Aseară în Biroul Național al USR a fost în sfârșit aprobat Programul de Guvernare pe Cultură, susține Vlad Alexandrescu, senator USR, potrivit unui comunicat de presă.
Fostul ministrul al Culturii precizează faptul că părți din acest program le-a avansat deja în actuala legislatură parlamentară sub formă de inițiative legislative. Două exemple concrete: legea care permite proprietarilor privați de monumente istorice să primească subvenții de la stat pentru salvarea monumentelor și punerea lor în valoare și reforma legii care privește managementul instituțiilor publice de cultură.
De asemenea, menționează că este nevoie de mecanisme de finanțare inovative și de un Statut al artistului, astfel încât toți profesioniștii artei să nu mai fie socotiți drept persoane aflate la categoria ,,și alții”.
Senatorul USR își dorește să se investească mai mult în educația artistică și în cultură, deoarece doar așa vom avea cetățeni mai competenți, mai productivi, mai adaptabili, mai exigenți, mai activi civic.
Vlad Alexandrescu, senator USR: ,,Avem nevoie de măsuri inteligente pentru creșterea accesului la actul de cultură, de un acces flexibil și modern la artă și cultură pentru copiii și tinerii României, de favorizarea consumului de carte printr-o strategie trans-sectorială pentru combaterea analfabetismului funcțional. O nouă lege a teatrelor va trebui să ofere recunoaștere juridică și un cadru normal de dezvoltare tuturor companiilor de spectacol (teatrele, coregrafice, muzicale) din România, indiferent de forma juridică. Prin această lege companiile teatrale/muzicale/coregrafice private vor avea acces la spații, aparatură, logistică și finanțări specifice pentru a-și dezvolta activitățile. Se va reduce astfel discriminarea existentă în prezent între instituțiile de stat și operatorii cultural privați.Vor fi regândite și îmbogățite instrumentele financiare la dispoziția instituțiilor de cultură, publice și private. Noul sistem de finanțare multianual va oferi un nou cadru de finanțare bazat pe competiție și va oferi alocație/subvenții bugetare pe bază de concurs pentru un ciclu de 5 ani pentru instituții naționale (ex. Opera Națională București, Muzeul Național de Artă al României, Teatre Naționale, Muzeul Național de Artă Contemporană și Centrul Național al Dansului), respectiv 4 ani pentru instituțiile culturale locale importante sau 2 ani pentru cele mai mici. Această nouă abordare va permite instituțiilor să deruleze programe multianuale predictibile și să beneficieze în egală măsură de fonduri mixte obținute de la administrația locală.
Unele din centrele culturale din țară aflate în tutela Ministerului Culturii vor fi transformate în Centre de Rezidență artistică pentru artiști români și străini. De asemenea Institutul Cultural Român prin filiale sale din străinătate va implementa o serie de programe de rezidență pentru artiștii români în străinătate. Sunt necesare investiții în infrastructura culturală rurală. Prin recuperarea căminelor culturale și transformarea lor în centre culturale comunitare (care vor avea săli de spectacole, bibliotecă, spații de întâlniri), pornind de la modele europene și experimente autohtone reușite, cultura va trebui adusă mai aproape de populația rurală. Pe lângă renovarea spațiilor și adaptarea lor la nevoile locale, vor trebui realizate investiții la nivelul resurselor umane și a echipamentelor tehnice cu care aceste centre vor trebui dotate. O urgență o reprezintă reformarea instituțiilor publice de cultură, a Ministerului Culturii și a Direcțiilor Județene de Cultură. Instituțiile și așezămintele publice de cultură sunt în cele mai multe cazuri singurele care oferă acces la cultură, în special publicului din mediul mic urban și rural. Este necesar ca managementul acestora să fie reformat, în mai multe privințe: criteriile de recrutare a managerilor, tipul de management, misiunile și tipul de activități, precum și trecerea la un model de finanțare bugetară multianuală.
Ministerul Culturii va trebuie să intre într-un proces de profesionalizare, creștere a capacităților profesionale ale angajaților săi, intrarea într-un dialog cu cetățenii, sectorul creativ și operatorii culturali, precum și o nouă organigramă adaptată condițiilor actuale. Muzeele trebuie să primească un rol activ în societate. Peste tot în lume, muzeele construiesc branduri naționale atunci când sunt implicate în procese majore de investiții în colecțiile și în infrastructura lor de funcționare. Trebuie sprijinite cele patru valori fundamentale ale acestora: valoarea economică, valoarea colecțiilor, valoarea socială și valoarea educativă. Când vom vorbi despre valoarea economică a muzeelor, vom acționa din perspectiva planificării urbane și regionale, a turismului cultural, al creativității și inovației. Valoarea colecțiilor o vom aborda pentru protejarea, îmbunătățirea, restaurarea și valorificarea lor, inclusiv în relație cu schimbările digitale care au un impact major asupra societății. Valoarea educației va trata muzeul ca o prelungire a clasei de școală și ca un spațiu al angajării totale, care va ajuta oamenii să înțeleagă lumea și marile teme contemporane, nu numai pe cele ale istoriilor trecute. Valoarea socială va sublinia capacitatea muzeelor de a scrie agenda justiției și a dreptății sociale, a sănătății, de promova toleranța, înțelegerea, integrarea minorităților de orice fel, de a combate sărăcia și xenofobia.
Un capitol esențial al Programului de guvernare privește protecția monumentelor istorice aflate în pericol. Astfel, o nouă lege a patrimoniului este necesară care să reglementeze parteneriatul în diverse forme dintre Stat și deținătorii bunurilor sau expresiilor patrimoniale în vederea protejării și punerii lor în valoare și modul de intervenție a statului pentru a împiedica dispariția monumentelor istorice. Legea va conține prevederi referitoare la: (1) posibilitatea autorităților centrale și locale de a participa financiar, în anumite condiții, la efortul proprietarului de a pune în siguranță și de a restaura monumentele istorice de clasă A și B, cu obligarea acestuia de a le include în circuitul de vizitare sau în alte forme de participare la viața comunității (hub-uri culturale, servicii comunitare, rezidențe de creație, industrii creative); (2) eliminarea declasării de drept a unui monument istoric în cazul dispariției sale naturale (pentru a nu lăsa voit clădiri istorice să se degradeze) și introducerea unei obligații la reconstruirea monumentului de către orice investitor interesat să dezvolte respectivul teren; (3) exproprierea pentru utilitate publică, conform legii, a tuturor monumentelor istorice aflate în stare gravă de degradare din cauza neglijenței proprietarilor, inclusiv în cazurile cu litigii; (4) exproprierea în cazul monumentelor istorice de clasa A aflate în pericol de prăbușire; (5) susținerea, prin facilități fiscale punctuale, a reconversiei spațiilor industriale abandonate în centre multidisciplinare cu destinație cel puțin parțial cultural-educațională sau în hub-uri creative, în parteneriat public-privat; (6) înăsprirea legislației pentru cazurile de distrugere/alterare a monumentelor istorice sau siturilor arheologice; (7) eliminarea posibilităților de derogare de la coordonatele urbanistice ale zonelor protejate.
În contrast cu guvernările precedente, România are nevoie de întărirea cooperării cu UNESCO, pentru accesul la resurse în vederea conservării și punerii în valoare a monumentelor de valoare universală; de reluarea demersurilor pentru înscrierea în Patrimoniul Universal UNESCO a peisajului cultural minier de la Roșia Montană și a Căii Eroilor realizată de Brâncuși la Târgu Jiu. Depunerea unui dosar similar pentru Cetatea Histria (15 secole de iradiere a civilizației antice grecești și romane, apoi a creștinismului în Scythia Minor și în Dacia); de reluarea demersurilor pentru înscrierea în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității a Pelerinajului de la Șumuleu Ciuc (cel mai mare pelerinaj catolic din Europa Centrală și de Est). În sfârșit, este vitală pentru discursul identitar românesc, reprezentarea corectă a istoriei României și conservarea memoriei trecutului recent. (Re)lansarea la nivel național a dezbaterii privind reprezentarea istoriei poporului român trebuie să ajungă la un nou discurs muzeal, care va fi implementat în primul rând în Muzeul Național de Istorie a României, instituție închisă publicului de mai bine de 15 ani (cu excepția secției Tezaur și a unor săli de expoziții temporare). Este de asemenea necesară reevaluarea trecutului recent (perioada interbelică și mai ales postbelică), pentru atingerea unui consens privind un set de politici publice (în primul rând muzeale) care să abordeze istoria cotidiană, cea socială și cea generală a comunismului românesc, trăsăturile specifice ale regimului dictatorial local și efectele acestuia (muzeul comunismului).
În acest context avem nevoie de reevaluarea memoriei comunismului românesc. În acest sens se vor declasifica toate documentele istorice ale perioadei comunismului se va facilita digitalizarea și interconectarea inventarelor (detaliate descriptiv ale) tuturor arhivelor care dețin materiale legate de perioada comunistă, va fi oferit un acces mai larg și debirocratizat la arhivele CNSAS (dacă e nevoie de modificări legislative pentru ca cercetătorii să nu mai primească documente anonimizate până la a deveni ilizibile și irelevante, le vom face), se vor anula excepțiile existente privind studierea dosarului de Securitate (i.e. clericii). Un buget acordat CNSAS va permite o exploatare mai eficientă a arhivei, inclusiv în scopul deconspirării foștilor colaboratori ai poliției politice și lărgirea organigramei instituției în ceea ce privește personalul Direcției Cercetare și al Direcției Investigații.
Va fi înființat un muzeu al victimelor Securității.
Găsiți mai jos documentul aprobat astă seară și, desigur, vă stau la dispoziție pentru orice lămurire”: https://rb.gy/ktlpjf
Sursă foto: RFI
