În 2020, Primăria Sectorului 4, condusă de Daniel Băluță (PSD), inaugura cu fast un bazin semiolimpic în curtea Școlii nr. 190. Edilul promitea atunci acces gratuit pentru toți elevii din sector, o facilitate care trebuia să stimuleze sportul de masă și să creeze o pepinieră pentru viitorii campioni.

Cinci ani mai târziu, realitatea arată cu totul altfel: „gratuitatea” există doar pe hârtie și, în fapt, elevii beneficiază de maximum patru ședințe gratuite pe an, în timp ce restul timpului bazinul este exploatat de Clubul Sportiv Attack Team, condus de un fost consilier PSD cu legături adânci în partid.

Proiectul bazinului de la Școala nr. 190 a costat peste 3 milioane de euro, bani veniți în mare parte din fonduri europene, cu o contribuție infimă din bugetul local.

Conform documentelor de finanțare, scopul investiției era clar: „creșterea participării copiilor la educație și reducerea riscului de abandon școlar”. Cu alte cuvinte, bazinul trebuia să fie un instrument de integrare socială și sportivă pentru elevii din comunități vulnerabile.

Primarul Băluță nu a ratat ocazia de a capitaliza politic momentul inaugurării, invitând personalități precum Camelia Potec și, un an mai târziu, David Popovici. Ambii campioni i-au îndemnat pe copii să profite de infrastructură.

Numai că, pentru a putea „profita”, copiii trebuie să plătească.

Reporterii Buletin de București au verificat în teren promisiunea primarului:

• Elevii au acces gratuit doar o dată pe săptămână, în limita a patru ședințe pe întreg anul școlar.

• Durata ședințelor gratuite este de 50 de minute.

• Dacă elevul lipsește de la o ședință, aceasta este pierdută și nu poate fi reprogramată.

În rest, accesul se face doar contra-cost, prin tarife impuse de clubul privat. Prețurile pornesc de la câteva sute de lei pentru abonamente simple și pot ajunge la 1.300 lei pentru 12 ședințe de recuperare.

Rezultatul? În loc de „înot gratuit pentru toți elevii”, sectorul are o facilitate publică transformată într-un business profitabil pentru un club sportiv apropiat de PSD.

La doar un an de la inaugurare, Primăria Sectorului 4 a concesionat bazinul către Clubul Sportiv Attack Team, pentru o sumă de 3,56 milioane lei (circa 700.000 euro) pe trei ani.

• Plata anuală: puțin peste 200.000 euro.

• Costul investiției: 3 milioane euro.

• Durata recuperării investiției: 12 ani, dacă prețul rămâne același.

Mai mult, în primul an de contract, utilitățile au fost plătite din bugetul primăriei, în timp ce clubul încasa veniturile din exploatare.

Programul stabilit prin contract prevedea ca bazinul să fie disponibil gratuit pentru elevi doar în intervale fixe (08:00-16:00 în timpul săptămânii și două ore în weekend). Restul timpului era rezervat activităților cu taxă ale clubului.

În 2024, contractul a fost reînnoit, dar documentul nu este public nici astăzi. Primăria a refuzat să îl facă public, deși banii și investiția sunt din fonduri europene.

La conducerea Clubului Sportiv Attack Team se află Sebastian Nicolae Ciolan, un nume bine conectat politic:

• fost consilier al mai multor președinți ai Camerei Deputaților (PSD);

• fost membru în consiliile de administrație ale unor companii de stat (ROMATSA, Palatul CFR);

• angajat ca inginer la Termoenergetica;

• membru al Marii Loji Naționale din România (MLNR).

Ciolan a fost consilier în perioada mandatelor lui Marcel Ciolacu, Alfred Simonis și Ciprian Șerban, dar niciunul dintre aceștia nu recunoaște explicit cum a fost adus în funcție.

De asemenea, Ciolan s-a remarcat prin activitate intensă pe rețele sociale, unde a promovat în 2020 campania mai multor lideri PSD, inclusiv pe primarul Daniel Băluță.

Faptul că un bazin construit din bani europeni, cu scop educațional, ajunge în exploatarea unui club condus de un fost consilier PSD ridică întrebări majore:

• Cum s-a realizat selecția clubului Attack Team?

• De ce contractul actual nu este public?

• De ce gratuitatea promisă de Băluță s-a redus la doar patru ședințe pe an?

• De ce Primăria Sectorului 4 a plătit utilitățile în locul concesionarului?

Din toate datele, rezultă că investiția gândită pentru elevi s-a transformat într-o afacere de partid, unde beneficiarii reali nu sunt copiii, ci oamenii conectați politic.

Reporterii au solicitat un punct de vedere atât de la primarul Daniel Băluță, cât și de la Sebastian Nicolae Ciolan.

• Primăria Sectorului 4 a refuzat să comenteze și să facă public noul contract.

• Ciolan a răspuns sec că „toate informațiile sunt publice”, deși documentele nu pot fi găsite nicăieri.

Cazul bazinului de la Școala 190 este emblematic pentru modul în care funcționează aparatul PSD la nivel local:

• fonduri europene folosite pentru infrastructură publică,

• promisiuni electorale de gratuitate,

• concesionări opace către firme sau cluburi apropiate politic,

• acces restricționat și contra-cost pentru beneficiarii reali – elevii.

În timp ce Daniel Băluță vorbea despre „viitorii campioni ai Sectorului 4”, elevii pot înota doar patru ședințe pe an gratuit. Restul timpului, bazinul construit din bani publici funcționează ca o afacere privată în folosul clientelei politice.

Articol integral pe Buletin de București

Companiile înființate de Radu Oprea, actualul secretar general al Guvernului (SGG) și lider PSD din Prahova, au acumulat datorii uriașe către stat. Potrivit documentelor obținute de DeFapt.ro de la ANAF Ploiești și Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești, firmele lui Oprea au lăsat o gaură de peste 22,35 milioane de lei – echivalentul a 4,4 milioane de euro – constând în taxe și impozite neachitate.

În timp ce guvernul din care Oprea face parte aplică măsuri dure de austeritate – creșterea TVA, impozitarea pensiilor și tăierea burselor elevilor – cetățenii sunt obligați să suporte inclusiv pierderile lăsate în urmă de firmele controlate sau fondate de pesedistul prahovean.

Dintre cele 13 societăți pe care Radu Oprea le-a înființat sau administrat de-a lungul anilor, Urban Electric SRL este responsabilă de cea mai mare parte a prejudiciului.

Conform ANAF, doar această firmă a generat o datorie de aproape 10,8 milioane de lei (2,16 milioane euro). Paguba este formată din:

• TVA neachitat – 6,64 milioane lei

• obligații fiscale accesorii aferente TVA – 2 milioane lei

• impozit pe profit – 1,44 milioane lei

• contribuții sociale neplătite (asigurări de sănătate, șomaj, accidente de muncă)

În paralel, Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești a raportat o datorie suplimentară de 8,37 milioane lei lăsată de aceeași firmă, din care până în ianuarie 2025 s-au recuperat doar 110.501 lei.

Astfel, doar Urban Electric a produs statului și administrației locale un prejudiciu de peste 19 milioane lei.

Pe lângă Urban Electric, ANAF Ploiești s-a înscris la masa credală a altor 11 companii înființate sau administrate de Oprea.

• Total datorii: 2,66 milioane lei

• Recuperat până în prezent: puțin peste 222.000 lei

Aceste sume reprezintă, ca și în cazul precedent, TVA, impozite pe profit, contribuții salariale și asigurări sociale neachitate.

De asemenea, șase dintre aceste firme figurează și în registrele Serviciului Public Finanțe Locale Ploiești cu datorii de aproximativ 525.000 lei (echivalent 105.000 euro).

Astfel, pierderea totală a statului depășește 22,35 milioane lei, bani care ar fi trebuit să ajungă la sănătate, educație sau infrastructură, dar care au dispărut în urma falimentelor controlate ale firmelor lui Oprea.

În timp ce firmele fondate de un lider PSD au produs pierderi de milioane de euro, Guvernul Bolojan, din care face parte și Radu Oprea, a decis o serie de măsuri drastice pentru populație:

• creșterea TVA la mai multe produse și servicii,

• impozitarea pensiilor inclusiv pentru veteranii de război și deportați,

• tăierea burselor școlare și universitare,

• reducerea subvențiilor pentru energie,

• plafonarea unor ajutoare sociale.

Astfel, în timp ce cetățenii suportă povara austerității, gaura lăsată de companiile falimentare rămâne, în mare parte, nerecuperată.

Intrat în politică în 2009, Radu Oprea era la acea vreme unul dintre cei mai bogați prahoveni, implicat în nu mai puțin de 13 societăți comerciale.

Printre acestea, Urban Electric SRL, pe care o controla împreună cu Mihail Ștefănescu, era considerată „perla coroanei”.

• În 2012, Oprea și-a vândut oficial părțile sociale, susținând că nu mai are nicio legătură cu firma.

• Cu toate acestea, în 2022, la momentul falimentului, numele lui Oprea apare în tabelul creditorilor cu o creanță de peste 24 milioane lei, sumă care nu a fost niciodată menționată în declarațiile sale de avere.

Această discrepanță ridică întrebări grave privind transparența averii oficialului și posibila ascundere a unor venituri.

Întrebat de DeFapt.ro cum explică datoriile uriașe lăsate de firmele sale și impactul asupra bugetului public, Oprea a replicat:

„Am plecat din administrator și acționar la sfârșitul lui 2012. Atunci companiile nu figurau cu datorii la bugetul de stat, erau pe profit. Ce s-a întâmplat după plecarea mea nu are legătură cu mine.”

Totuși, confruntat cu informațiile privind celelalte 11 firme și creanța de 24 milioane lei din falimentul Urban Electric, Oprea a refuzat să mai răspundă.

În mod oficial, Oprea susține că trăiește doar din venitul său de secretar general al Guvernului, funcție care aduce un salariu consistent.

Cu două decenii în urmă însă, tatăl său, Nicolae Oprea, declara că fiul său avea un portofoliu de 50 de milioane de euro, bani proveniți din afaceri imobiliare și construcții.

Paradoxul este că, în ciuda acestor resurse, firmele sale au intrat pe bandă rulantă în faliment, lăsând în urmă datorii uriașe pe care statul se chinuie să le recupereze.

Nu doar statul a fost prejudiciat. Numeroși creditori privați ai companiilor lui Oprea au rămas cu creanțe neîncasate.

În cazul Urban Electric, lista creditorilor include:

• firme de construcții locale,

• furnizori de materiale,

• subcontractori mici, care depindeau de plățile firmei.

Mulți dintre aceștia au intrat la rândul lor în insolvență sau faliment, creând un efect de domino asupra economiei locale.

Conform procedurilor legale, ANAF și Finanțele Locale Ploiești s-au înscris la masa credală pentru recuperarea sumelor.

• Din 22,35 milioane lei, până acum s-au recuperat sub 500.000 lei.

• Restul datoriilor riscă să fie șterse, în condițiile în care firmele nu mai au active sau bunuri executabile.

Astfel, statul român, prin instituțiile sale, va fi obligat să închidă ochii la un prejudiciu uriaș, în timp ce populația continuă să fie taxată suplimentar.

Cazul Radu Oprea arată cum afacerile private eșuate ale politicienilor se transformă, în final, în pierderi suportate de contribuabili.

În timp ce românii își văd veniturile reduse prin taxe, impozite și austeritate, un lider politic de rang înalt rămâne neatins, deși firmele sale au produs o pagubă de peste 22 milioane lei.

Cine plătește, de fapt? Cetățenii – prin taxe mai mari și servicii publice tot mai slabe.

Sursă: Defapt

Un nou caz de risipă, abuzuri și posibile ilegalități lovește în plin aparatul administrativ controlat de PSD. Curtea de Conturi a descoperit un adevărat jaf la Biroul de Turism pentru Tineret (BTT), companie aflată până în 2023 în subordinea Ministerului Familiei, iar ulterior trecută la Ministerul Muncii. Constatările sunt atât de grave încât auditorii au sesizat direct procurorii pentru a investiga fapte cu „impact deosebit de important asupra activității”.

BTT, o companie cu un patrimoniu considerabil format din hoteluri, tabere și terenuri, a fost transformată, potrivit raportului, într-o sursă de venit pentru clientela de partid, în timp ce patrimoniul public era prăduit prin contracte păguboase, neîncasări și investiții fictive.

Între 2021 și 2023, perioada controlată de Curtea de Conturi, BTT a fost în subordinea Ministerului Familiei, condus atunci de Gabriela Firea, unul dintre cei mai influenți lideri PSD. Instituția a fost folosită ca teren de manevră politică și ca rezervor de funcții pentru apropiații partidului.

În februarie 2024, presa a relatat că finul Sorinei Docuz, femeia apropiată de Marcel Ciolacu, liderul PSD și actual premier, a fost numit director la BTT. Numirea a stârnit scandal, fiind percepută drept un nou exemplu de cum clanurile politice își împart funcțiile publice.

Astăzi, raportul Curții de Conturi arată dimensiunea reală a problemei: un patrimoniu public valoros lăsat de izbeliște și folosit discreționar de chiriași protejați, firme apropiate și personaje conectate politic.

Constatările Curții de Conturi scot la iveală un tablou al dezastrului la BTT. Printre neregulile grave menționate în raport:

• Chiriași protejați politic: mai mulți beneficiari ai imobilelor BTT nu și-au plătit chiria cu lunile, dar conducerea companiei nu a aplicat niciun fel de penalități. Practic, spațiile statului au fost ocupate gratuit.

• Softuri-fantomă: un program informatic achiziționat cu 34.000 de lei a dispărut fără urmă, iar alte două softuri cumpărate cu 230.000 de lei fie au funcționat câteva luni, fie nu au fost folosite deloc.

• Facturi neîncasate: creanțe de zeci de mii de lei au fost lăsate să se piardă, fără ca BTT să facă demersuri pentru recuperarea sumelor.

• Închirieri dubioase: în acte, chiriile erau majorate, dar în realitate se încasa tot chiria veche, mai mică. Diferențele nu erau explicate și nici urmărite.

• Patrimoniu pierdut: active vândute în baza unor contracte de asociere ulterior anulate de instanța penală nu au mai fost recuperate. „Entitatea nu a întreprins demersurile legale necesare pentru reîntregirea patrimoniului”, notează Curtea de Conturi.

• Exploatare ilegală: active ale BTT erau folosite de terți fără contracte și fără ca statul să obțină vreun beneficiu.

Concluzia auditorilor este devastatoare: BTT nu avea o evidență clară și corectă a propriului patrimoniu, ceea ce a permis deturnarea și exploatarea lui de către persoane private.

Biroul de Turism pentru Tineret, înființat inițial pentru a sprijini taberele și activitățile pentru tineri, a devenit treptat o companie de stat parazitată politic. Patrimoniul său imens – hoteluri, terenuri și tabere în toată țara – a fost concesionat sau închiriat în condiții dubioase.

Multe dintre contractele de asociere în participațiune, prin care activele BTT au fost exploatate de privați, au fost anulate de instanțe penale, fiind considerate ilegale. Cu toate acestea, conducerea BTT nu a făcut nimic pentru a reintra în posesia bunurilor.

În loc să fie un motor al turismului pentru tineret, BTT a ajuns să fie un vehicul financiar pentru sinecuri, chirii subevaluate și contracte cu dedicație.

Gravitatea situației a determinat Curtea de Conturi să transmită constatările sale către Ministerul Public, cerând procurorilor să investigheze faptele de natură penală.

„Au fost identificate nereguli cu impact deosebit de important asupra activității BTT, fiind necesară sesizarea organelor de urmărire penală pentru verificarea existenței unor fapte de natură infracțională”, se arată în raport.

Astfel, dosarul „BTT” devine oficial un nou caz de corupție și deturnare de patrimoniu public în care sunt implicate instituții controlate politic.

Pentru PSD, cazul BTT reprezintă o nouă lovitură de imagine. Partidul, deja asociat cu numeroase scandaluri de corupție, se confruntă cu acuzații directe că a transformat instituția într-un fief al clientelei de partid.

Faptul că finul Sorinei Docuz – apropiată de Marcel Ciolacu – a fost numit director al BTT chiar în perioada jafului nu face decât să întărească percepția publică despre rețeaua de nepotism și protecție politică care domină compania.

Deși PSD a încercat să minimalizeze subiectul, trecerea BTT de la Ministerul Familiei la Ministerul Muncii în 2023 a fost interpretată ca o încercare de a muta responsabilitatea.

Dincolo de implicațiile politice, dezastrul de la BTT are consecințe directe asupra societății:

• taberele pentru elevi și studenți sunt tot mai puține și în condiții mizere, pentru că patrimoniul este devalizat,

• turismul pentru tineret – scopul pentru care a fost creat BTT – a fost complet abandonat,

• statul pierde venituri uriașe din chirii, facturi și exploatarea ilegală a activelor.

Patrimoniul BTT, care ar fi trebuit să servească generațiilor de tineri, este acum capturat de afaceriști protejați politic, în timp ce bugetul public suportă pierderile.

Raportul Curții de Conturi confirmă ceea ce mulți bănuiau: BTT a fost jefuit sistematic, iar instituția a funcționat ca o „pușculiță” pentru PSD și rețeaua sa de interese.

Procurorii urmează să decidă dacă vor deschide un dosar penal, însă dimensiunea neregulilor indică un pattern de corupție structurală, nu doar simple greșeli administrative.

În timp ce guvernul cere austeritate și taxează populația, resursele statului continuă să fie drenate prin sinecuri, contracte dubioase și protecție politică.

Cazul BTT arată, încă o dată, cum instituțiile create pentru binele public devin, în mâna partidelor, instrumente de jaf și îmbogățire personală.

Sursă: Defapt

Într-o perioadă în care Guvernul anunță noi măsuri de austeritate, iar românii sunt presați de taxe și prețuri tot mai mari, cazul Ioanei Turtă, secretara primarului Mihai Chirica din Iași, arată dimensiunea sfidării banului public.

Funcționară fără pregătire în economie, administrație sau finanțe, Turtă încasează 8.901 lei net lunar doar pentru a fi membră în Consiliul de Administrație al Servicii Publice Iași (SPI) – o societate a Primăriei care taie copaci, pune gazon și repară bănci.

Cu „bonusuri de performanță” și indemnizații mărite prin artificii birocratice, Ioana Turtă a ajuns la venituri de 22.237 lei net pe lună în 2024 – mai mult decât propriul ei șef, primarul Chirica.

Consiliul de Administrație al Servicii Publice se întrunește o dată pe lună. Ședințele durează, în medie, o oră, dar sunt cazuri când se termină în 15 minute.

Pentru acest efort, Ioana Turtă primește o indemnizație de 1.800 de euro net, ceea ce înseamnă aproximativ 120 de euro pe minut.

„Sunt ședințe care se termină cu tot cu cafele în 15 minute. Se votează rapid tot ce propun directorii SPI”, a explicat o sursă internă pentru Reporteris.

Pe baza declarațiilor de avere depuse, Ioana Turtă a câștigat în 2024 130.003 lei doar din indemnizația de membru CA la SPI, adică 2.166 euro net pe lună.

Defalcat, încasările au fost:

• 44.505 lei: august – decembrie 2024 (8.901 lei net/lună),

• 41.272 lei: ianuarie – iulie 2024 (5.896 lei net/lună),

• 44.226 lei: bonificații de performanță aferente anului 2023.

În patru ani de mandat, suma se ridică la aproximativ 85.000 de euro net – echivalentul unui apartament cu trei camere în Iași.

Documentele ședințelor CA arată că administratorii își acordă singuri bonusuri. În aprilie 2024, de exemplu, au aprobat:

• 997.700 lei brut drept „componentă variabilă” a indemnizațiilor membrilor CA și directorilor SPI,

• 431.200 lei brut pentru ajutoare de Paște, câte 700 lei brut pentru fiecare angajat,

• 10.000 lei pentru organizarea evenimentului de 1 Mai.

În iunie 2024, ordinea de zi a cuprins doar patru puncte minore (plan de formare, provizion, organigramă, numirea unui coordonator), iar ședința s-a terminat în 15 minute.

Aberația merge și mai departe. Ioana Turtă a primit un spor de 50% pentru proiecte europene pe tot parcursul anului 2024, deși Primăria Iași nu a atras fonduri europene semnificative în acea perioadă.

În total, ca secretară a primarului, Turtă a încasat 11.400 lei net/lună. Cumulat cu banii din CA, veniturile ei lunare au ajuns la 22.237 lei net (aproximativ 4.447 euro).

Pentru comparație, primarul Mihai Chirica a avut un salariu net de 19.073 lei/lună, cu peste 3.100 lei mai puțin decât propria secretară.

Servicii Publice Iași are activități exclusiv pentru Primărie: spații verzi, mobilier urban, administrarea cimitirelor. Din această poziție de monopol, veniturile vin direct din banii ieșenilor.

În mod ironic, CA-ul acestei societăți a comandat chiar și un „studiu de marketing pentru administratorii de cimitire”, plătit cu bani publici și votat de Ioana Turtă.

Din 2024, Guvernul a eliminat bonusurile de performanță pentru CA-urile companiilor publice. Membrii SPI au găsit însă soluția: au mărit indemnizația fixă de la 5.896 lei la 8.901 lei net lunar, cu avizul Agenției pentru Monitorizarea Întreprinderilor Publice.

Astfel, chiar și fără „performanțe” măsurabile, Ioana Turtă a continuat să primească bani mai mulți.

În pachetul doi de măsuri fiscale, premierul Ilie Bolojan a inclus o propunere de limitare a indemnizațiilor CA la două salarii medii pe economie – aproximativ 6.000 lei net.

„Dacă nu acceptă reducerea, pleacă din CA”, a declarat Ioan Ciobanu, reprezentant al Adunării Generale a Acționarilor SPI.

Chiar și așa, suma rămâne mare în raport cu activitatea prestată.

Pe lângă veniturile proprii, Ioana Turtă și-a angajat și soțul în Primărie, unde câștigă 6.352 lei net/lună.

Astfel, familia Turtă depășește cu mult venitul lunar al unui medic neurochirurg sau al unui profesor universitar cu zeci de ani de experiență.

Cazul de la Iași nu este singular. Potrivit unui studiu Presshub, în România există 219 consilii de administrație și supraveghere la companii de stat, cu aproximativ 1.533 de membri.

Cu o indemnizație medie de 10.000 lei/lună, costul total se ridică la 183,9 milioane de lei pe an – bani publici.

Exemple recente:

• La Poșta Română, membrii CA primesc până la 17.825 lei brut/lună,

• La Romsilva, Guvernul a propus reducerea indemnizațiilor de la 12.000 lei la 5.000 lei,

• La alte companii, bonusurile și „performanțele” sunt auto-acordate după același tipar ca la SPI.

Cazul Ioanei Turtă arată cum funcțiile de Consiliu de Administrație au devenit sinecuri politice, ocupate de apropiați ai primarilor sau miniștrilor, fără pregătire și fără responsabilitate.

O secretară fără experiență în economie a ajuns să câștige peste 22.000 lei lunar din bani publici, mai mult decât un primar, un medic sau un profesor universitar.

În timp ce România se confruntă cu deficit bugetar și Guvernul cere sacrificii cetățenilor, statul continuă să premieze „clientela politică” cu sume obscene.

Întrebarea care rămâne este dacă pachetul de austeritate al Guvernului va tăia cu adevărat aceste privilegii sau dacă vom asista, din nou, la artificii birocratice pentru păstrarea lor.

Sursă: Reporteris.ro

Ultimele declarații de avere publicate de membrii conducerii Curții de Conturi arată o realitate greu de ignorat: salariile celor din structura de vârf au crescut, într-un singur an, cu sume între 100.000 și 150.000 de lei, ceea ce înseamnă măriri de până la 50%.

Dacă în alte instituții publice se vorbește constant despre limitarea cheltuielilor bugetare, la Curtea de Conturi veniturile celor din fruntea instituției s-au majorat semnificativ, pe fondul unei „portițe” legislative lăsate de o decizie a Curții Constituționale.

Decizia Curții Constituționale din mai 2025 a schimbat radical regimul de transparență privind declarațiile de avere. Potrivit acesteia, demnitarii, magistrații și funcționarii publici nu mai sunt obligați să publice declarațiile, decât dacă aleg de bunăvoie să o facă.

Totuși, CCR a lăsat o excepție pentru persoanele numite sau alese în funcții de conducere, pentru care obligativitatea publicării se menține. În practică însă, la Curtea de Conturi, situația este amestecată: unii șefi au publicat declarațiile de avere pe 2025, alții nu apar deloc, deși termenul legal era 15 iunie.

Această lipsă de uniformitate ridică suspiciuni legate de transparență și de modul în care sunt gestionate fondurile publice.

Un exemplu relevant este Mirela Călugăreanu, șefa interimară a Curții de Conturi, numită în funcție după plecarea lui Mihai Busuioc la CCR.

• În 2024, Călugăreanu a încasat 477.436 lei, potrivit declarației de avere.

• În 2023, venitul ei era de 324.738 lei.

Diferența de aproximativ 150.000 lei înseamnă o creștere de 47% într-un singur an. Practic, noua șefă a Curții de Conturi a avut o majorare echivalentă cu salariul mediu pe aproape trei ani al unui angajat obișnuit din România.

Un alt caz este cel al lui Lucian Dan Vlădescu, președintele Autorității de Audit din cadrul Curții de Conturi.

• În 2024, acesta a declarat un venit de 432.597 lei.

• În 2023, venitul său era de 327.654 lei.

Creșterea este de 105.000 lei, adică o majorare de 32%.

Această situație ridică întrebări serioase cu privire la criteriile de stabilire a acestor măriri salariale într-o instituție care ar trebui, în teorie, să controleze cheltuirea banului public.

Dintre cei patru vicepreședinți ai instituției – Lucian Heiuș, Ion Mocialcă, Florin Tunaru și Camelia Pricopie – doar Camelia Pricopie și-a publicat declarația de avere.

• În 2024, aceasta a declarat un venit de 429.624 lei.

• În 2023, a încasat 268.975 lei, dar doar pentru zece luni de mandat, fiind numită de Parlament în martie 2023.

Astfel, chiar și ajustând perioada, se observă o creștere semnificativă a veniturilor.

În rândul consilierilor de conturi, mai mulți au depus declarații de avere, confirmând același trend ascendent al salariilor:

• Ion Călin: venit total în 2024 de 429.681 lei, față de 324.738 lei în 2023 (+105.000 lei, adică 32%).

• Deszo Congor Attila: în 2024 a declarat 426.183 lei, față de 324.738 lei în 2023 (+100.000 lei, creștere de 31%).

• Claudia Boghicevici: venituri de 429.801 lei în 2024, comparativ cu 324.858 lei în 2023.

• Lacziko Eniko Katalin și Aurelian Bădulescu au declarat venituri similare, în jur de 429.681 lei pentru anul 2024.

Practic, toți consilierii de conturi care și-au depus declarațiile au raportat creșteri de peste 100.000 lei într-un singur an.

Un detaliu controversat este legat de Mihai Busuioc, fost președinte al Curții de Conturi și actual judecător la Curtea Constituțională.

Nici pe site-ul Curții de Conturi, nici pe cel al CCR nu apare declarația sa de avere, deși legea impune obligativitatea depunerii la momentul numirii în funcție. Această lipsă alimentează suspiciuni cu privire la transparența veniturilor celor mai importanți oameni din instituție.

Creșterile salariale masive de la Curtea de Conturi vin într-un moment în care guvernul vorbește constant despre austeritate, reducerea cheltuielilor bugetare și digitalizarea aparatului public.

Pentru cetățeni, imaginea este paradoxală: instituția care ar trebui să fie gardianul cheltuielilor statului își mărește salariile la niveluri care depășesc cu mult venitul mediu al românilor.

Salariul mediu net pe economie în 2024 a fost de aproximativ 5.000 lei/lună, adică 60.000 lei/an. Prin comparație, un consilier de conturi câștigă de 7 ori mai mult.

Analiză

1. Transparența redusă – Decizia CCR a complicat accesul public la informații despre veniturile demnitarilor. În lipsa publicării obligatorii, doar câțiva oficiali mai fac publice aceste sume.

2. Diferențe uriașe – Creșterile de 30-50% într-un singur an sunt atipice chiar și pentru sectorul public.

3. Imagine publică afectată – În timp ce cetățenii se confruntă cu scumpiri și taxe mai mari, conducerea Curții de Conturi își majorează consistent veniturile.

4. Rolul instituției – Curtea de Conturi are misiunea de a verifica eficiența cheltuirii banului public, dar propria gestionare a salariilor ridică semne de întrebare.

Creșterile salariale de la Curtea de Conturi, de până la 50% într-un singur an, arată nu doar discrepanțele majore dintre conducerea instituțiilor publice și restul societății, ci și vulnerabilitățile legislative care permit lipsa de transparență.

Cazul ar putea deveni un test pentru autorități: vor accepta aceste practici ca pe o normalitate sau vor încerca să readucă echilibrul și corectitudinea în modul în care sunt plătite persoanele aflate în vârful ierarhiei statului?

Pentru moment, cetățenii văd doar paradoxul: austeritate pentru unii, prosperitate pentru alții.

Sursă: G4Media