Acasă Blog Pagina 52

ONJN: Programul Național de Interes Public „CONȘTIENT ȘI LIBER”, sesiunea de finanțare 2026

Redacția Normedia
-
0
ONJN: Programul Național de Interes Public „CONȘTIENT ȘI LIBER”, sesiunea de finanțare 2026

Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc pune în transparență decizională programul “Conștient și Liber” prin care va acorda finanțări nerambursabile în cuantum de 5.000.000 Euro pentru dezvoltarea de programe privind prevenția și tratarea adicției de jocuri de noroc

Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN) anunță lansarea în transparență decizională, pentru o perioadă de 30 de zile calendaristice, a proiectelor de ordine ce vor fi emise de Președintele ONJN privind Metodologia de evaluare, selectare și finanțare a proiectelor, precum și Ghidul Solicitantului pentru Programul Național de Interes Public „CONȘTIENT ȘI LIBER”, sesiunea de finanțare 2026.

Prin aceste acte normative, ONJN stabilește cadrul procedural și financiar prin care vor fi acordate finanțări nerambursabile din venituri proprii, în aplicarea dispozițiilor din OUG 77/2009, în vederea susținerii proiectelor și activităților de prevenire și tratament a adicției de jocuri de noroc, fonduri destinate protejării minorilor și a altor grupuri vulnerabile, precum și combaterii dependenței de jocuri de noroc.

Date esențiale ale apelului de proiecte – sesiunea 2026

  • Buget total alocat: 25.416.600 lei (echivalentul a 5.000.000 euro), calculat la cursul de schimb stabilit prin Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în prima zi lucrătoare a lunii octombrie 2025.
  • Sursa de finanțare: veniturile proprii ale activității organizate pe lângă ONJN, destinate promovării respectării principiilor și măsurilor privind jocurile de noroc responsabile social, conform art. 10 alin. (4) și (5¹) din OUG nr. 77/2009.
  • Distribuția bugetului:
    • 6.099.984 lei (echivalentul a 1.200.000 euro) pentru proiecte de infrastructură privind înființarea, extinderea sau dotarea centrelor de tratament pentru dependența de jocuri de noroc – eligibile exclusiv pentru autorități publice.
    • 19.316.616 lei (echivalentul a 3.800.000 euro) pentru proiecte din domeniile de prevenire și educație, protecția minorilor, tratament și consiliere, cercetare, digitalizare și promovarea jocului responsabil.

Declarație Președinte ONJN, Vlad-Cristian Soare:

“La preluarea mandatului, în urmă cu șase luni, am promis că voi face câteva lucruri care erau obligatorii prin lege și pe care ONJN nici măcar nu le începuse: un sistem de autoexcludere, controale ferme la organizatorii de jocuri de noroc, transparentizare totală prin crearea registrului public al mijloacelor de joc, deblocarea fondurilor din care se pot derula programe de prevenție și tratare a adicției de jocuri de noroc. Tot ceea ce am promis s-a materializat, iar astăzi mai facem un pas înainte. Lansăm în dezbatere publică Programul „Conștient și Liber”, prin care vom oferi finanțare nerambursabilă, în cuantum de 5.000.000 de euro, pentru implementarea de către autoritățile publice sau de către ONG-uri a unor programe atât de necesare pentru tinerii din România și pentru persoanele vulnerabile. Este primul demers de acest fel din istoria ONJN, iar dacă acesta se va dovedi a fi un succes, vom organiza și sesiunea a doua, în cursul anului 2026, cu o finanțare similară. Totodată, separat, prin proceduri de achiziție publică, vom derula campanii media de conștientizare și vom operaționaliza o linie de suport de tip help-line. După ce, alături de Autoritatea pentru Digitalizarea României, am dezvoltat prima aplicație cloud-native din istoria Cloud-ului Privat Guvernamental, îmi propun să continui procesul de digitalizare profundă a instituției, orientat către eficiență, transparență și servicii moderne pentru cetățeni. Urmează să dezvoltăm un sistem de monitorizare a tuturor tranzacțiilor realizate de către operatorii de jocuri de noroc, care va include și automatizări în intervenția împotriva pieței negre a jocurilor de noroc; un sistem de geolocalizare a mijloacelor de joc, interconectat cu registrul public al mijloacelor de joc; un sistem de autoexcludere performant, care să înlocuiască soluția intermediară creată la preluarea mandatului; un sistem de gestiune a documentelor, astfel încât, în ONJN, să nu mai existe documente în format fizic, iar toată relaționarea operatorilor să se realizeze prin intermediul unui spațiu privat virtual, de la distanță; un portal de petiționare modern, cu chatbot integrat și website nou. Toate acestea se vor materializa cu aceeași viteză cu care s-au realizat toate obiectivele de până acum.”

Importanța consultării publice

ONJN consideră esențială implicarea societății civile, a mediului academic, a autorităților publice și a operatorilor economici în procesul de consolidare a cadrului de finanțare. Prin această consultare publică, ne propunem ca metodologia și ghidul solicitantului să reflecte în mod echilibrat nevoile reale ale beneficiarilor și ale comunității, asigurând transparență, echitate și eficiență în utilizarea fondurilor destinate interesului public.

Toți cei interesați – organizații neguvernamentale, autorități publice, instituții de învățământ, unități medicale, culte recunoscute – sunt invitați să transmită propuneri, sugestii și observații pe marginea proiectelor de acte normative, pe întreaga perioadă de dezbatere publică.

Cum se pot transmite propunerile

Documentele supuse consultării sunt disponibile pe site-ul oficial al ONJN, la secțiunea Transparență decizională, cât și în cadrul secțiunii privind comunicatele de presă, sau prin accesarea urmatorului link

Propunerile și observațiile pot fi transmise în format electronic la adresa spjr@onjn.gov.ro, în termen de 30 de zile de la data publicării prezentului anunț.

Programul prevede următorul calendar:

PERIOADĂ ACTIVITATE
10 noiembrie – 10 decembrie Transparență decizională
15 decembrie Publicarea în monitorul Oficial
15 decembrie – 31 ianuarie Perioada de depunere a dosarelor
1 februarie – 6 martie Perioadă de evaluare a proiectelor
9 martie – 20 martie Contestații și soluționarea lor
23 martie – 27 martie Semnarea contractelor
1 aprilie – final de an Implementarea proiectelor

 

CORNELIU VIȘOIANU: NATO Industry Forum 2025 la București – O analiză a tensiunii dintre viziune și execuție

Redacția Normedia
-
0
CORNELIU VIȘOIANU: NATO Industry Forum 2025 la București – O analiză a tensiunii dintre viziune și execuție

Găzduirea NATO Industry Forum 2025 (NIF) la București, în perioada 5-6 noiembrie, a reprezentat un moment de vârf pentru diplomația românească și un test major pentru capacitatea Alianței de a-și transforma viziunea strategică în acțiune concretă.

Evenimentul, unul dintre cele mai mari din istoria NATO, a reunit peste 900 de lideri, oficiali și reprezentanți ai industriei din 32 de state, devenind un veritabil barometru al echilibrului dintre ambiția strategică, posibilitățile logistice și realitatea industrială.

Sub tema „Rearming NATO – Innovate, Accelerate, Sustain”, forumul a încercat să schițeze contururile unei noi paradigme de securitate. În esență, NIF 2025 a fost un triumf diplomatic pentru România, dar a scos la iveală lacune logistice și contradicții fundamentale care pun sub semnul întrebării capacitatea NATO de a acționa cu agilitatea pe care o pretinde.

Schimbarea de paradigmă – de la cantitate la inteligență strategică

Mesajul central, devenit rapid un motto „No spending more, spending smarter” (Nu cheltui mai mult, cheltuiește mai inteligent), a marcat o schimbare fundamentală. Ca principiu, a fost sintetizat de Secretarul General Mark Rutte – „A cheltui inteligent înseamnă a conecta decizia politică cu viteza tehnologică” – principiu care a plasat viteza de implementare în centrul strategiei.

Nu se mai cere doar creșterea bugetelor de apărare, ca obiectiv în sine, cu România anunțând un țintă ambițioasă de 3,5% din PIB până în 2030, ci optimizarea acestora prin inovație, cooperare și eficiență.

Rutte a fost categoric: „Nu există apărare puternică fără o industrie de apărare puternică”. El a reafirmat un alt principiu istoric, enunțat în urmă cu un secol de președintele american F.D. Roosevelt : „Powerful enemies must be out-fought and out-produced”, adaptat însă la secolul XXI, unde viteza de inovație este la fel de crucială ca volumul de foc.

Această viteză a fost materializată conceptual prin promovarea a ceea ce s-a numit în cadrul forumului Triunghiul Inovației: o buclă de feedback rapidă între Comandamentul Aliat (ACT) – care furnizează semnale clare de cerere – Demand Signals (nevoia), Inovatori – start-up-uri, universități, centre de cercetare – care dau răspunsul (soluția) și Industrie care asigură necesarul (producția).

Instrumentele NATO cheie pentru această accelerare au fost confirmate ca fiind:

1.   DIANA (Defence Innovation Accelerator for the North Atlantic) – cadrul tehnic care facilitează trecerea rapidă a inovației de la prototip la produs.

2.   NATO Innovation Fund (NIF) – un investitor de risc strategic care poate oferi capitalul necesar companiilor de deep tech pentru a scala rapid soluțiile cu dublă utilizare (civilă/militară).

NIF și DIANA au fost prezentate ca soluții pragmatice pentru a transforma tehnologiile cu dublă utilizare din prototip în produs operational în „luni, nu ani”. Această viziune a fost susținută de triada lui Rutte: „Quantity, Creativity, Cooperation” – cantitate în producție, creativitate în inovație și cooperare între aliați.

România, de la consumator la furnizor de securitate

Pentru România, forumul a fost un test de maturitate strategică. Alegerea Bucureștiului a trimis un semnal clar de consolidare a flancului estic și de recunoaștere a rolului țării ca pivot strategic între Marea Neagră și spațiul transatlantic. Președintele României a subliniat ambiția noastră de a deveni un hub regional pentru securitate și inovație, trecând de la statutul de beneficiar la cel de furnizor de soluții. Această viziune a fost ancorată în angajamente practice, precum dezvoltarea infrastructurii de mobilitate militară pe axa Nord-Sud a Flancului Estic.

Lacune organizatorice – bariere în calea dialogului autentic

În ciuda succesului diplomatic, NIF 2025 nu a fost lipsit de deficiențe logistice și organizatorice semnificative, care au afectat calitatea dialogului tehnic. În primul rând, dimensiunea evenimentului a fost percepută ca excesivă. Cu aproape 1000 de participanți, un forum care ar fi trebuit să fie un spațiu tehnic de nișă s-a transformat într-un mega-eveniment diplomatic, limitând substanțial posibilitățile de dialog real, discuții aprofundate și  networking semnificativ.

Bucureștiul, după aproape 4 decenii de libertate, încă improvizează și nu este pregătit pentru un eveniment de asemenea proporții. Organizarea într-un hotel arată că nu avem încă un spațiu dedicat evenimentelor de anvergură iar Clădirea Parlamentului (percepută ca over-the-top) nu poate fi transformată ușor în centru de mega-evenimente.

În al doilea rând, cea mai notabilă lacună a fost accesul limitat la decizie și birocratizarea contactelor. Mulți reprezentanți ai IMM-urilor și start-up-urilor – tocmai sursa de bază a inovației disruptive – s-au confruntat cu dificultăți în a stabili contacte directe cu oficialii cheie din structurile NATO precum ACT – Allied Command Transformation sau D2IA – Defence Industry, Innovation and Armaments.

Această barieră a contrazis direct scopul declarat al forumului de a conecta inovatorii cu factorii de decizie. Logica evenimentului, care trebuia să pună operatorii și inovatorii în aceeași cameră pentru a crea adoption pathways, a fost subminată.

Lipsa unor spații dedicate întâlnirilor bilaterale (B2B – business-to-business) a fost o altă oportunitate ratată, iar agenda supraîncărcată și fragmentată a condus la oboseală și dispersare, mai degrabă decât la o concentrare profundă asupra problemelor critice.

În al treilea rând, comunicarea internă și externă a fost un punct slab. Evenimentul a rămas în mare parte unul „de inițiați”, cu o acoperire mediatică românească modestă, nereușind să transmită amploarea și implicațiile sale cetățenilor obișnuiți.

Lipsa informațiilor în interiorul forumului cu privire la participanți a îngreunat configurarea agendelor personale ale participanților privind potențiale întâlniri bilaterale.

Totodată, industriei din România ar fi trebuit să i se ofere un cadru mai larg de reprezentare, locurile fiind limitate și chiar restricționate înainte de  finalul perioadei de înscriere, mulți români rămânând în afara lucrărilor.

Critici de Conținut: decalajul între vorbă și faptă

Criticile cele mai acute au vizat ecartul dintre retorica ambițioasă de nivel înalt și lipsa detaliilor tehnice și normative concrete pentru a se putea trece la faza de execuție. Forumul a fost dominat de viziuni, promisiuni și angajamente politice, dar participanții din industrie au solicitat mai multă substanță.

Au lipsit dezbateri aprofundate despre cerințe clare de achiziții (clase specifice de muniție, tipuri de drone), standardizarea tehnologică (Application Programming Interface -API-uri deschise, interoperabilitatea sistemelor IT) care să reducă dependența de un singur furnizor și să faciliteze integrarea rapidă a soluțiilor start-up-urilor și procese transparente pentru a accesa semnalele și implicit nevoile NATO, ca ansamblu unitar.

O contradicție fundamentală a fost evidentă, deși toți liderii au vorbit despre necesitatea vitezei, Forumul a eșuat în a aduce pe masă propuneri concrete și imediate pentru a debloca birocrația.

S-a cerut o restructurare a conceptelor, a legilor și a normelor care guvernează achizițiile, dar nu s-a oferit o foaie de parcurs rapidă, lăsând astfel cea mai mare fricțiune – cea dintre discursul de viteză și realitatea legislativă lentă – fără o soluționare clară.

„Suntem la minutul 59, dar procesele de achiziție sunt încă blocate la minutul 1,” a comentat un reprezentant al unui accelerator european, „inovația nu se face în paneluri de o oră cu microfoanele oprite la minutul 59”.

Această fricțiune dintre discursul de viteză și realitatea legislativă lentă a fost considerată cel mai mare obstacol în calea execuției.

De asemenea, s-a criticat dominarea evenimentului de marile corporații, în timp ce vocile inovatorilor din start-up-uri și ale partenerilor-cheie, precum Ucraina, au fost estompate.

Delegații ucraineni au remarcat o „solidaritate simbolică, nu operațională”, fără

planuri industriale concrete de integrare.

În plus, absența unei sesiuni dedicate tranziției energetice în apărare a fost considerată o lacună strategică majoră, având în vedere angajamentul NATO față de sustenabilitate și vulnerabilitatea logistică a combustibililor fosili.

După eșecul de a o deconstrui birocrația, neglijarea sustenabilității umane s-a remarcat ca a doua lacună a dezbaterilor, asupra unui subiect crucial pentru viitorul apărării.

Acesta este cel mai important aspect, care fără o abordare suficient de convingătoare a soluțiilor pentru atragerea tinerilor specialiști în domenii critice (AI, cyber, inginerie) și formarea de noi competențe, riscă să creeze un deficit de expertiză pe termen lung.

Un punct de cotitură cu potențial neîmplinit

NATO Industry Forum 2025 de la București a fost, fără îndoială, un moment definitoriu, care a consacrat oficial trecerea de la o paradigmă a cheltuielilor brute la una a inteligenței strategice.

România a ieșit din acest eveniment cu prestigiul consolidat, demonstrând că poate găzdui cu succes un summit de anvergură globală și că este un partener strategic de încredere.

Forumul a marcat un punct de cotitură necesar, stabilind un cadru ambițios pentru viitor și subliniind că „Inovația nu se face în plen, ci în parteneriat”.

Cu toate acestea, evenimentul a scos în evidență vulnerabilitățile cronice ale Alianței: birocrația rigidă și dificultatea de a traduce viziunea politică în livrabile operaționale rapide. Aprecierea generală este că Forumul a fost mai mult despre „ce” trebuie făcut și mai puțin despre „cum” se va face, lăsând deschisă întrebarea crucială: va reuși NATO să transforme această viziune colectivă în realitate măsurabilă sau va rămâne doar un capitol în cronicile discursurilor inspirate, dar insuficient aplicate?

Conceptul „Spend Smarter & Act Faster” riscă să devină un eufemism pentru stagnare bugetară dacă nu este susținut de mecanisme agile de finanțare și achiziții.

În ultimă analiză, NIF 2025 a stabilit un cadru ambițios și necesar pentru viitor. El a demonstrat că NATO înțelege provocările secolului XXI. Totuși, succesul va fi determinat nu de claritatea viziunii, ci de capacitatea Alianței de a dezvolta o cultură a livrării – de a executa rapid, de a măsura progresul și de a responsabiliza actorii implicați.

Adevărata provocare care rămâne este să se demonstreze că NATO poate face tranziția de la a gândi mai repede la a acționa la fel de rapid. Răspunsul la această provocare va defini relevanța Alianței în următoarea decadă.

SURSĂ: ADEVĂRUL

Membrii CSM și privilegiile ascunse: Fănel Mihalcea, 43.000 lei salariu lunar și 27.000 lei pensie specială / Fiica sa este deputat PSD

Redacția Normedia
-
0
Membrii CSM și privilegiile ascunse: Fănel Mihalcea, 43.000 lei salariu lunar și 27.000 lei pensie specială / Fiica sa este deputat PSD

Un nou caz emblematic readuce în centrul atenției tema pensiilor speciale și a cumulului de funcții în aparatul de stat. Fănel Mihalcea, fost prim-procuror al Parchetului Brăila, actualmente membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) din partea societății civile, încasează un venit net lunar cumulat de aproximativ 70.000 de lei, rezultat din pensia specială de 27.000 lei și indemnizația de membru CSM de 43.000 lei.

Mai mult, influența familiei Mihalcea se extinde îni plan politic, prin fiica acestuia, Claudia Mihalcea, recent devenită deputat din partea PSD, după ani de zile petrecuți în funcții administrative la Camera Deputaților.

Fănel Mihalcea a activat timp de 20 de ani ca prim procuror sau adjunct al prim-procurorului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila. A ieșit la pensie în anul 2017, beneficiind de statutul de magistrat pentru a accesa o pensie specială de aproximativ 27.000 lei net lunar.

Ulterior pensionării, Mihalcea a fost numit în funcții bine remunerate precum membru în Consiliul de Supraveghere al Transelectrica sau membru în Consiliul de Administrație al Porturilor Galați.

Încă din 2022, acesta ocupă poziția de membru CSM din partea societății civile, iar în anul fiscal 2024, potrivit declarațiilor de avere, a încasat 406.000 de lei ca indemnizație de membru, la care s-au adăugat 107.000 lei sub formă de restanțe salariale.

Calculat lunar, veniturile lui Mihalcea ating valoarea de peste 70.000 lei. Cazul său reflectă una dintre cele mai criticate practici din aparatul de stat: cumulul de pensie specială cu salarii uriașe din funcții publice.

Acest model, deși legal conform cadrului actual, pune în lumină problemele de etică și echitate socială în contextul unei societăți unde pensia medie este de aproximativ 2.000 lei, iar salariul mediu net nu depășește 4.500 lei.

Consiliul Superior al Magistraturii, instituția care asigură independența justiției, este tot mai des acuzată de protejarea unor interese financiare proprii în detrimentul reformei sistemului judiciar.

Recent, CSM a depus plângere penală împretriva vicepremierului Oana Gheorghiu, după ce aceasta a afirmat că „magistrații trebuie să accepte o reducere a pensiilor speciale”. Răspunsul CSM a fost prompt: acuze privind atacuri la adresa unei puteri constituționale.

Fiica lui Fănel Mihalcea, Claudia Mihalcea, a fost ani la rând secretar general al Camerei Deputaților, funcție pe care a ocupat-o cu sprijinul PSD. În 2025, a fost aleasă deputat din partea aceluiași partid.

Conform unor investigații media, Claudia Mihalcea a susținut financiar campania electorală a PSD printr-o contribuție de 198.000 de lei, bani proveniți din două împreumuturi oferite de mama sa, totalizând aproape 1 milion de lei.

Claudia Mihalcea este absolventă a Facultății de Drept din cadrul Universității private Titulescu și are un master la Universitatea Ecologică. CV-ul său include treceri prin:

  • Colegiul Național de Apărare
  • Institutul Național de Administrație
  • Cursuri de securitate la Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul”

Deși nu are o experiență parlamentara anterioară semnificativă, a obținut un mandat de deputat.

Familia Mihalcea este implicată și în afaceri. O firmă din domeniul farmaceutic, controlată de membrii familiei, a raportat profituri de peste 110.000 lei în 2022 și dividende nete de 306.000 lei în 2021.

Această situație pune în discuție cumulul influenței politice, administrative și economice la nivelul unei familii cu acces privilegiat la instituții-cheie.

Fănel Mihalcea reprezintă un exemplu elocvent al sistemului care favorizează cumulul de beneficii, traseismul instituțional și exploatarea legală a lacunelor legislative.

Într-o perioadă încărcată politic și economic, când guvernul discută despre sustenabilitatea sistemului de pensii și eficiența aparatului bugetar, cazul Mihalcea este relevant pentru o dezbatere națională despre etică, responsabilitate și reformă reală.

Sursă: Newsweek

Fănel Mihalcea – Foto: INQUAM PHOTOS / Călin George

Locuri de muncă în Franța: GLOBAL Performance recrutează muncitori calificați din România pentru plecări imediate

Redacția Normedia
-
0
Locuri de muncă în Franța: GLOBAL Performance recrutează muncitori calificați din România pentru plecări imediate

GLOBAL Performance, firmă specializată în recrutare de muncitori calificați din România, oferă oportunități de locuri de muncă în Franța pentru specialiști din domeniul construcțiilor și industriei.

Cu o experiență de peste 13 ani și mii de candidați plasați cu succes, compania asigură contracte legale, salarii competitive și plecări rapide pentru cei pregătiți să lucreze în străinătate.

Compania derulează angajări urgente în construcții în Franța, recrutând pentru următoarele meserii:

  • Dulgheri: cofraje metalice, turnare beton, citire plan

  • Zidari: experiență în materiale diverse – Ytong, boltari, caramidă

  • Sudori – Fierari betoniști: sudură MIG-MAG, citire plan fier

  • Montatori izolație termică: țevi, pereți, acoperișuri – protecție termică și împotriva umezelii

Beneficii garantate pentru toți angajații

Fiecare muncitor român selectat pentru plecare prin GLOBAL Performance beneficiază de:

  • Contract de muncă legal în Franța
  • Cazare gratuită și mașină de serviciu (după caz)
  • Salariu motivant, plătit la timp
  • Proces personalizat de selecție și integrare
  • Suport permanent

Prin combinarea unei rețele solide de parteneri internaționali cu un proces riguros de selecție, GLOBAL Performance oferă joburi în străinătate adaptate exact profilului fiecărui candidat. Acest sistem asigură compatibilitate maximă între cerințele angajatorilor francezi și calificările muncitorilor români.

„Recrutăm doar candidați serioși, cu experiență și motivație reală. Nu trimitem CV-uri la întâmplare – noi construim relații pe termen lung”, afirmă Cristina Belu, departament resurse umane.

Vrei să aplici pentru un job în Franța?

  • Sună acum la +40 731 819 300
  • Trimite CV la: c.miron@epr-interim.fr
  • Vezi ofertele actuale și pe Facebook: GLOBAL Performance Jobs

GLOBAL Performance – partenerul tău de încredere pentru un viitor stabil în Franța

Locuri de muncă sigure, salarii corecte, plecări imediate.

Cristina Belu se alătură Asociației The Business Alliance în rolul de Business Growth & Partnership Manager (Adv)

Redacția Normedia
-
0
Cristina Belu se alătură Asociației The Business Alliance în rolul de Business Growth & Partnership Manager (Adv)

Asociația The Business Alliance (TBA) anunță numirea Cristinei Belu în funcția de Business Growth & Partnership Manager, o poziție strategică menită să consolideze direcțiile de dezvoltare, parteneriatele și proiectele de creștere sustenabilă ale organizației.

Cu o experiență de peste 15 ani în resurse umane, leadership, employer branding și managementul talentelor, Cristina Belu este recunoscută ca unul dintre profesioniștii care au redefinit modul în care companiile românești privesc dezvoltarea echipelor și cultura organizațională. De-a lungul carierei, a colaborat cu lideri și organizații din domenii diverse – media, consultanță, FMCG, IT și servicii – contribuind la transformarea culturilor interne și la crearea de medii de lucru autentice și performante.

„Într-o perioadă în care schimbarea este singura constantă, organizațiile nu mai pot crește fără să investească în oamenii lor. Rolul meu la The Business Alliance este să construiesc punți între potențialul uman și obiectivele de business, să conectez oameni, idei și valori într-un ecosistem sustenabil de creștere”, a declarat Cristina Belu.

În cadrul TBA, Cristina va coordona direcțiile de Business Growth, va dezvolta parteneriate strategice cu mediul privat, asociații profesionale, ONG-uri și instituții publice, și va contribui la extinderea rețelei de lideri și antreprenori care formează nucleul organizației. Obiectivul pe termen mediu este consolidarea TBA ca platformă națională de conectare și dezvoltare a mediului de afaceri, cu accent pe leadership autentic, colaborare și responsabilitate socială.

Cristina Belu este licențiată în comunicare și a urmat numeroase programe de specializare în leadership, coaching și branding organizațional. Parcursul său profesional reflectă o evoluție constantă – de la poziții operaționale în HR, la roluri strategice de management și consultanță.

Fie că a coordonat echipe complexe în corporații internaționale sau a lucrat direct cu executivi aflați în tranziții de carieră, Cristina a promovat întotdeauna o abordare bazată pe empatie, claritate și strategie. În calitate de Talent & Career Growth Partner, a susținut dezvoltarea sustenabilă a carierelor și a promovat ideea că oamenii nu caută doar un loc de muncă, ci un scop profesional și un context care le reflectă valorile.

„Am învățat că HR-ul și leadershipul nu se măsoară în KPI-uri, ci în oameni care cresc. În profesioniști care își recapătă direcția. În echipe care învață să comunice real, nu doar procedural. Asta este misiunea mea și motivația care mă face să merg mai departe”, a declarat Cristina Belu într-un interviu exclusiv pentru platforma Normedia.

Prin implicarea Cristinei Belu, The Business Alliance își propune să devină un reper în promovarea leadershipului autentic și a colaborării între mediul privat, educațional și civic. Într-o perioadă în care companiile se confruntă cu provocări legate de retenția talentelor, cultura organizațională și adaptarea la noile realități ale pieței muncii, TBA intenționează să ofere soluții și proiecte care să aducă valoare reală – atât liderilor, cât și echipelor.

„Ne bucurăm să o avem pe Cristina alături de noi. Expertiza ei vastă în domeniul resurselor umane și al dezvoltării organizaționale aduce o perspectivă profund umană asupra businessului. Misiunea noastră este să construim împreună o comunitate de lideri care să inspire, să colaboreze și să acționeze cu sens”, a declarat FLORIN PEȚU, președinte al Asociației The Business Alliance.

Despre The Business Alliance

Asociația The Business Alliance (TBA) este o comunitate națională de conectare a mediului de afaceri, care promovează colaborarea între lideri, antreprenori și specialiști din diverse industrii. TBA susține inițiative de business education, leadership, inovație și dezvoltare durabilă, fiind un catalizator pentru parteneriate strategice și proiecte cu impact economic și social.

Despre Normedia

Normedia este o platformă media dedicată antreprenoriatului, leadershipului și dezvoltării personale, care publică interviuri, analize și reportaje despre oameni și idei care schimbă România în bine.

Tribunalul Ilfov se mută în clădirea-simbol a „imperiului” lui Sebastian Ghiță: O schimbare de sediu cu ecouri penale

Redacția Normedia
-
0
Tribunalul Ilfov se mută în clădirea-simbol a „imperiului” lui Sebastian Ghiță: O schimbare de sediu cu ecouri penale

După luni de proteste în fața unei infrastructuri inadecvate, Tribunalul Ilfov a anunțat oficial relocarea sediului său din Buftea într-o clădire din Sectorul 5, București.

Noul spațiu se află în complexul de birouri Green Gate, un imobil devenit simbol al afacerilor controversate ale lui Sebastian Ghiță, fost deputat PSD, trimis în judecată pentru fapte de corupție și refugiat în Serbia.

Potrivit comunicatului de presă emis de Tribunalul Ilfov, alegerea noului sediu a fost realizată cu sprijinul Ministerului Justiției, care a asigurat fondurile necesare chiriei și amenajărilor. Se menționează că mutarea vine „ca urmare a unei bune colaborări interinstituționale”, în realitate decizia fiind determinată de presiunea protestelor susținute ale magistraților ilfoveni.

La momentul anunțului oficial privind relocarea, Tribunalul Ilfov era singura instanță din țară care mai protesta activ față de lipsa condițiilor decente de muncă. Vechiul sediu din Buftea era o clădire degradată, improprie desfășurării activității judiciare, cu infiltrații, temperaturi necontrolabile și spații insuficiente pentru personalul instanței.

Adunarea generală a judecătorilor de la Tribunalul Ilfov urmează să se întrunească pe 10 noiembrie 2025 pentru a decide încetarea protestului și reluarea activității judiciare începând cu data de 11 noiembrie. Mutarea fizică în noul sediu, situat pe Bulevardul Tudor Vladimirescu, este programată pentru luna ianuarie 2026.

Imobilul în care va funcționa Tribunalul Ilfov nu este unul oarecare. Green Gate a fost sediul central al companiei Teamnet International S.A., firmă fondată de Sebastian Ghiță, personaj-cheie în politica și afacerile românești din ultimul deceniu. Clădirea, impunătoare și modernă, devine astfel un nou epicentru al activității statului, după ce, ani de zile, a fost sinonimă cu contracte grase de IT, licitații cu dedicație și suspiciuni penale.

Pe fațada clădirii a trăonat ani la rând sigla Teamnet, iar presa a documentat pe larg legătura strânsă dintre această companie și contractele atribuite de instituții publice.

Sebastian Ghiță, fost deputat PSD și om de afaceri din Prahova, a devenit notoriu prin rețeaua de firme IT care au prosperat grație contractelor publice. Printre acestea, Teamnet, Asesoft și 2K Telecom au primit milioane de euro de la instituții de stat precum Ministerul Afacerilor Externe, STS, SRI sau SIVECO.

O anchetă „România Furată” din 2015 arăta că Teamnet ajunsese la o cifră de afaceri de 185 de milioane de euro, iar Ghiță susținea că s-a retras din firme înainte de a intra în politică. Cu toate acestea, documente ulterioare indică influența sa continuă asupra rețelelor de business.

Printre contractele celebre, se numără cel de 2,5 milioane de euro cu MAE, semnat în 2010 pentru implementarea sistemului de gestionare a vizelor, sau facturi emise către SIVECO în valoare de 20 de milioane de euro între 2012 și 2014. Firmele lui Ghiță au fost constant învăluite în scandaluri privind licitații trucate, incompatibilități și corupție instituțională.

Faptul că Tribunalul Ilfov se mută într-un spațiu care a fost asociat direct cu activitatea unor firme implicate în dosare penale ridică semne de întrebare privind simbolistica alegerii. Chiar dacă imobilul este modern, utilat și conform standardelor, rămâne imaginea unei justiții care operează în umbra afacerilor dubioase.

Este pentru prima dată încând o instituție cheie a justiției române se stabilește într-o clădire emblemă a unui sistem de corupție, fapt ce a stârnit dezbateri între juriști, ONG-uri și reprezentanți ai societății civile.

Uniunea Națională a Judecătorilor din România (UNJR) a transmis că deși mutarea este o soluție temporară binevenită, ea trebuie să fie urmată de un plan concret pentru construcția unui sediu propriu al Tribunalului Ilfov, într-o clădire publică, fără legături controversate.

Pe rețelele sociale, activiștii anticorupție și simpli cetățeni au exprimat scepticism față de decizie. „Justiția intră în casa corupției”, a comentat un utilizator, rezumând sentimentul general.

Ministerul Justiției a precizat că alegerea Green Gate a fost determinată de disponibilitate, condiții tehnice optime și amplasare centrală. Se subliniază că este o soluție temporară până la identificarea sau construirea unui sediu permanent.

Până atunci, imaginea Tribunalului Ilfov va fi inevitabil asociată cu trecutul clădirii care l-a adăpostit pe unul dintre cei mai controversați oameni de afaceri ai României post-decembriste.

Sursă: Buletin de București

Radu Ștefan Oprea, Secretarul General al Guvernului: Afaceri cu Sebastian Ghiță și probleme penale pentru evaziune fiscală și spălare de bani

Redacția Normedia
-
0
Radu Ștefan Oprea, Secretarul General al Guvernului: Afaceri cu Sebastian Ghiță și probleme penale pentru evaziune fiscală și spălare de bani

Radu Ștefan Oprea, numit în urmă cu patru luni în funcția de Secretar General al Guvernului, este un personaj controversat cu un trecut bogat în afaceri dubioase, conexiuni politice puternice și probleme penale. Fiul fostului viceprimar PSD al Ploieștiului, Nicolae Oprea, Radu Ștefan a fost implicat în multiple afaceri, unele alături de Sebastian Ghiță, fugarul acuzat de corupție și afaceri cu statul.

La scurt timp după Revoluție, Radu Oprea s-a implicat în firmele tatălui său, preluând controlul asupra unor entități privatizate după 1989. A condus Oprimex SRL, a lucrat pentru filiala SF Bau SRL a grupului Strabag și a activat în Urban ICIM Ploiești, fosta întreprindere comunistă ajunsă în portofoliul familiei.

Ulterior, a fondat firme care au beneficiat de numeroase contracte publice, majoritatea în Prahova. Alături de Mihai Ștefănescu, zis „Treflă”, un apropiat al familiei Cosma, Radu Oprea a construit un imperiu economic ce avea să-i susțină cariera politică.

În 2007 devine membru PSD, iar doi ani mai târziu, cu sprijinul lui Mircea Cosma, ajunge director adjunct la CJ Prahova. Cariera sa politică urmează un traseu ascendent: prefect de Prahova, senator între 2012 și 2024, ministru pentru Mediul de Afaceri și mai apoi al Economiei. În 2025, a fost numit Secretar General al Guvernului.

La debutul carierei sale politice, declarația de avere indica zece locuințe, numeroase terenuri și bijuterii. Cu timpul, pe măsură ce a urcat în ierarhie, averea sa a scăzut semnificativ. În 2022, mai deținea doar un apartament modest și o jumătate de casă. În schimb, valoarea bijuteriilor a crescut la 40.000 euro, iar un împremut de 3 milioane lei oferit firmei City Imobiliar SRL figurează în documente, deși compania nu are activitate.

Printre cele mai discutabile afaceri ale lui Oprea se numără MBTT Development SRL, fondată în 2002 la Ploiești în parteneriat cu Sebastian Ghiță și Mihai Ștefănescu. Île trei au beneficiat de majorări de capital semnificative, inclusiv de la Eximprod Power System SRL, companie controlată de unchiul lui Ghiță, Vasile Domente.

În 2011, Ghiță și Oprea ies din firmă, iar asociatul devine Gabriela Goran, fostă manageră și ulterior consiliera personală a lui Oprea, cu funcții în MAE. Firma intră în faliment în 2015.

Eco Burn SRL, specializată în colectarea deȟeurilor periculoase, a fost fondată în 2008 de Oprea, Ștefănescu și Rami Saad (soțul Andreei Cosma). Compania a fost responsabilă pentru episoade repetate de poluare în Ploiești, fiind sancționată de Garda de Mediu. Deși a avut un dosar penal, firma continuă să câștige contracte publice.

În 2016, Parchetul ICCJ l-a trimis în judecată pentru complicitate la evaziune fiscală și spălare de bani. Procurorii susțineau că firmele Urban Electric și ICIM SA, conduse de Oprea și Ștefănescu, făceau tranzacții fictive. Dosarul s-a închis după achitarea prejudiciului, Oprea scăpând cu o sancțiune administrativă, ceea ce echivalează cu o recunoaștere indirectă a vinovăției.

După 2012, Oprea s-a retras formal din majoritatea firmelor, lăsând conducerea lui Mihai Ștefănescu. După falimentul Urban Electric, activele firmei, inclusiv hotelul Angelo D’Oro și cafeneaua Vienna, au fost scoase la licitație.

Oprea a recumpărat aceste active prin Estate Aricești Imbob SRL, firmă ce funcționează încă, deși el nu mai figurează ca asociat. Alte firme în care mai apare sunt Urban Hoteluri și Restaurante SRL (aflată în faliment) și City Imobiliar SRL, implicată într-un proces de partaj judiciar cu Banca Transilvania.

Radu Ștefan Oprea este exemplul clasic al omului de afaceri transformat în politician care, prin conexiuni influente și tranzacții opace, a reușit să urce în cele mai încărcate funcții ale statului român. Problemele penale, afacerile cu fugari și neregularitățile în declarațiile de avere ridică mari semne de întrebare cu privire la integritatea acestuia și transparența instituțiilor care l-au numit în funcții cheie.

Sursă: Libertatea

Fotografii colaj: INQUAM Photos / Sabin Cirstoveanu, Liviu Florin Albei

Cum a fost construit mecanismul care ar fi facilitat scoaterea din tara a lui Calin Georgescu. Rolul jucat de Constantin Danut Hant si firmele sale-fantoma, intr-o investigatie cu ramificatii internationale

Redacția Normedia
-
0
Cum a fost construit mecanismul care ar fi facilitat scoaterea din tara a lui Calin Georgescu. Rolul jucat de Constantin Danut Hant si firmele sale-fantoma, intr-o investigatie cu ramificatii internationale

O investigatie extinsa realizata de G4Media si Info Sud-Est scoate la iveala o retea complexa de firme si persoane cu implicatii nationale si internationale, al carei punct nodal este omul de afaceri Constantin Danut Hant. Potrivit anchetatorilor DNA, acesta l-ar fi angajat fictiv pe Calin Georgescu, fost candidat pro-rus la alegerile prezidentiale din 2024, aflat sub control judiciar pentru actiuni impotriva ordinii constitutionale.

In spatele acestei angajari fictive se afla o retea de peste 50 de firme infiintate dupa 2022, distribuite in trei regiuni-cheie ale Romaniei – Hunedoara, Dolj si Timis – si populate de cetateni austrieci, ucraineni, moldoveni, turci, germani si romani. Unele dintre aceste firme au ca obiect de activitate fabricarea de armament, vehicule si nave spatiale, desi nu inregistreaza nicio activitate reala sau cifra de afaceri.

Constantin Danut Hant apare ca asociat in mai multe firme alaturi de Silviu Pirvu-Ularu, fost ofiter SRI in rezerva, aflat la randul sau sub control judiciar in dosarul „rezervistilor”. Cei doi figureaza, de asemenea, in companii impreuna cu Gheorghe Alexa Grijac, un antreprenor din Maramures, si cu moldoveanul Igori Istrati, condamnat anterior pentru trafic de influenta si fost apropiat al lui Liviu Dragnea.

Unele firme din retea au obiecte de activitate strategice:

  • Tasko Valahia SRL, cu obiect de activitate: fabricarea armamentului si munitiilor, este detinuta in asociere cu o entitate ucraineana, o firma ungureasca si o organizatie non-profit.
  • Alta companie, infiintata in 2025 in Bucuresti, are obiect de activitate fabricarea de nave spatiale si aeronave civile, cu asociati din Ucraina, Moldova si Romania. Administratorul acesteia este Igori Istrati.

Ambele firme figureaza cu cifra de afaceri zero si niciun angajat, potrivit datelor ANAF.

Pe strada Carierei din Ghelari (Hunedoara) figureaza sase firme in care apar cetateni austrieci, inclusiv Herbert Haberhauer si Maximilian Szmaja, in asociere cu Hant. Toate au fost infiintate in 2022, iar in cazul uneia, ANAF confirma inactiva completa. Domeniile variaza de la consultanta la comert en-gros si dezvoltare imobiliara.

Printre cele mai recente firme ale lui Hant se numara:

  • O firma de consultanta IT cu partener german (Ingenios Technologies)
  • Doua firme de consultanta in afaceri, una cu Victor Leu si alta cu Harald Udo Maereanu, cetatean german.

Toate aceste entitati figureaza cu activitate zero sau cu declaratii pe propria raspundere privind inactivitatea.

Potrivit documentelor DNA, Hant i-ar fi oferit lui Calin Georgescu o angajare fictiva intr-o firma din Viena, pentru a-i permite sa paraseasca Romania, incalcand masura preventiva de control judiciar. Discutiile dintre fostul ofiter SRI Silviu Pirvu-Ularu si sotia sa indica o operatiune premeditata:

„Costi l-a angajat pe Georgescu in Austria la firma… sa faca hartie ca e asteptat la servici.”

Intentia era ca Georgescu sa preia apoi o firma de consultanta economica cu parteneriat in Romania si Austria, potrivit interceptarilor.

Public, Calin Georgescu sustine ca nu are nicio legatura cu Hant sau cu Ularu. Insa aceeasi strategie a negarii a fost folosita si in cazul mercenarului Horațiu Potra, cu care ulterior a recunoscut o relatie „solida”.

Igori Istrati, cetatean moldovean cu cetatenie romana, a fost condamnat in 2012 pentru trafic de influenta, dupa ce a incercat sa obtina 100.000 euro in schimbul unui titlu de proprietate in Iasi. Ulterior, a devenit apropiat al lui Liviu Dragnea, fiind implicat in organizarea filialei iesene a partidului Alianta pentru Patrie. In 2024, Istrati a fondat o noua formatiune, Miscarea Suveranista a Reformei Sociale (MRS), si a acuzat public ca Dragnea ar avea legaturi cu SRI.

Sotia lui Hant, Laura Daniela Hant, presedinta Asociatiei Mihai Eminescu din Viena, este cetatean de onoare al municipiului Iasi si fosta presedinta a PSD Austria.

Reteaua investigata reuneste peste 50 de firme si persoane din spatiul euroasiatic, structurate in mai multe cercuri concentrice de influenta. In centrul retelei: Constantin Danut Hant, cu o pozitie strategica si relatii care acopera spectrul business-intelligence-politic.

Dosarul Georgescu si legatura acestuia cu Hant dezvaluie mai mult decat o tentativa de eludare a masurilor judiciare. El ridica intrebari esentiale despre mecanismele de creare a firmelor-fantoma, folosirea cetatenilor straini pentru a masca beneficiarii reali si rolul retelelor transnationale in subminarea statului de drept.

DNA continua cercetarile, iar acest caz este departe de a se fi incheiat.

Sursă: G4Media

Sursa foto: Grafic Cristian Andrei Leonte

Fondatorul Autovehicule DAC, Sergiu Bolocan: „Vreau să readuc spiritul industriei românești”

Sandu Mihaita
-
0
Fondatorul Autovehicule DAC, Sergiu Bolocan: „Vreau să readuc spiritul industriei românești”

Când ai doar 9 ani și fugi dintr-un război, lumea se poate opri în loc. Sau poate începe altfel. Așa a fost pentru fondatorul Autovehicule DAC, care a ajuns în România ca refugiat din Transnistria și, trei decenii mai târziu, conduce un proiect industrial românesc unic: construirea unei game de vehicule electrice robuste, proiectate și adaptate pentru piața din România și Europa Centrală.

Într-un context în care România importă masiv tehnologie și își pierde capacitatea de producție, Autovehicule DAC pare un pariu contra curentului: marcă românească relansată, proiectare internă, fabricație locală, colaborări directe cu autorități, aeroporturi, companii de salubritate și transport.

Într-un interviu exclusiv pentru Normedia, Sergiu Bolocan vorbește sincer despre începuturile sale dramatice, traseul antreprenorial deloc liniar, viziunea din spatele DAC și ce înseamnă, concret, să „readuci spiritul industriei românești”. Discutăm despre oportunități, greșeli, piață, adaptare, dar și despre ambiția de a arăta că România poate fi din nou o țară producătoare, nu doar consumatoare.

De la scutere electrice pentru livrări, testate în rețele HoReCa, până la autobuze electrice aeroportuare și camioane de salubritate fabricate la comandă pentru autoritățile locale, Autovehicule DAC e mai mult decât o companie: e o declarație de independență industrială într-o lume tot mai dependentă de importuri.

Un interviu despre idei, echilibru, industrie, rădăcini și viitor.

1. Ați ajuns în România ca refugiat în 1992, într-un context dur. Ce a însemnat pentru dvs. acel început și cum v-a influențat drumul ulterior?

Să ajungi într-o altă țară la nouă ani, forțat de un război, fără să înțelegi prea bine ce se întâmplă, îți schimbă pentru totdeauna felul în care vezi lumea. Eu am plecat din Dubăsari, Transnistria, în 1992, în mijlocul conflictului armat. Era o perioadă extrem de tensionată, în care etnicii români simțeau pericolul direct. Familiile noastre nu aveau luxul alegerii. Ori plecai, ori riscai să-ți pierzi totul. Am fost trimis în România împreună cu alți copii, ca refugiat. Inițial, am ajuns la Slănic Moldova, apoi într-o familie din Onești. Aveam doar o valiză, niciun plan, și o groază de necunoscute.

Dar exact în acea vulnerabilitate s-a format reziliența mea. România m-a primit, mi-a oferit acces la educație și o șansă să construiesc ceva. Când m-am întors în 1997 printr-un program cultural, am fost găzduit de familia Tofan, proprietarii Tofan Group. Acolo am întâlnit pentru prima dată ideea de industrie românească făcută cu cap, cu disciplină. Imaginea unui om care conducea mii de angajați și avea un impact economic real m-a marcat profund. Nu eram doar recunoscător că România mă primise. Am început să simt o datorie morală de a face ceva valoros aici.

Experiența aceea m-a învățat că rădăcinile nu se formează doar din sânge, ci și din loialitatea față de locul care îți oferă o șansă. România m-a adoptat, dar și eu am adoptat această țară. Și am știut că vreau să fac parte din reconstrucția ei economică.

2. După mai multe experiențe antreprenoriale, ați ales să fondați o companie românească de vehicule electrice. Ce v-a determinat să faceți acest pas și de ce marca DAC?

Drumul spre Autovehicule DAC nu a fost planificat din prima zi. A fost o combinație între oportunitate, frustrare și viziune. În perioada în care conduceam franciza Dodo Pizza, aveam o problemă constantă cu scuterele pe benzină: se stricau des, erau greu de întreținut, poluante și ineficiente. Am început să testez soluții electrice. Am lucrat cu un inginer, apoi cu un designer industrial, și am produs primele scutere în China. Le-am adus în România, le-am folosit în rețea, le-am testat în condiții reale.

Ce am realizat rapid a fost că importul nu e o soluție sustenabilă. Chinezii livrează ieftin, dar fără garanții reale, fără adaptare la infrastructura noastră. Am început să primesc feedback de la operatorii locali de flote: „Vrem ceva făcut pentru condițiile de aici, ceva solid, ușor de reparat, nu gadgeturi.” Și așa am înțeles că trebuie să trecem la producție locală.

Marca DAC a venit firesc. Când te gândești la robustețe, la utilaje grele românești, DAC are rezonanță. E un simbol al unei epoci în care România producea. Am negociat preluarea brandului de la uzina Roman Brașov și am reînregistrat compania ca Autovehicule DAC. Pentru mine, DAC nu e doar un nume, e o promisiune: facem lucruri solide, funcționale, fără brizbrizuri, pentru nevoile reale ale economiei.

În plus, am simțit că România are nevoie de astfel de repere. Nu totul trebuie să fie importat. Putem proiecta, putem produce, putem concura. Dar trebuie să avem curajul să începem. DAC e începutul nostru.

3. Care sunt nevoile reale ale pieței românești pe care Autovehicule DAC le adresează? Ce oferă diferit față de concurența internațională?

România are specificul ei, iar piața locală de vehicule comerciale electrice e încă în formare. Ce am observat, lucrând direct cu flote din logistică, salubritate sau livrări, este că operatorii nu sunt neapărat interesați de inovație de dragul inovației. Caută fiabilitate, costuri reduse de operare, simplitate în mentenanță și disponibilitate locală pentru piese de schimb și service.

Multe dintre vehiculele electrice de import, în special cele din Asia, sunt greu de adaptat infrastructurii noastre. Au roți mici, suspensii slabe, electronice sensibile și nu rezistă la cicluri de muncă intense. Noi am pornit invers: am plecat de la ce are nevoie piața românească, nu de la ce este disponibil în catalogul unui producător străin.

Autovehicule DAC oferă vehicule robuste, ușor de întreținut, cu arhitectură simplă și eficientă energetic. Bateriile sunt modulare și interschimbabile, iar software-ul e gândit pentru flote care nu au resurse IT mari. În plus, suntem aproape de client, putem adapta în timp real, oferim consultanță și personalizare. Aceste lucruri contează enorm în decizia de achiziție pentru un operator economic din România.

4. Ce modele de vehicule produceți și care sunt domeniile în care vedeți cel mai mare potențial de aplicare?

Avem în dezvoltare două modele principale: un șasiu de 18 tone pentru salubritate și un șasiu de 7,5 tone pentru distribuție urbană. Primul este gândit pentru companiile de salubrizare care au nevoie de vehicule cu încărcare automată, baterie suficientă pentru o tură întreagă și întreținere simplă. Al doilea este destinat livrărilor de marfă, cu accent pe economie, autonomie urbană și ușurință în manevrare.

În paralel, lucrăm la modele pentru transport public (autobuze electrice) și vehicule speciale – cum ar fi basculante de carieră. Primul autobuz electric DAC funcționează deja pe Aeroportul din Cluj. Este un semn clar că avem o soluție competitivă.

Cel mai mare potențial îl vedem în municipiile reședință de județ, în companiile care gestionează servicii publice, în flotele logistice regionale și în firmele de construcții care doresc să-și reducă amprenta de carbon.

5. Vreți să „readuceți spiritul industriei românești”. Ce înseamnă asta, concret? Și de ce credeți că acum e momentul potrivit?

Pentru mine, „spiritul industriei românești” înseamnă capacitatea de a construi lucruri utile, durabile, care servesc nevoilor reale ale economiei și comunităților. E vorba de respectul față de muncă bine făcută, de tehnologia aplicată, nu doar de imagine sau marketing.

Trăim într-o perioadă în care tehnologia este accesibilă, capitalul e mai ușor de obținut, iar piețele sunt deschise. Dacă nu construim acum, când avem know-how, specialiști și oportunități de finanțare, atunci când? Industria nu revine prin nostalgie, ci prin proiecte serioase, cu piețe clar definite, cu discipline de producție și cu mentalitate antreprenorială. Exact asta încercăm la DAC.

Momentul este favorabil și datorită presiunilor pentru tranziție energetică. Tot mai multe autorități și firme vor să își reducă emisiile. Noi putem livra soluții reale, fezabile, la prețuri competitive. Și, foarte important, livrate de aici, din România.

6. Privind în urmă, ce v-a ținut mereu în mișcare, indiferent de provocări? Și ce v-a convins că „se poate” și aici, în România?

Cred că răspunsul este combinația dintre recunoștință și încăpățânare. Nu am uitat niciodată de unde am plecat – ca refugiat, fără nimic – și am rămas conectat la ideea că trebuie să construiesc ceva care să conteze. Am căzut de multe ori. Unele afaceri au mers, altele nu. Dar de fiecare dată, am învățat.

Ceea ce m-a ținut în mișcare a fost dorința de a lăsa ceva în urmă, nu doar de a face bani. Am vrut să creez locuri de muncă, produse utile, și mai ales un exemplu că se poate. Pentru mine, DAC este un manifest industrial, dar și un mesaj personal: România nu e doar o piață de consum. Poate fi o țară producătoare. Dar depinde de noi.

Am întâlnit oameni extraordinari – ingineri, antreprenori, funcționari, lucrători – care vor să miște lucrurile. Avem tot ce ne trebuie. Trebuie doar să credem că merită să facem efortul. Eu cred. Și continui să construiesc.

7. Ce feedback ați primit din partea companiilor și autorităților locale după livrarea primelor vehicule DAC?

Feedbackul a fost, în general, încurajator și pragmatic. Autoritățile locale și companiile care au testat sau achiziționat primele vehicule DAC ne-au transmis că diferența principală pe care au simțit-o nu a fost neapărat în performanță – deși vehiculele s-au comportat foarte bine – ci în capacitatea noastră de a răspunde rapid, de a adapta produsul la cerințele din teren și de a livra un pachet complet, nu doar un vehicul.

De exemplu, la Aeroportul Internațional Cluj-Napoca, autobuzul electric DAC Aerobus 14.100EVA a fost bine primit pentru simplitatea în utilizare, autonomia stabilă și adaptarea perfectă la nevoile de transport din zona platformei. Managerii de flotă au apreciat faptul că am putut modifica anumite detalii de design și compartimentare în funcție de cerințele operaționale – lucru rar întâlnit la furnizorii mari, internaționali.

La cariera Lespezi din Dâmbovița, unde am livrat o basculantă electrică de carieră DAC 90TEF.OH, am primit aprecieri legate de robusteză și de adaptarea transmisiei pentru condiții grele. Acolo, provocarea a fost topografia dificilă și cerințele de operare continuă. Am ajustat software-ul de control al bateriei și am învățat, împreună cu echipa lor tehnică, cum să optimizăm timpii de încărcare și performanțele în regim de lucru prelungit.

Companiile de salubrizare cu care suntem în discuții au salutat ideea de vehicul electric proiectat de la zero pentru muncă grea urbană. De multe ori, vehiculele existente pe piață sunt adaptări ale unor modele diesel – cu compromisuri. Noi am eliminat aceste compromisuri, iar reacția a fost că în sfârșit simt că „cineva a făcut o mașină pentru noi, nu pentru standuri de expoziție”.

Ce mai contează enorm pentru partenerii noștri este că suntem aici, în România. Pot vorbi cu inginerii noștri, pot cere o modificare, pot obține un răspuns fără să treacă prin cinci departamente și trei continente. Într-o economie care se mișcă rapid, această proximitate devine un avantaj competitiv major.

Pe scurt, feedbackul primit confirmă că direcția e bună. Nu perfectă – pentru că mai avem multe de învățat – dar este direcția corectă. Și partenerii noștri simt asta.

8. Cum vedeți Autovehicule DAC peste 10 ani și ce moștenire vreți să lăsați industriei auto românești?

Peste 10 ani, mi-ar plăcea ca Autovehicule DAC să fie o companie matură, cu o gamă diversă de vehicule electrice, produse în România, vândute în toată Uniunea Europeană și cu o echipă puternică de ingineri, tehnicieni și operatori locali. Vreau să demonstrăm că o companie 100% românească, pornită de la zero, poate construi vehicule competitive, utile și durabile.

Văd DAC ca un catalizator pentru reindustrializarea inteligentă a României. Nu vorbim de fabrici mari, rigide, ca în trecut. Vorbim de linii flexibile, modularitate, inovație, producție locală de componente și integrare de software. Dacă vom reuși să dezvoltăm și o rețea de furnizori români – pentru baterii, sisteme electronice, elemente de caroserie – vom avea un impact și mai profund.

Moștenirea pe care vreau să o las nu e doar o marcă sau o linie de asamblare. Vreau ca tinerii care vin din facultățile tehnice să vadă în DAC o alternativă reală la migrație. Vreau ca antreprenorii români să înțeleagă că pot construi, că se poate inova aici, nu doar în Silicon Valley. Vreau ca ingineria să-și recapete prestigiul, iar industria să nu mai fie asociată cu trecutul, ci cu viitorul.

DAC, pentru mine, este un simbol al revenirii noastre ca națiune industrială. Dacă peste 10 ani cineva va urca într-un autobuz DAC în Viena, va folosi o camionetă DAC în Polonia sau va vedea un camion DAC la un șantier din Germania, voi ști că am făcut ceea ce mi-am propus. Și, poate cel mai important, că România a reînceput să creadă în propriile sale capacități de a produce, nu doar de a importa.

Patronul Tinmar, Augustin Oancea, ar deține circa 200 de proprietăți în Dubai. Firma, vizată de percheziții într-un dosar penal privind spălare de bani și evaziune fiscală

Redacția Normedia
-
0
Patronul Tinmar, Augustin Oancea, ar deține circa 200 de proprietăți în Dubai. Firma, vizată de percheziții într-un dosar penal privind spălare de bani și evaziune fiscală

Omul de afaceri Augustin Oancea, fondatorul și acționarul principal al grupului Tinmar, se află din nou în centrul unui scandal cu implicații de proporții.

Surse din piața imobiliară și fiscală au declarat pentru G4Media că Oancea ar deține, personal sau prin intermediari, aproximativ 200 de proprietăți imobiliare în Dubai, în timp ce compania sa, Tinmar Energy SA, a fost percheziționată în dimineața zilei de 6 noiembrie, într-un dosar penal instrumentat de procurorii români.

Aceștia anchetează suspiciuni de spălare de bani, evaziune fiscală și externalizarea profiturilor în paradisuri fiscale, prin mecanisme financiare sofisticate, în care se conturează un posibil circuit transfrontalier între România, Emiratele Arabe Unite și alte jurisdicții opace.

Dubaiul a devenit în ultimii ani o destinație preferată pentru investitorii români care doresc discreție absolută. Autoritățile emirateze sunt recunoscute pentru refuzul sistematic de a coopera în cazuri de extrădare, spălare de bani sau identificarea beneficiarilor reali ai proprietăților de lux.

În cazul lui Augustin Oancea, domiciliul declarat într-un document postat în 2024 pe site-ul societății Solprim, una dintre firmele în care deține acțiuni, este o adresă din cartierul Jumeirah First, o zonă rezidențială exclusivistă a Dubaiului.

Tot în Dubai a fost convocată și Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor Tinmar Energy, în martie 2025, ceea ce confirmă interesul strategic al grupului în regiune.

Într-un punct de vedere transmis către G4Media.ro, Carla Corb, Marketing & Corporate Communication Manager Tinmar, a confirmat indirect că grupul a realizat investiții semnificative în Emirate:

„Confirmăm că s-au făcut investiții în UAE, dar este confidențial ordinul de mărime al acestora.”

Totodată, Corb neagă existența unei legături între perchezițiile din România și activitățile imobiliare din Dubai:

„Ancheta penală vizează aceleași fapte cercetate anterior de ANRE. Este o ciorbă reîncălzită, un linșaj mediatic.”

Surse apropiate investigației susțin că proprietățile identificate în Dubai – estimate la peste 200 de unități – includ apartamente de lux, penthouse-uri și vile în cartiere precum Business Bay, JBR (Jumeirah Beach Residence) și Dubai Marina.

O agenție imobiliară românească activă pe piața din Emirate a transmis că prețul mediu al unui apartament cu două camere în aceste zone variază între 415.000 și 615.000 euro. Dacă această medie se aplică tuturor celor 200 de unități, valoarea totală a investiției depășește 100 milioane euro.

În lipsa unui registru public și a transparenței autorităților locale, identificarea exactă a beneficiarilor reali este extrem de dificilă, iar multe dintre achiziții ar fi fost făcute prin societăți paravan înregistrate în Dubai, Cipru, Malta sau Singapore.

Tinmar Energy SA, firmă-fanion a grupului, este una dintre cele mai mari companii private din domeniul energiei din România. A fost fondată de Augustin Oancea și s-a remarcat prin tranzacții masive pe piața de energie, mai ales în timpul crizei energetice din 2022.

Conform bilanțurilor financiare publice:

  • 2022: cifră de afaceri de 9,1 miliarde lei și profit net de 523 milioane lei

  • 2023: afaceri de 3,1 miliarde lei, profit de 311 milioane lei

  • 2024: scădere semnificativă – afaceri de 1,4 miliarde lei, dar profit de 388 milioane lei

Aceste cifre ridică semne de întrebare cu privire la mecanismele prin care compania reușește să mențină marje atât de ridicate, în ciuda scăderii volumului de activitate.

În paralel cu ancheta penală, familia Oancea – respectiv Augustin Oancea, soția și fratele său – a fost ținta unor controale fiscale ale Direcției Persoane Fizice cu Risc Fiscal din cadrul ANAF. Fiscul a stabilit că aceștia ar fi avut sume mari de bani nedeclarate, pentru care nu au plătit impozite, în special în anii 2011 și 2012.

Pentru Augustin Oancea, suma stabilită ca obligații suplimentare a fost de 5,5 milioane lei, dar toate deciziile au fost contestate și anulate în instanță, potrivit companiei.

Ancheta actuală ar viza posibile infracțiuni de:

  • Spălare de bani prin investiții în proprietăți de lux

  • Externalizarea profiturilor prin societăți offshore

  • Evaziune fiscală prin declararea incompletă a veniturilor

  • Fals în acte contabile și raportări fiscale inexacte

De asemenea, procurorii ar reexamina amenzile de peste 200 milioane euro aplicate de ANRE în 2024, pentru profituri considerate nejustificate în contextul liberalizării pieței de energie.

Dubaiul este de ani de zile în topul destinațiilor pentru capitaluri private din România și din alte state est-europene. Opacitatea sistemului fiscal, lipsa tratatelor de extrădare și refuzul de a furniza informații privind proprietarii reali ai imobilelor fac din emirat o zonă gri ideală pentru spălarea banilor sau ascunderea profiturilor.

„În Dubai nu există registru național al proprietăților accesibil publicului. Investițiile se fac în general prin firme-paravan, iar autoritățile române au șanse minime de a obține răspunsuri concrete”, ne-a declarat un expert în criminalitate financiară internațională.

În ultima vreme, mai mulți români extrem de bogați au fost identificați cu investiții opace în Emiratele Arabe Unite. Presa i-a denumit „nababii din Dubai” – o categorie emergentă de oameni de afaceri care, în loc să-și reinvestească profiturile în România, aleg metropolele fiscale pentru lux și siguranță juridică.

Cazul lui Augustin Oancea este cel mai recent și cel mai spectaculos din această serie, nu doar prin numărul impresionant de proprietăți, ci și prin implicațiile fiscale și penale.

Scandalul Oancea – Tinmar – Dubai deschide din nou discuția despre nevoia de reglementare a investițiilor transfrontaliere ale persoanelor fizice cu risc fiscal înalt. Deși legea permite, în principiu, achiziții în afara granițelor, lipsa transparenței și refuzul de a justifica sursele banilor ridică suspiciuni legitime.

Într-un moment în care România încearcă să-și consolideze sistemul fiscal și să recupereze miliarde de euro pierdute prin evaziune, cazuri precum cel al lui Augustin Oancea arată că adevărata provocare nu este identificarea veniturilor nedeclarate, ci urmărirea lor dincolo de granițele țării.

Sursă: G4Media

1...515253...554Pagina 52 din 554