei Makarov a fost transferat acolo în 2018, ca parte a unei pedepse de șase ani pentru agresiune.
Deținuții care sunt trimiși la Saratov din alte închisori din regiune s-au plâns că au fost fabricate motive medicale pentru a putea fi torturați cu ușile închise. Închisorile rusești nu au aproape nicio supraveghere independentă, iar spitalele penitenciarelor – cu regulile lor de carantină – cu atât mai puțin.
Makarov se simțea cu adevărat rău – fusese diagnosticat cu TBC – și spera că va fi cruțat. Dar el spune că a fost violat de două ori în timpul petrecut acolo. Victimele și experții spun că abuzul – la care au fost supuși Makarov și alții – este întotdeauna sancționat de autoritățile închisorii și este folosit pentru a șantaja deținuții, a-i intimida sau pentru a forța mărturisiri.
Scurgerile de filmări au forțat guvernul rus să răspundă la scandalul torturii din țară. Tortura a fost raportată în 90% din regiunile Rusiei între 2015 și 2019, potrivit proiectului independent rus Proekt.
BBC a analizat mii de documente judecătorești care datează din acea perioadă și a constatat că 41 de membri ai serviciului penitenciarului au fost condamnați în cele mai grave procese de abuz asupra deținuților.
Dar aproape jumătate dintre ei au primit doar pedepse cu suspendare. BBC a vorbit cu foști deținuți, inclusiv cu Makarov, despre încercările cu care s-au confruntat în sistemul penitenciar din Rusia.
Prima dată când Makarov a fost torturat a fost în februarie 2020, spune el. El a refuzat să mărturisească un presupus complot împotriva administrației închisorii și trei bărbați l-au supus unui abuz sexual violent continuu, spune el.
„Timp de 10 minute m-au bătut, mi-au rupt hainele. Și, să zicem, în următoarele două ore m-au violat din două în două minute cu mânere de mop.
„Când leșinam, mă stropeau cu apă rece și mă aruncau înapoi pe masă”. Două luni mai târziu s-a întâmplat din nou. El a fost constrâns să plătească 50.000 de ruble (735 de lire sterline) atacatorilor săi și spune că a fost violat în încercarea de a-l ține tăcut despre asta. Makarov a declarat pentru BBC că tortura sa din închisoare a fost filmată.
Deținuții știu că filmările umilitoare pot fi distribuite întregii închisori dacă nu se conformează cerințelor. Violatorii au fost alți deținuți, care – Makarov și alții sunt siguri – au acționat la instrucțiunile șefilor de închisoare.
Muzica ar fi redată la maxim în timpul episoadelor de tortură, spune Makarov, pentru a ascunde țipetele. Scurgerea de filmări de la Saratov de anul trecut a fost publicată cu ajutorul unui alt fost deținut la închisoare.
Serghei Savelyev a reușit să scoată ilegal imagini care arată umilirea și violența împotriva a zeci de deținuți. El crede, de asemenea, că tortura este sancționată la cele mai înalte niveluri, ca parte a unui sistem organizat.
Savelev a avut acces la filmare, deoarece i s-a cerut să lucreze în departamentul de securitate al închisorii. I s-a cerut să monitorizeze camerele corporale pentru ca mai apoi să le arate ofițerilor.
El a spus pentru BBC că atunci când era vorba de torturarea unui prizonier la Saratov, ofițerii îi convingeau pe deținuți să-și facă treaba murdară – și le cereau să poarte camere corporale pentru a filma abuzul.
„Am primit ordine [ pentru camere corporale] de la șeful securității”, spune el.
I s-a spus să salveze apoi filmările înregistrate ale unora dintre aceste atacuri pentru a le arăta departamentului de securitate și, uneori, să le transfere pe o unitate, astfel încât să poată fi arătate personalului mai înalt. După ce a descoperit ororile care au loc în spatele ușilor închise, a început să copieze fișierele și să le ascundă.
„Să treci pur și simplu pe lângă și să nu faci nimic înseamnă să recunoști asta ca fiind normal.”
În unele dintre clipuri, bărbații care efectuează torturi sunt văzuți folosind cătușe – echipamente, precum camerele corporale, care sunt eliberate doar personalului penitenciarului.
Savelyev spune că prizonierii care comit abuzul sunt, de regulă, cei care au fost condamnați pentru crime violente și, prin urmare, execută pedepse lungi.
Ca atare, sunt interesați să obțină favoarea autorităților pentru a fi tratați mai bine, spune el. Astfel de prizonieri li se dă uneori porecla „pressovschiki”.
„Ar trebui să fie interesați să se descurce bine în această perioadă, dorind ca administrația să fie loială, astfel încât să poată mânca bine, să doarmă bine și să aibă niște privilegii”, explică Savelyev.
Activistul Vladimir Osechkin a cărui organizație Gulagu.net a publicat videoclipurile scurse, notează protocolul înfricoșător urmat de torționari, surprins într-un clip anume, care sugerează că sunt bine instruiți.
„Își dau semne unul altuia, acționează tăcuți, se înțeleg chiar și fără cuvinte, pentru că urmează un sistem bine stabilit.
În urma scurgerii de dovezi de către Saveliev, șase pressovschiki au fost arestați, dar aceștia au negat că ar fi implicați.
Două luni mai târziu, directorul spitalului penitenciar din Saratov și adjunctul său au fost de asemenea arestați – ambii au negat orice legătură cu abuzurile prezentate în videoclipuri.
Președintele rus Vladimir Putin l-a înlocuit pe șeful serviciului național al închisorilor și a anunțat că sunt necesare „măsuri sistematice” pentru a produce schimbarea. Legea țării a fost modificată luna trecută pentru a introduce pedepse severe pentru utilizarea torturii ca mijloc de abuz de putere sau de extragere de probe.
Dar activiștii pentru drepturile omului subliniază că tortura ca infracțiune independentă nu este încă incriminată. Nu este prima dată când președintele Putin promite schimbare.
El a făcut un angajament similar, în urma primei scurgeri șocante a unor astfel de imagini, în 2018, care arătau gardieni efectuând bătăi în masă într-o închisoare din Yaroslavl, la nord de Moscova.
Unsprezece angajați ai închisorii din Iaroslavl au primit pedepse minime în 2020, iar cei doi șefi ai lor au fost achitați. Avocata Yulia Chvanova, specializată în reprezentarea victimelor torturii, spune că motivația principală pentru abuzul organizat asupra prizonierilor este concentrarea autorităților pe mărturisiri, indiferent de vinovăție.
Drept urmare, oficialii responsabili cu investigarea criminalității sunt principalii instigatori ai torturii în închisorile rusești, spune ea. „Confesiunile sunt pe primul loc”.
Ea încearcă să câștige despăgubiri pentru Anton Romashov, în vârstă de 22 de ani, care a fost torturat în 2017 după ce a refuzat să recunoască crimele pe care nu le-a comis. Romashov fusese arestat pentru deținere de marijuana, dar poliția îl făcea presiuni să recunoască că a făcut trafic de droguri – o infracțiune mult mai gravă.
Când a refuzat să mărturisească, a fost dus la un centru de arest preventiv din Vladimir, vestul Rusiei, la sfârșitul anului 2016.
„Am fost dus la celula numărul 26. Știam exact ce fel de celulă este… pentru că am auzit țipete venind de acolo, țipete zile în șir.” Acolo îl așteptau doi bărbați.
El spune că a fost aruncat la podea, cu mâinile și picioarele legate între ele în spatele corpului, înainte de a fi bătut o zi întreagă. Când i-au dat pantalonii jos, a spus că va semna orice vor ei. El a fost condamnat la cinci ani de închisoare, în ciuda faptului că a spus instanței că a fost torturat pentru a mărturisi.
O anchetă asupra practicilor din centrul de detenție Vladimir a avut loc în cele din urmă după ce un alt prizonier l-a ucis pe unul dintre pressovschiki, amenințându-l că îl torturează. Personalul închisorii, solicitat să dea declarații, a dezvăluit că cei mai mulți dintre ei știau ce se întâmplă în infama celulă 26.
Angajatul închisorii care conducea celula de tortură a fost condamnat la un proces în care Anton și alți doi deținuți au dat mărturie. Dar cel mai mare scandalul de tortură din țară până în prezent a avut loc în regiunea siberiană Irkutsk.
În urma unui protest din primăvara anului 2020 la închisoarea 15 din Angarsk, lângă orașul Irkutsk, autoritățile au trimis echipa de revolte. Sute de prizonieri au fost adunați și duși în două centre de detenție, unde ofițerii închisorii așteptau cu pressovschiki.
Unul dintre cei care spune că a fost torturat în centru, Denis Pokusaev, care ispășește o pedeapsă de trei ani pentru fraudă, spune că personalul închisorii a fost deschis cu privire la motivul pentru care au fost pedepsiți.
„Ei mi-au spus: „Crezi că ne pasă dacă ești vinovat sau nu? Ai venit dintr-o revoltă – așa că vei fi tras la răspundere pentru asta”.
Avocatul Yulia Chvanova explică tiparul obișnuit al evenimentelor. ,,Investigatorii decid pe cine să interogheze, ce martori și ce investigații să efectueze…
Apoi contactează personalul închisorii pentru instrucțiuni: „Am nevoie de o mărturisire de la o anumită persoană”. Pokusaev spune că persecuția a fost necruțătoare. „Abuzul a durat aproape trei luni în fiecare zi, cu excepția weekendurilor”.
El spune că personalul a fost implicat în sesiunile de tortură. ,,Au râs, au mâncat fructe… O persoană este violată cu tot felul de obiecte… Și ei doar râd, le place.”
BBC a cerut serviciului penitenciar rus să comenteze acuzațiile despre tortură și viol în închisorile și centrele de detenție ale țării. Însă, aceștia nu au răspuns.
Activiștii pentru drepturile omului estimează că cel puțin 350 de prizonieri au fost torturați după revolte. Pokusaev este printre cei aproximativ 30 de bărbați care și-au câștigat dreptul de a fi recunoscuți legal ca victime în incident și unul dintre puținii pregătiți să depună mărturie în instanță.
În urma anchetei sunt de așteptat să rezulte mai multe procese. În cazul lui Denis, el și alți deținuți urmează să depună în curând mărturie împotriva a doi angajați ai închisorii – niciunul dintre aceștia nu a acceptat acuzațiile împotriva lor.
Yulia și toți cei care depun mărturie în caz au fost obligați să semneze un acord de confidențialitate. Nu este clar dacă vreuna dintre constatări va duce la o reformă semnificativă. Pokusaev spune că este încă bântuit de ceea ce i s-a întâmplat.
,,Merg aproape în fiecare zi într-o pădure de lângă casa noastră. Și țip, strig toate astea ca să nu le păstrez în mine.”
Dar este hotărât să încerce să obțină dreptate. El crede că acest lucru este posibil dacă oamenii sunt suficient de curajoși pentru a vorbi.
„În acest moment, oamenilor din Rusia le este frică să iasă și să spună orice… de aceea oamenii nu obțin nimic”.
