Inaugurată în 2019 cu promisiunea că va moderniza comerțul cu pește din Delta Dunării și Marea Neagră, Bursa de Pește din Tulcea nu funcționează nici astăzi. Investiția de aproximativ 28 de milioane de lei, realizată cu fonduri europene, a ajuns un simbol al proiectelor publice eșuate: clădirea se degradează, utilajele ruginesc, iar autoritățile nu au anunțat încă un calendar clar pentru punerea în funcțiune.

Bursa de Pește din Tulcea, un proiect prezentat în urmă cu șapte ani drept o investiție strategică pentru pescarii din Delta Dunării, rămâne nefuncțională, deși costurile totale s-au ridicat la aproximativ 28 de milioane de lei, echivalentul a aproape 6 milioane de euro. Clădirea, utilajele și flota frigorifică achiziționate pentru funcționarea bursei sunt astăzi în stare de degradare vizibilă, în timp ce instituțiile responsabile nu au oferit încă o dată certă pentru deschiderea efectivă a obiectivului.

Proiectul trebuia să creeze o piață organizată și transparentă pentru valorificarea peștelui provenit din Marea Neagră, Dunăre și Delta Dunării. Mecanismul era gândit simplu: pescarii urmau să aducă marfa la bursă, iar cumpărătorii să liciteze pentru cantitățile disponibile, astfel încât prețul să fie stabilit prin cerere și ofertă. În practică, acest model nu a fost pus în funcțiune. La doar câteva luni de la inaugurarea festivă din 2019, activitatea Bursei de Pește s-a blocat. De atunci, investiția publică a rămas într-o stare de așteptare permanentă, iar infrastructura construită special pentru sectorul piscicol a început să se deterioreze.

Bursa de Pește din Tulcea a fost gândită ca un proiect de infrastructură economică pentru sprijinirea pescarilor și pentru creșterea transparenței în comerțul cu pește. Într-o zonă cu resurse piscicole importante, o astfel de platformă ar fi putut reduce dependența pescarilor de intermediari, ar fi putut contribui la formarea unor prețuri corecte și ar fi oferit cumpărătorilor acces organizat la produse proaspete. Proiectul a fost realizat cu finanțare europeană, însă autoritățile române au fost obligate ulterior să returneze o parte importantă din fonduri. Motivul principal a fost faptul că obiectivul nu dispunea de utilitățile esențiale pentru funcționare: apă și energie electrică.

Această situație ridică întrebări serioase privind modul în care a fost pregătită, verificată și recepționată investiția. O bursă de pește nu poate funcționa fără infrastructură de bază, mai ales într-un domeniu în care manipularea, depozitarea și transportul produselor piscicole trebuie să respecte reguli stricte de igienă, temperatură și siguranță alimentară. Faptul că un obiectiv inaugurat oficial nu avea condițiile minime de funcționare arată o problemă majoră de planificare administrativă și de responsabilitate instituțională.

Inaugurare cu fast, închidere rapidă

În aprilie 2019, Bursa de Pește din Tulcea a fost inaugurată în prezența unor oficiali importanți ai Guvernului de la acel moment. La eveniment au participat Viorica Dăncilă, premierul României de atunci, ministrul Agriculturii Petre Daea, ministrul de Interne Carmen Dan, ministrul Transporturilor Răzvan Cuc și președintele Consiliului Județean Tulcea, Horia Teodorescu. Momentul a fost prezentat ca o reușită administrativă și ca începutul unei noi etape pentru pescuitul românesc. Pentru fotografiile oficiale au fost aduse lăzi cu pește, menite să ilustreze activitatea pe care bursa urma să o desfășoare.

Realitatea a fost însă complet diferită. La scurt timp după inaugurare, activitatea s-a oprit, iar Bursa de Pește nu a devenit niciodată platforma funcțională promisă pescarilor și cumpărătorilor. Astăzi, imaginea obiectivului contrastează puternic cu promisiunile de la inaugurare. În locul unei piețe moderne pentru produse piscicole, amplasamentul arată ca o investiție abandonată, cu echipamente nefolosite și elemente constructive afectate de trecerea timpului.

În lipsa unei activități constante și a întreținerii corespunzătoare, semnele degradării sunt vizibile la Bursa de Pește din Tulcea. Lamele stivuitoarelor sunt afectate de rugină, camionetele frigorifice stau nefolosite în curte, acoperite de praf, iar elemente din clădire prezintă urme de uzură. Bucăți desprinse din construcție și elemente căzute din tavan indică faptul că imobilul începe să fie afectat de neutilizare. Orice infrastructură tehnică nefolosită se degradează în timp, iar în cazul Bursei de Pește, problema este cu atât mai gravă cu cât echipamentele au fost cumpărate pentru un scop precis: depozitarea, manipularea, transportul și comercializarea peștelui.

Camionetele frigorifice, stivuitoarele și spațiile specializate reprezintă investiții care își pierd valoarea dacă nu sunt utilizate. În plus, costurile de reparații și repunere în funcțiune pot crește de la an la an. Astfel, paguba nu se limitează la banii cheltuiți inițial. Lipsa funcționării generează pierderi suplimentare: degradarea bunurilor, ratarea unor venituri, pierderea încrederii pescarilor și blocarea unei oportunități economice pentru regiune.

Bursa de Pește din Tulcea se află în administrarea Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură, instituție subordonată Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Actualul președinte al ANPA este Dragoș Simion, fost candidat PSD la Primăria municipiului Tulcea în 2024. Potrivit informațiilor publice, numele acestuia a mai apărut în anchete de presă privind legături locale și activități asociative, însă instituția pe care o conduce este cea responsabilă de administrarea obiectivului.

Întrebați dacă există un plan concret pentru punerea în funcțiune a Bursei de Pește, dacă se ia în calcul schimbarea destinației clădirii sau când ar putea fi deschisă efectiv către utilizatori, reprezentanții ANPA au redirecționat solicitarea către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. La rândul său, Ministerul Agriculturii a invocat termenul legal maxim de 30 de zile pentru transmiterea unui răspuns. Această pasare instituțională a responsabilității reflectă una dintre marile probleme ale proiectelor publice eșuate: lipsa unui răspuns rapid și clar privind soluțiile concrete.

Ce ar fi trebuit să facă Bursa de Pește

Bursa de Pește din Tulcea avea rolul de a funcționa ca o platformă de intermediere între pescari și cumpărători. Într-un astfel de sistem, pescarii ar fi putut aduce capturile într-un spațiu organizat, iar cumpărătorii, fie procesatori, comercianți sau distribuitori, ar fi putut licita pentru marfa disponibilă.  Un asemenea mecanism ar fi avut mai multe avantaje. În primul rând, ar fi oferit pescarilor o șansă mai bună de valorificare a produselor, prin acces la o piață transparentă. În al doilea rând, ar fi permis cumpărătorilor să obțină produse dintr-un circuit controlat. În al treilea rând, ar fi putut contribui la reducerea comerțului nefiscalizat și la o mai bună trasabilitate a peștelui.

Pentru Delta Dunării și județul Tulcea, o bursă funcțională ar fi putut deveni un instrument economic important. Pescuitul este o activitate tradițională, dar presiunile asupra resurselor, reglementările stricte și concurența pieței fac ca pescarii să aibă nevoie de structuri moderne de sprijin. Din această perspectivă, eșecul Bursei de Pește nu este doar o problemă administrativă, ci și una economică și socială.

Neutilizarea Bursei de Pește afectează direct potențialul economic al comunităților piscicole. În lipsa unei platforme funcționale, pescarii rămân dependenți de canale tradiționale de vânzare, de intermediari sau de relații comerciale directe, adesea mai puțin transparente și mai puțin avantajoase. O bursă funcțională ar fi putut ajuta la obținerea unor prețuri mai corecte, la colectarea datelor privind cantitățile comercializate și la dezvoltarea unor lanțuri scurte de aprovizionare.

De asemenea, ar fi putut sprijini industria locală de procesare, restaurantele, comercianții și consumatorii interesați de pește provenit din surse controlate. În loc să devină un nod economic pentru sectorul piscicol, Bursa de Pește a rămas un spațiu neutilizat, iar promisiunea modernizării comerțului cu pește în Tulcea nu s-a concretizat. După șapte ani de la inaugurare, mai multe întrebări rămân deschise. Cine răspunde pentru faptul că obiectivul a fost inaugurat fără utilități esențiale? De ce au fost achiziționate utilaje și autovehicule care nu au fost folosite? Cât costă întreținerea obiectivului nefuncțional? Există un plan real de redeschidere? Se ia în calcul schimbarea destinației clădirii? Ce se va întâmpla cu echipamentele care se degradează?

Aceste întrebări sunt legitime, având în vedere că investiția a fost realizată din bani publici și fonduri europene. Orice proiect public de asemenea dimensiuni trebuie să producă beneficii concrete, nu doar imagini de inaugurare și declarații optimiste. În absența unor explicații clare, Bursa de Pește din Tulcea riscă să rămână un exemplu de investiție publică ratată, în care banii au fost cheltuiți, dar obiectivul nu a produs efectele promise.

Bursa de Pește din Tulcea este, la șapte ani de la inaugurare, una dintre cele mai vizibile investiții publice nefuncționale din sectorul piscicol românesc. Realizată cu aproximativ 28 de milioane de lei și prezentată drept o soluție modernă pentru valorificarea peștelui din Delta Dunării, bursa nu funcționează, iar clădirea și utilajele încep să se degradeze. Obiectivul trebuia să ajute pescarii, să creeze o piață transparentă și să susțină economia locală. În schimb, a devenit un simbol al lipsei de coordonare între instituții, al inaugurărilor făcute înainte ca proiectele să fie cu adevărat funcționale și al incapacității administrative de a valorifica investiții cu finanțare europeană. Pentru Tulcea, pentru pescari și pentru sectorul piscicol, întrebarea esențială este dacă Bursa de Pește va fi vreodată pusă în funcțiune sau dacă va rămâne doar o clădire abandonată, plătită scump și uitată de autorități.

Sursă: Libertatea

Deputatul PSD Romeo Daniel Lungu, vehiculat pentru funcția de ministru al Dezvoltării în Guvernul Adrian Veștea, respinge acuzațiile privind angajarea „pe pile” la stat și susține că nu a avut nicio implicare în parcursul profesional al soției sale. Declarațiile sale vin după apariția unor informații privind donația unei vile către copiii săi și angajarea soției în instituții publice în perioada ascensiunii sale politice.

Deputatul PSD Romeo Daniel Lungu, propus pentru funcția de ministru al Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației într-un posibil Guvern Adrian Veștea, se află în centrul unor controverse publice privind declarațiile sale de avere, evoluția profesională a soției și propriul traseu administrativ și politic. Subiectul capătă relevanță majoră în contextul în care Ministerul Dezvoltării este unul dintre cele mai importante portofolii guvernamentale, instituția gestionând programe de investiții de miliarde de lei destinate autorităților locale, infrastructurii publice, modernizării comunităților și finanțării proiectelor administrațiilor din întreaga țară.

În acest context, profilul public, averea, cariera și relațiile instituționale ale unei persoane propuse pentru un astfel de minister devin subiecte legitime de interes public. Potrivit informațiilor apărute în presă, copiii deputatului Romeo Lungu au primit în anul 2021, prin donație de la bunici, o casă de locuit de peste 200 de metri pătrați în municipiul Buzău. În paralel, declarațiile de avere ale politicianului indică faptul că soția sa, Ionela Lungu, a lucrat inițial în mediul privat, iar ulterior s-a angajat în instituții publice sau structuri de stat, în perioada în care Romeo Lungu avansa în cariera politică în cadrul PSD Buzău. Deputatul respinge însă orice acuzație privind implicarea sa în angajările soției și neagă afirmația recentă a primarului municipiului Buzău, Constantin Toma, potrivit căreia ar fi ajuns la stat „pe pile”, ca muncitor necalificat.

Ministerul Dezvoltării, un portofoliu cu miză financiară uriașă

Ministerul Dezvoltării este una dintre instituțiile-cheie ale Guvernului. Prin programele administrate, ministerul finanțează proiecte de infrastructură locală, rețele de apă și canalizare, drumuri, poduri, școli, creșe, locuințe, consolidări și investiții publice derulate de primării și consilii județene. Tocmai din acest motiv, numirea unui ministru la Dezvoltare atrage întotdeauna atenția publică. Portofoliul are o importanță politică majoră, deoarece relația cu autoritățile locale și distribuirea fondurilor pentru investiții pot influența direct dezvoltarea comunităților, dar și echilibrul politic din teritoriu. În cazul lui Romeo Daniel Lungu, interesul public este amplificat de faptul că acesta este considerat un apropiat al fostului premier Marcel Ciolacu, actual președinte al Consiliului Județean Buzău, iar ascensiunea sa politică s-a produs în cadrul organizației PSD Buzău.

Conform declarațiilor de avere consultate în spațiul public, în anul 2021 copiii lui Romeo Lungu au primit prin donație o casă de locuit cu suprafața de 201 metri pătrați, amplasată pe un teren de 208 metri pătrați în municipiul Buzău. Deputatul a precizat că donația a fost făcută de socrii săi. Potrivit declarației sale, imobilul a fost donat copiilor de către bunici, nu achiziționat direct de familia Lungu. Informația atrage atenția în contextul în care, în declarația de avere aferentă anului fiscal 2020, depusă în 2021, Romeo Lungu și soția sa nu figurau cu imobile deținute pe numele lor. Anterior, în 2018, cei doi vânduseră un apartament de 75 de metri pătrați din Buzău pentru suma de 293.000 de lei. În același an, în declarațiile publice de avere apăreau și alte sume provenite din evenimente de familie, precum botezuri sau tradiționala „tăiere a moțului”. Potrivit informațiilor apărute în presă, nu este clar cum se reflectă ulterior aceste sume în declarațiile de avere depuse în anii următori. În 2023, soții Lungu au achiziționat un apartament în București, iar în același an au contractat două credite în valoare totală de aproape 305.000 de lei.

Un alt element analizat privește evoluția profesională a soției deputatului, Ionela Lungu. Potrivit declarațiilor de avere, în anul 2012 aceasta lucra ca contabilă la firma M.Body SRL, unde a obținut venituri de aproximativ 5.000 de lei. În anul următor, Ionela Lungu apare fără venituri declarate, iar ulterior figurează ca economist la RAM Buzău, instituție aflată în subordinea Consiliului Local. La acel moment, primar al municipiului Buzău era Constantin Boșcodeală, coleg de partid cu Romeo Lungu. După o perioadă în care a fost în concediu de creștere a copilului, soția deputatului apare într-o nouă funcție, de consilier la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Buzău, structură aflată în subordinea Ministerului Agriculturii. În perioada respectivă, Romeo Lungu ocupa funcția de vicepreședinte al Consiliului Județean Buzău din partea PSD. Deputatul a negat orice implicare în angajările soției sale, susținând că aceasta și-a urmat propriul parcurs profesional.

Acuzațiile primarului Constantin Toma

Controversa publică a fost amplificată de declarațiile recente ale primarului PSD al municipiului Buzău, Constantin Toma. Acesta a afirmat că Romeo Lungu ar ocupa funcții disproporționate în raport cu experiența sa profesională și a susținut că actualul deputat ar fi ajuns inițial la stat „pe pile”, ca muncitor necalificat la Compania de Apă. Afirmațiile primarului au fost respinse de Romeo Lungu. Deputatul a declarat că nu a fost niciodată muncitor necalificat. Potrivit CV-ului său, între 2007 și 2010, Lungu a ocupat funcția de referent de specialitate în administrație publică la Compania de Apă Buzău, operator regional de alimentare cu apă și canalizare în județ. Disputa dintre cei doi lideri PSD din Buzău arată tensiuni politice locale, dar ridică și întrebări privind modul în care se construiesc carierele administrative în interiorul partidelor și instituțiilor locale.

Romeo Daniel Lungu are 47 de ani și se află la al doilea mandat de deputat. Este membru PSD din anul 2003 și a ocupat mai multe funcții politice și administrative în județul Buzău. Între 2016 și 2020, acesta a fost vicepreședinte al Consiliului Județean Buzău. Anterior, între 2012 și 2016, a condus Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Buzău. Înainte de aceste funcții, Lungu a fost șef de cabinet în cadrul Prefecturii Buzău, consilier senatorial și membru în consiliile de administrație ale unor societăți precum Transbus și Compania de Apă Buzău. În plan educațional, Romeo Lungu a absolvit în 2003 Facultatea de Litere și Științe, specializarea Administrație Publică Locală, la Colegiul Universitar Câmpina. În 2007, a absolvit Facultatea de Management și Administrație Publică din cadrul Academiei de Studii Economice, iar în 2008 a finalizat un master în Administrație Publică Europeană la Universitatea „Valahia” din Târgoviște.

Romeo Lungu este considerat unul dintre oamenii de încredere ai lui Marcel Ciolacu, fost premier și lider important al PSD. Cariera sa politică s-a consolidat în perioada în care Ciolacu a avut o influență majoră atât la nivelul organizației PSD Buzău, cât și la nivel național. Această apropiere politică are relevanță în contextul unei posibile nominalizări la Ministerul Dezvoltării, un portofoliu extrem de important pentru administrațiile locale și pentru rețeaua politică din teritoriu. În România, Ministerul Dezvoltării este deseori privit ca un minister cu impact direct asupra primarilor, consiliilor județene și proiectelor locale. De aceea, orice nominalizare este analizată nu doar prin prisma competenței profesionale, ci și prin prisma rețelelor politice care susțin persoana propusă.

Informațiile privind averea familiei, angajările în instituții publice și traseul profesional al unui politician propus pentru o funcție ministerială sunt relevante pentru evaluarea integrității și transparenței. În sine, o donație făcută de bunici către nepoți nu reprezintă o ilegalitate. La fel, angajarea soției unei persoane politice într-o instituție publică nu este automat problematică. Întrebările apar însă atunci când aceste elemente se suprapun cu ascensiunea politică a persoanei respective și cu accesul la funcții de influență. Pentru opinia publică, este important ca persoanele propuse pentru funcții de ministru să ofere explicații clare privind patrimoniul, cariera, sursele de venit și eventualele situații care pot genera suspiciuni. Transparența este cu atât mai importantă în cazul Ministerului Dezvoltării, unde deciziile privind finanțarea investițiilor publice pot avea un impact semnificativ asupra comunităților locale și asupra echilibrului politic din teritoriu.

Sursă: G4Media

Cabana Calica din Delta Dunării, un imobil cu potențial turistic ridicat și trecut istoric important, a ajuns prin concesiuni succesive în administrarea unor firme apropiate de cercul președintelui Consiliului Județean Tulcea, Horia Teodorescu. Deși contractul prevedea introducerea amplasamentului în circuitul turistic, după mai bine de un deceniu zona este marcată de construcții neterminate, vegetație crescută haotic și lipsa unei activități turistice funcționale.

Cabana Calica, situată în comuna Valea Nucarilor din județul Tulcea, revine în atenția publică după o investigație care ridică întrebări privind modul în care un imobil cu potențial turistic important, aflat în patrimoniul public, a ajuns să fie concesionat și administrat de firme conectate, direct sau indirect, cu persoane din apropierea președintelui Consiliului Județean Tulcea, Horia Teodorescu. Cunoscută în trecut ca una dintre destinațiile frecventate de fostul premier comunist Ion Gheorghe Maurer pentru partide de vânătoare organizate în Delta Dunării, Cabana Calica are o amplasare valoroasă, cu acces la apă și potențial pentru dezvoltarea turismului în una dintre cele mai importante zone naturale ale României.

Pe hârtie, obiectivul concesionării era transformarea imobilului într-un punct turistic funcțional. În teren, însă, realitatea este diferită. După ani de la semnarea contractului de concesiune, amplasamentul nu arată ca o destinație turistică modernizată, ci ca un proiect blocat, cu construcții neterminate, fundații abandonate, ziduri fără acoperiș și vegetație crescută necontrolat. Cazul ridică o întrebare esențială pentru administrația publică locală: cum a fost protejat interesul public într-un contract de concesiune valabil până în anul 2063 și de ce administrația județeană nu a intervenit, în condițiile în care proiectul turistic asumat nu pare să fi fost realizat?

De la proprietatea statului la concesiunea firmei Condor SRL

După Revoluție, Cabana Calica a trecut prin mai multe forme de administrare instituțională. Imobilul s-a aflat inițial în proprietatea Ministerului Culturii, pentru ca ulterior să ajungă definitiv în patrimoniul Consiliului Județean Tulcea. Administrația județeană a concesionat apoi cabana către Condor SRL, firmă controlată de Horia Teodorescu, actualul președinte al Consiliului Județean Tulcea. La momentul respectiv, Teodorescu era deputat PSD de Tulcea, ales pentru mandatul parlamentar 2008–2012. Concesiunea încheiată cu firma Condor SRL aducea anual redevențe către bugetul instituției, iar imobilul era, cel puțin teoretic, destinat valorificării. Situația a devenit însă sensibilă din punct de vedere juridic și administrativ după ce Horia Teodorescu a candidat pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Tulcea din partea USL, alianța formată la acel moment de PSD și PNL.

În 2012, Teodorescu a câștigat alegerile și a devenit șeful instituției care deținea imobilul concesionat firmei sale. Prin urmare, apărea o situație delicată: prin intermediul societății sale comerciale, noul președinte al CJ Tulcea beneficia de un contract cu instituția pe care urma să o conducă. Din perspectiva principiilor de integritate publică, o asemenea suprapunere între interesul privat și funcția publică ridică problema unui posibil conflict de interese. Pentru a evita această situație, Teodorescu trebuia să renunțe fie la funcția publică, fie la concesiune.

La aproximativ două luni după alegerile locale din 2012, contractul de concesiune dintre Condor SRL și Consiliul Județean Tulcea s-a încheiat. Cabana Calica a revenit, cel puțin temporar, în administrarea directă a autorității județene. În februarie 2014, însă, imobilul a fost concesionat unei alte firme: Trade Agrofan SRL. Potrivit informațiilor disponibile, această societate nu avea angajați și figura cu datorii, ceea ce ridică semne de întrebare privind capacitatea sa reală de a dezvolta un proiect turistic amplu.

Prin contractul semnat cu Consiliul Județean Tulcea, Trade Agrofan SRL s-a angajat să plătească o redevență lunară apropiată de nivelul actual al salariului minim net pe economie. Valoarea anuală inițială a redevenței era de 31.645 de lei, urmând să fie indexată cu rata inflației. Pentru anul 2026, redevența ar ajunge la aproximativ 55.000 de lei. Contractul de concesiune este valabil până în anul 2063, ceea ce înseamnă că firma a primit dreptul de exploatare pe termen foarte lung asupra unui activ public cu potențial turistic important.

Cine se afla în spatele Trade Agrofan SRL

La momentul preluării concesiunii, Trade Agrofan SRL era administrată de Ștefan Poiană. Potrivit unei publicații locale citate în investigație, acesta ar fi fost șofer al companiei Condor SRL, societatea controlată de Horia Teodorescu. Relația dintre Poiană și Teodorescu nu ar fi fost doar una profesională. În timpul documentării jurnalistice, cei doi apăreau și ca prieteni pe Facebook, potrivit verificărilor efectuate.

Ulterior, în anul 2015, în acționariatul Trade Agrofan SRL a intrat și Bogdan Mihalca, care a primit jumătate din părțile sociale. Acesta avea la rândul său o conexiune profesională cu zona de afaceri a lui Horia Teodorescu. Firma Prodomo SRL, în care Mihalca deține în prezent 50%, a realizat în anul 2006 proiectarea unui hotel cu șase etaje în centrul municipiului Tulcea, investiție dezvoltată de Condor SRL, societatea controlată de actualul președinte al Consiliului Județean Tulcea. Aceste conexiuni nu dovedesc automat existența unei ilegalități, însă sunt relevante pentru înțelegerea traseului concesiunii și a cercului de persoane care au ajuns să controleze dreptul de exploatare asupra Cabanei Calica.

Contractul de concesiune semnat de Trade Agrofan SRL prevedea transformarea Cabanei Calica într-un obiectiv turistic. În realitate, după 12 ani, locul nu funcționează ca destinație turistică. Reporterii care au verificat amplasamentul au constatat că accesul este restricționat printr-o pancartă care interzice intrarea persoanelor neautorizate. Din exterior, zona arată ca un proiect abandonat sau blocat. Pe teren au fost observate construcții neterminate, unele fără acoperiș, ziduri din BCA, fundații din beton și vegetație crescută haotic. În interiorul curții a fost surprins chiar și un cal, imagine care contrastează puternic cu promisiunea unui complex turistic. Această situație ridică întrebări privind monitorizarea contractului de concesiune de către Consiliul Județean Tulcea. Dacă obiectivul asumat era introducerea cabanei în circuitul turistic, iar acest lucru nu s-a realizat după mai bine de un deceniu, instituția avea la dispoziție instrumente contractuale pentru a interveni.

Contractul de concesiune prevede posibilitatea încetării înțelegerii în cazul nerealizării obiectului concesiunii, respectiv neutilizarea imobilului pentru desfășurarea de activități turistice. De asemenea, contractul putea fi denunțat dacă nu era realizat programul de investiții asumat de concesionar. Aceste clauze sunt importante deoarece arată că administrația județeană avea pârghii pentru a proteja interesul public. Cu toate acestea, contractul nu ar fi fost reziliat, deși proiectul turistic nu pare să fi fost finalizat. Horia Teodorescu, întrebat de ce Consiliul Județean Tulcea nu a încetat contractul cu Trade Agrofan SRL, nu a transmis un punct de vedere până la publicarea materialului inițial. Lipsa unei explicații oficiale menține suspiciunile și alimentează întrebările privind modul în care a fost administrat acest activ public.

Trade Agrofan SRL ar fi încercat să dezvolte în jurul Cabanei Calica un complex turistic de patru stele. În 2016, firma a solicitat finanțare europeană prin Programul Operațional Regional, pentru un proiect estimat la peste 7,9 milioane de lei. Finalizarea investiției ar fi trebuit să aibă loc cel târziu la sfârșitul lunii mai 2022. Imaginile din satelit indică faptul că lucrările erau începute înainte de termenul-limită, însă realitatea din teren arată că proiectul nu a fost dus la capăt. Construcțiile neterminate, lipsa unei activități turistice și degradarea amplasamentului ridică întrebări privind modul în care au fost gestionate investițiile, finanțările și obligațiile asumate prin contract.

Cabana Calica nu este un simplu imobil abandonat. Trecutul său, legat de partidele de vânătoare organizate în Delta Dunării în perioada comunistă, îi oferă o valoare istorică aparte. Fostul premier Ion Gheorghe Maurer era cunoscut pentru pasiunea sa pentru vânătoare, iar Delta Dunării a fost una dintre zonele frecventate de liderii regimului comunist pentru astfel de activități. După 1989, astfel de imobile puteau fi transformate în obiective turistice, muzee locale, spații de cazare, centre de educație ecologică sau puncte de promovare a patrimoniului natural și istoric al Deltei. În schimb, Cabana Calica pare să fi devenit un exemplu de oportunitate ratată: un activ public valoros, concesionat pe termen lung, dar fără rezultat vizibil pentru comunitate.

Cazul este important pentru că atinge mai multe teme sensibile ale administrației publice: concesionarea patrimoniului public, relațiile dintre decidenți politici și firme private, monitorizarea contractelor, valorificarea turistică a Deltei Dunării și responsabilitatea autorităților locale. O concesiune nu trebuie să fie doar o formulă prin care un bun public ajunge în exploatarea unei firme private. Ea trebuie să producă beneficii concrete: investiții, locuri de muncă, venituri la buget, dezvoltare locală și acces la servicii turistice. Atunci când aceste obiective nu sunt atinse, autoritatea publică are obligația să verifice, să sancționeze sau să rezilieze contractul. În lipsa acțiunii, riscul este ca patrimoniul public să fie blocat zeci de ani în contracte ineficiente, fără beneficii reale pentru comunitate.

Cabana Calica, fosta destinație de vânătoare a premierului comunist Ion Gheorghe Maurer, a ajuns simbolul unei controverse privind administrarea patrimoniului public în județul Tulcea. După ce a fost concesionată inițial firmei controlate de Horia Teodorescu, iar ulterior unei societăți conduse de persoane aflate în cercul său, cabana nu a devenit obiectivul turistic promis. În locul unui complex funcțional, terenul arată astăzi ca un șantier neterminat, cu construcții abandonate și vegetație crescută haotic. Contractul de concesiune este valabil până în 2063, iar Consiliul Județean Tulcea avea, potrivit clauzelor contractuale, posibilitatea de a interveni în cazul nerealizării obiectivului. Cazul ridică întrebări legitime despre transparență, responsabilitate administrativă și protejarea interesului public. Într-o zonă cu potențial turistic unic, cum este Delta Dunării, fiecare activ public pierdut în proiecte eșuate înseamnă o șansă ratată pentru dezvoltarea comunității.

Sursă: Libertatea

O investigație jurnalistică readuce în atenție compania Amicom Consulting & Strategy, o firmă de publicitate și consultanță care a obținut contracte importante cu instituții și companii de stat, inclusiv Hidroelectrica, Ministerul Mediului și Transelectrica. În spatele societății apare o rețea complexă de asociați, firme conexe, parteneriate și legături cu zona politică, energetică, mediatică și instituțională.

Compania Amicom Consulting & Strategy SRL se află în centrul unei investigații jurnalistice care analizează modul în care o firmă de publicitate relativ discretă a ajuns să obțină contracte consistente cu instituții și companii de stat, într-un domeniu în care comunicarea publică, campaniile de informare și serviciile de marketing sunt finanțate frecvent din bani publici. Potrivit informațiilor publicate de Libertatea, Amicom Consulting & Strategy a beneficiat de contracte importante cu Hidroelectrica, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Transelectrica și alte entități publice, iar conexiunile sale de afaceri se întind într-o rețea amplă de firme, persoane, colaboratori și parteneri care apar în zone diverse: publicitate, energie, agricultură, media, fundații, consultanță și servicii online.

Cel mai recent episod care a readus compania în atenție este un contract atribuit de Hidroelectrica, prin achiziție directă, în valoare de 260.000 de lei, pentru servicii de marketing în cadrul campaniei „Giga Oferte la Mini Prețuri”. Acest contract vine pe fondul unei relații contractuale mai ample între Amicom și Hidroelectrica, începută în anul 2022, când firma a câștigat un contract pe trei ani pentru servicii de informare și publicitate. Inițial, contractul respectiv avea o valoare de 7,5 milioane de lei, însă ulterior a fost modificat și a ajuns la peste 8,2 milioane de lei, echivalentul a aproximativ 1,7 milioane de euro. Aceste sume ridică întrebări privind modul în care instituțiile publice și companiile de stat achiziționează servicii de comunicare și marketing, dar și privind criteriile prin care sunt selectați furnizorii.

Amicom Consulting & Strategy, o firmă discretă cu portofoliu public consistent

Amicom Consulting & Strategy este o companie de publicitate și consultanță fondată în anul 2005. Deși nu este una dintre cele mai vizibile firme din piața de comunicare, societatea a derulat de-a lungul timpului contracte cu sume importante, inclusiv din zona publică. Firma are 11 angajați și profituri anuale care depășesc două milioane de lei, potrivit informațiilor prezentate în investigație. Pe site-ul său, compania menționează clienți privați importanți, inclusiv nume din energie, consultanță, tehnologie, transport și industrie. Printre companiile invocate în portofoliu se numără Chevron, Gold Corporation Roșia Montană, BAE Systems, Hewlett-Packard, Delta Airlines, CEZ, Booz Allen Hamilton și KPMG.

În schimb, contractele cu entități de stat nu sunt promovate la fel de vizibil, deși acestea par să fi avut o pondere importantă în activitatea companiei. Pe lângă Hidroelectrica, Amicom a obținut în 2022 un contract de aproape opt milioane de lei de la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, pentru o campanie națională privind colectarea separată a deșeurilor, educarea și conștientizarea publicului. Firma a mai avut contracte și cu Transelectrica, iar firmele conexe asociate cu persoane din jurul Amicom au avut, la rândul lor, relații contractuale cu instituții sau companii controlate de stat.

În prezent, Amicom Consulting & Strategy este deținută de trei asociați: Costena Cristina Rogobete, cu 40%, Mihai Florin Radu, cu 40%, și Iulia Radu, soția lui Mihai Florin Radu, cu 20%. Istoria companiei începe însă sub o altă denumire. Firma a fost înființată inițial ca Ami Communications SRL de către societatea Ami CEE SA din Cehia. Ulterior, compania și-a schimbat denumirea în Amicom Consulting & Strategy. Mihai Florin Radu apare în companie în anul 2010, ca reprezentant al firmei cehe. După doi ani, acționarii cehi cesionează societatea către ACRO Communications Consulting SRL, firma de publicitate a soților Radu. Ulterior, structura acționariatului evoluează până la formula actuală. Această traiectorie arată o transformare de la o firmă cu legături externe la o companie controlată de antreprenori locali, cu o prezență tot mai mare în contracte de comunicare și publicitate finanțate din bani publici.

Contracte cu statul și extinderea prin firme conexe

Amicom Consulting & Strategy nu a acționat izolat în piață. De-a lungul timpului, compania s-a asociat sau a participat la înființarea mai multor firme. În anul 2012, Amicom a intrat în Govexpert Internațional SRL, firmă care ulterior și-a schimbat denumirea în Arhitekton Expert Construct SRL. În perioada respectivă, firma a obținut unele contracte cu statul, iar Amicom a ieșit din acționariat în 2016. În 2014, Amicom a fondat Digitix Media SRL împreună cu Radu Petre Petrescu. Acesta a fost director de comunicare și marketing la GSP Offshore, companie controlată de omul de afaceri Gabriel Valentin Comănescu. Potrivit investigației, GSP Offshore ar fi fost un client important pentru Amicom Consulting & Strategy. Ulterior, în 2017, în acționariatul Digitix Media intră și MAAHS Digital SRL, iar Radu Petrescu se retrage.

MAAHS Digital SRL a fost înființată în 2016 de Horațiu Iancu și Mihai Ionuț Pop. Horațiu Iancu este fiul fostului deputat PSD Iulian Iancu, iar Mihai Ionuț Pop este menționat în investigație ca fost partener de afaceri al lui Gabriel Comănescu. MAAHS Digital apare și în zona campaniilor politice. Potrivit datelor prezentate, firma ar fi primit în campania electorală de anul trecut 1,1 milioane de lei de la PSD pentru servicii online. În trecut, compania ar fi beneficiat și de contracte consistente cu entități publice. La rândul său, Digitix Media a câștigat în ultimii ani contracte publice de aproximativ un milion de lei. Printre clienții recenți sunt menționate Primăria Capitalei și Confort Urban, companie a Consiliului Local Constanța. Legătura cu zona Constanța este relevantă în contextul în care Amicom Consulting & Strategy s-ar fi ocupat de campania electorală a primarului Vergil Chițac. Aceste conexiuni arată o rețea de firme care activează în zona comunicării, marketingului și serviciilor online, cu acces la contracte publice și campanii politice.

Investigația menționează și conexiuni cu zona media și comunicarea instituțională. Rise Project ar fi legat Digitix Media de zona SRI, prin înregistrarea unui domeniu de internet asociat site-ului jurnalistii.ro, deținut la un moment dat de Ovidiu Marincea, înainte ca acesta să devină purtător de cuvânt al Serviciului Român de Informații. De asemenea, firme asociate cu Marincea ar fi avut sediul social la aceeași adresă cu Digitix Media. În plus, o angajată a Amicom Consulting & Strategy ar fi ajuns ulterior să lucreze la biroul de presă al SRI. Aceste informații nu indică automat ilegalități, dar sunt relevante pentru înțelegerea traseelor profesionale și de afaceri din jurul companiei.

O altă ramură a rețelei descrise în investigație merge către agricultură și zona spiritual-culturală. În 2015, Amicom Consulting & Strategy a devenit asociat în firma Grădina lui Papacioc SRL, alături de Caliopie Papacioc, Ionuț Cristian Petrache și Violeta Codrescu. Caliopie Papacioc este nepotul părintelui Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai cunoscuți duhovnici ai Ortodoxiei române. Ionuț Cristian Petrache este menționat ca fost preot și membru al clerului slujitor al Parohiei Ortodoxe Române din Marele Ducat al Luxemburgului. Mai multe dintre persoanele menționate în această rețea apar și în legătură cu Fundația „Gândul Aprins”, organizație înființată în 2012, inspirată de vechea mișcare spirituală „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim. Potrivit investigației, printre persoanele asociate fundației se regăsesc nume precum Costena Cristina Rogobete, Mihai Radu, Iulian Iancu, Caliopie Papacioc și alți colaboratori sau persoane din jurul Amicom.

În 2016, Amicom Consulting & Strategy și Cristina Blană, directoare în companie, au fondat Amicom Revolution SRL, o altă firmă de publicitate. Aceasta a înregistrat profituri importante, iar în 2024 ar fi încheiat anul cu peste trei milioane de lei profit. Amicom Revolution a obținut mai multe contracte publice în ultimii ani. Unul dintre cele mai recente a fost semnat în aprilie 2026 cu RAJA SA Constanța, compania regională de apă controlată de Consiliul Județean, pentru aproape 150.000 de lei. RAJA apare ca un client important al firmei, cu mai multe contracte în valoare totală de sute de mii de lei. La finalul anului trecut, Amicom Revolution a mai obținut un contract de 260.000 de lei cu Apa Vital Iași, companie deținută de Consiliul Județean Iași. Aceste contracte arată extinderea grupului de firme asociate Amicom în zona serviciilor de comunicare pentru companii publice locale și regionale.

Asociații Amicom și alte firme conectate

Asociații actuali ai Amicom Consulting & Strategy apar, potrivit investigației, în mai multe firme. Mihai Florin Radu a fost asociat în mai multe societăți, inclusiv Fanuria SRL, firmă fondată în 1999. În 2014, acesta și-a cedat părțile sociale către doi cetățeni străini, iar numele noilor asociați au apărut ulterior în contexte judiciare sau în anchete privind evaziunea fiscală și spălarea de bani. Costena Cristina Rogobete, asociată în Amicom, este asistent universitar la Facultatea de Teologie din București și membră în conducerea Fundației „Gândul Aprins”. Ea apare și în alte firme, inclusiv în zona agriculturii și a publicității.

În 2025, Rogobete a înființat împreună cu Iulia Radu și Cristina Blană compania Amicom Advertising & Strategy SRL, ceea ce indică o consolidare a activităților de publicitate în jurul acelorași persoane. Totodată, Rogobete a fost asociată și în Introspective Strategy SRL, firmă care a obținut în 2019 un contract cu RAJA SA Constanța. Această firmă este, la rândul ei, asociată în Aristree SRL, administrată de Iulia Radu, societate cu activități declarate în zona creației și interpretării artistice. În această zonă apare și Stelian Nistor, fost actor și actual mason, cunoscut drept Suprem Mare Comandor al Ritului Scoțian Antic și Acceptat din România.

Cazul Amicom nu este doar despre o firmă de publicitate care câștigă contracte cu statul. Este despre modul în care firme relativ puțin vizibile ajung să concentreze contracte importante de comunicare, marketing și publicitate, în timp ce în jurul lor se formează rețele de societăți, asociați, colaboratori și conexiuni politice. În sine, existența unor asocieri de afaceri nu reprezintă o ilegalitate. Nici contractele publice nu sunt problematice dacă sunt atribuite legal, transparent și în condiții de concurență reală. Însă atunci când sumele sunt importante, iar beneficiarii sunt companii de stat sau instituții publice, interesul public devine legitim. Hidroelectrica, Ministerul Mediului, RAJA, Apa Vital, Transelectrica și alte entități similare folosesc bani publici sau resurse ale companiilor controlate de stat. În acest context, achizițiile de servicii de marketing și publicitate trebuie să fie justificate, eficiente și transparente.

Investigația privind Amicom Consulting & Strategy scoate la lumină o rețea complexă de firme, persoane și conexiuni care gravitează în jurul contractelor publice de comunicare și publicitate. De la contractele cu Hidroelectrica și Ministerul Mediului, până la firme precum Digitix Media, MAAHS Digital, Amicom Revolution sau Introspective Strategy, traseul arată o structură extinsă, cu ramificații în zona politică, energetică, media, religioasă și instituțională. Cazul ridică întrebări importante despre transparența achizițiilor publice, despre modul în care companiile de stat contractează servicii de marketing și despre influența rețelelor de relații în piața comunicării. Pentru opinia publică, miza principală nu este doar cine câștigă contractele, ci dacă banii publici sunt cheltuiți eficient, legal și în interesul real al cetățenilor.

Sursă: Libertatea

Un raport al Curții de Conturi scoate la iveală probleme serioase de management la Active Conexe SA, societate cu capital integral de stat, controlată prin AAAS, care deține clădiri, terenuri și participații în mai multe orașe din România. Auditorii reclamă contracte supraevaluate, facilități acordate chiriașilor fără justificare, creanțe nerecuperate și deficiențe grave de guvernanță corporativă. Potrivit unor surse, Direcția Națională Anticorupție ar fi fost sesizată în legătură cu aceste constatări.

Un nou raport al Curții de Conturi a României aduce în atenția publică modul în care a fost administrată Active Conexe SA, o societate cu capital integral de stat, deținută de statul român prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului. Compania gestionează un patrimoniu important, format din terenuri, construcții și participații la alte societăți, active provenite din restructurări și privatizări ale unor entități economice importante.

Potrivit documentului de audit, verificările efectuate asupra activității societății în perioada 2022–2024 au scos la iveală o serie de nereguli care nu ar reprezenta simple abateri punctuale, ci deficiențe semnificative și generalizate în administrarea resurselor financiare și patrimoniale. Auditorii au identificat contracte încheiate fără respectarea etapelor legale, servicii juridice plătite integral deși tranzacția vizată nu s-a mai finalizat, lucrări atribuite direct la valori foarte mari, chirii neîncasate și facilități acordate unor locatari fără justificări clare. Potrivit unor surse citate în spațiul public, Direcția Națională Anticorupție ar fi fost sesizată în legătură cu neregulile constatate. Până la o eventuală concluzie a organelor judiciare, toate persoanele vizate beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Ce este Active Conexe SA și ce patrimoniu administrează

Active Conexe SA a fost înființată în anul 2012, în contextul divizării societății Ford România SA și al proceselor de restructurare asociate unor entități precum Daewoo Automobile România SA, Automobile Craiova SA și Mecatim SA din Timișoara. Societatea deține participații în mai multe companii, printre care Mecatim SA, aflată în faliment, Roman Brașov SA, Biroul de Investiții Regional Oltenia IFN SA și Biroul de Management Oltenia. Dincolo de aceste participații, Active Conexe SA administrează un portofoliu imobiliar important, format din terenuri și clădiri situate în București, Craiova, Timișoara și Brașov. Tocmai acest patrimoniu face ca modul de administrare al societății să fie de interes public, având în vedere că bunurile aparțin, direct sau indirect, statului român.

Una dintre constatările importante ale Curții de Conturi vizează un contract de reprezentare juridică încheiat în anul 2022, în contextul unor demersuri pentru vânzarea unui imobil din Timișoara, evaluat la peste 4,8 milioane de euro. Potrivit raportului, societatea ar fi contractat servicii de asistență juridică, însă auditorii susțin că nu au fost prezentate documente suficiente care să arate modul de atribuire a contractului și fundamentarea reală a valorii acestuia. Deși contractul prevedea plăți etapizate, în funcție de evoluția tranzacției, Active Conexe SA ar fi achitat integral suma de peste 567.000 de lei în doar două luni. Vânzarea imobilului nu s-a mai finalizat, iar procedura a fost ulterior suspendată.

Curtea de Conturi a concluzionat că societatea a plătit servicii de consultanță și asistență juridică fără respectarea prevederilor legale și contractuale. Fosta conducere respinge însă interpretarea auditorilor și susține că societatea comercială nu se supune Legii achizițiilor publice în același mod ca instituțiile publice, ci funcționează în baza Legii societăților. Fostul director al companiei, Eduard Gheorghiu, a declarat că raportul nu este final și că au fost transmise clarificări la obiecțiunile Curții de Conturi. Acesta susține că societatea a avut o evoluție financiară bună în perioada mandatului său și că își va exprima punctul de vedere după finalizarea raportului.

O altă problemă majoră semnalată de auditori se referă la un proiect de transformare a unui depozit din Craiova în spații de birouri și cantină. Contractul, în valoare de peste 10,6 milioane de lei, ar fi fost atribuit direct unei firme, deși valoarea depășea semnificativ pragul legal pentru o astfel de procedură, potrivit Curții de Conturi. Auditorii susțin că lucrările au fost ulterior subcontractate la costuri mult mai reduse către firme cu capacitate operațională limitată, ceea ce ar ridica suspiciuni privind supraevaluarea contractului inițial. Raportul indică faptul că firma câștigătoare ar fi avut un singur angajat, conform datelor publicate de Ministerul Finanțelor, și nu ar fi dispus de personal propriu suficient pentru execuția lucrărilor sau de responsabili tehnici autorizați pentru toate specialitățile necesare.

Mai mult, în urma controalelor efectuate de Inspectoratul de Stat în Construcții, lucrările ar fi fost oprite după identificarea unor materiale neconforme față de proiectul tehnic. Printre exemplele menționate se numără înlocuirea unor soluții constructive și diminuarea grosimii izolației. Curtea de Conturi califică această situație drept o activitate defectuoasă, începând de la inițierea procedurii de achiziție și continuând pe durata derulării contractului.

Chirii neîncasate și facilități acordate fără justificări clare

Un alt capitol important al raportului se referă la administrarea contractelor de închiriere. Curtea de Conturi susține că Active Conexe SA ar fi acordat scutiri de chirie și perioade de grație pentru mai multe contracte de locațiune, fără justificări clare și fără evaluări obiective. Potrivit auditorilor, în unele situații societatea nu a obținut venituri sau a încasat doar echivalentul a două chirii lunare de la semnarea contractelor. Valoarea totală a chiriilor neîncasate, ca urmare a scutirilor și perioadelor de grație, a fost estimată la peste 303.000 de euro.

Raportul menționează două imobile, compuse din terenuri și construcții, situate în București și Constanța. Auditorii susțin că administratorii au aprobat exonerări de la plata chiriei pentru perioade care au ajuns până la 36 de luni, deși hotărârile acționarilor și cadrul normativ intern nu ar fi permis astfel de facilități. Curtea de Conturi semnalează și faptul că Active Conexe SA ar fi încheiat noi contracte cu societăți care aveau deja datorii restante față de companie. Printre firmele indicate în raport apar Euroart SRL și C&C Business SIB SRL.

Auditorii au analizat și un spațiu comercial de 514 metri pătrați situat pe Bulevardul Unirii din București. Potrivit raportului, spațiul ar fi fost atribuit fără organizarea unei licitații competitive, la un tarif de 10,71 euro pe metru pătrat, considerat inferior valorilor practicate pe piață pentru proprietăți similare din zonă. O altă situație privește un imobil din Craiova, de pe strada Traian Demetrescu nr. 2, unde societatea a aprobat reducerea chiriei după ce locatarul a renunțat la utilizarea subsolului clădirii. Curtea de Conturi susține că societatea nu ar fi efectuat verificări suficiente privind starea tehnică a spațiului și nici nu ar fi demonstrat că decizia respectă condițiile impuse de acționari. Totodată, auditorii arată că Active Conexe SA nu a respectat propriile regulamente interne privind constituirea garanțiilor de către chiriași. La finalul anului 2024 existau contracte active pentru care garanțiile nu fuseseră încasate, valoarea estimată fiind de peste 120.000 de lei.

Raportul mai arată că, în perioada 2022–2024, societatea a reziliat 47 de contracte de locațiune înainte de expirarea duratei de valabilitate. Mai mult de jumătate dintre acestea fuseseră încheiate chiar în perioada auditată. Cauza principală invocată în document este neîndeplinirea clauzelor privind plata chiriei și scopul contractelor. Valoarea estimată a creanțelor neîncasate, inclusiv penalități, se ridică la aproximativ 400.000 de lei. Această situație indică, potrivit auditorilor, un control insuficient asupra modului de selectare a chiriașilor și asupra monitorizării contractelor aflate în derulare.

Curtea de Conturi atrage atenția și asupra unor deficiențe de guvernanță corporativă. Printre acestea se numără plata unor salarii în avans, menținerea în evidențele contabile a unor active deja demolate, lipsa inventarierii anuale complete și absența unor planuri de afaceri coerente sau a unor indicatori de performanță clari pentru conducere. Auditorii apreciază că administratorii nu ar fi acționat cu diligența unui „bun proprietar” și nu ar fi asigurat protejarea intereselor patrimoniale ale societății. Curtea de Conturi recomandă identificarea persoanelor responsabile, stabilirea prejudiciilor, recuperarea sumelor plătite sau neîncasate nelegal și revizuirea procedurilor de administrare a patrimoniului.

Sursă: G4Media