Acasă Blog Pagina 11

Forumul de francize și antreprenoriat, ediția a II-a & Expo Francize 2026 – 26 martie 2026, Institutul Național de Statistică

Club Antreprenor, CMV Law by Mihaela Mocanu și BaF – Biroul de Afaceri în Franciză organizează joi, 26 martie 2026, Forumul de francize și antreprenoriat, ediția a II-a și Expo Francize 2026.

Dezbaterea este realizată cu participarea IREF (Federația Rețelelor Europene de Franciză și Parteneriat) și cu sprijinul Camerei de Comerț și Industrie București.

Evenimentul va avea loc la Sala de Conferințe și spațiul expozițional de la Institutul Național de Statistică – Bulevardul Libertății, Nr. 16, Sector 5, București (lângă Palatul Parlamentului și Parcul Izvor).

Forumul de francize și antreprenoriat include și o expoziție a celor mai active francize din România, discuții formale în cadrul seminarelor interactive, discuții informale în timpul pauzelor, a working lunch-ului și a cinei – organizată exclusiv pentru partenerii Forumului de francize și antreprenoriat.

Organizat de specialiști ai pieței de franciză, evenimentul este gândit să contribuie la educarea publicului țintă de pe piața locală, cu scopul alinierii la standardele europene și internaționale.

Puterea exemplului, studiile de caz, discuțiile vii, actuale, succesele și mai ales eșecurile recente (prin studii de caz aplicate și, în consecință replicabile) sunt cruciale pentru economia locală, așa cum s-a dovedit statistic în toata lumea, de la vest la est și de la sud la nord.

Franciza înseamnă structură, înseamnă rețetă, înseamnă „scurtătura” din povestea antreprenorială în replicarea unui model de succes la nivel internațional în plan local sau, firește, invers, o rețetă unică, inovatoare, apreciată de elitele locale, poate deveni prin replicare la nivel național, continental sau internațional un model de business de succes prin perpetua șlefuire a tuturor proceselor și fluxurilor tehnologice, financiare, logistice, de marketing, CRM sau de vânzări, cu rezultate, nu de puține ori spectaculoase, mai ales din punct de vedere al profitului.

Tot acest model replicabil de business are ca piatră de temelie contractul gândit, întocmit și semnat pentru a păstra relația ambilor contractanți – atât francizorul, cât și francizatul – în termeni absolut echidistanți.

Versalită și universal aplicabilă, franciza acționează conform unor reguli comune, bune practici rezultate din experiența francizelor de succes.

Franciza nu poate exista cu nerespectarea legislaţiei europene și românești privind protecția liberei concurențe, mai ales atunci când contractul dintre francizor şi francizat conține anumite restricții verticale nepermise. Într-o asemenea situație autoritatea de concurență trebuie să restaureze condițiile specifice competiției normale dintre comercianți, inclusiv să sancționeze comportamentul anticoncurențial.

Pentru a întâmpina astfel de situații, structurarea francizei este făcută în acord cu limitările legale impuse în cazul nostru, în Europa.

Teme de discuție 

  • De ce și cum reușește franciza să fie un model adecvat de business în România
  • Modelul european de franciză și parteneriat
  • Franciza și costurile sale
  • Franciza și taxarea
  • Conformarea cu legislația în domeniul concurenței – tipuri de clauze interzise în contractul de franciză
  • Contractele de franciză și alte tipuri de înțelegeri pe verticală – alte contracte de distribuție
  • Riscuri de business în contractele de franciză
  • Franciza – un mijloc de expansiune internațională a afacerilor românești
  • Exemple de francize de succes din România și din Europa
  • Soluții eficiente pentru finanțarea francizelor
  • Soluții pentru atragerea de candidați potriviți fiecărei francize

Agenda

  • 08,45 – 09,30: Înregistrare participanți și Networking
  • 09,30 –11,30: Sesiunea I: Francizele – motor al dezvoltării antreprenoriatului în România și în Uniunea Europeană
  • 11,30 – 12,00: Pauză de cafea și Networking
  • 12,00 – 14,00: Sesiunea a II-a: Provocările francizorilor în anul 2026
  • 14,00 – 14,10: Tombolă cu premii: un Audit de francizabilitate, o sesiune de consultanță  juridică gratuită și un abonament anual la revista Club Antreprenor
  • 14,10 – 15,00: Masa de prânz și Networking
  • 15,00 – 16,30: Soluții eficiente pentru expansiunea francizelor care activează în România
  • 16,30-18,00: Discuții B2B, degustare de vin & Networking

Vorbitori

  • În deschidere: dr. Mihaela MOCANU, avocat specializat în franciză, autor al cărții Franciza, francizarea. Ghid practic, ajunsă la ediția 3 și Luca DRĂGAN, Managing Partner, Biroul de Afaceri în Franciză
  • Keynote speaker:  Michael KAHN, Președintele IREF (Federația Rețelelor Europene de Franciză și Parteneriat)
  • Daniela BĂDILĂ, Director General, Consiliul Concurenței
  • Radu SAVOPOL, fondatorul lanțului de cafenele 5 to go și președinte al Organizației Patronale a Hotelurilor şi Restaurantelor din România (HORA)
  • Reprezentant al Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Franceze în România (CCIFER)
  • Cristina VÂRZARU, Director rețea ATM, Bitcoin România
  • Catherine Salomon, Președintele delegației pentru Strasbourg și Rinul de Jos din cadrul Camerei de Comerț și Industrie (CCI) Alsace Eurométropole
  • George BĂDESCU, Director Executiv, Asociația Marilor Rețele Comerciale din România (AMRCR) – TBC
  • Nicolae PALEA, fondator rețeaua Pizza de Nico, exemplu de reușită în franciză în Franța
  • Bogdan FARCAȘ, asociat al Mango Broker
  • Luisiana DOBRINESCU, avocat, doctor în fiscalitate, Managing Partner, Dobrinescu Dobrev: Fiscalitatea și franciza
  • Reprezentanți – francizori și francizați – ai celor mai dinamice francize din România
  • Moderator: Mihaela MOCANU, avocat, autor al cărții Franciza, francizarea. Ghid practic, ajunsă la ediția Nr. 3

Audiența

  • Auditoriu general: persoane interesate de modelul de business al francizei, ca potențiali francizori ori francizați.
  • Antreprenori care doresc să devină francizați;
  • Reprezentanți ai firmelor care utilizează marca francizorilor (francizații);
  • Reprezentanți ai companiilor care și-au extins business-ul prin contractele de franciză (francizori);
  • Consultanți specializați în francize;
  • Reprezentanți ai comunității de antreprenori;
  • Reprezentanți ai asociațiillor profesiilor liberale;
  • Reprezentanți ai băncilor, ai societăţilor de asigurări, ai firmelor de leasing, ai fondurilor de investiții etc.;
  • Membrii ai departamentului juridic din companii româneşti și multinaționale din HoReCa, alimentație publică, retail, telecom, energie, pharma, automotive, financiar-bancar, transporturi, construcții, FMCG; publicitate;
  • Avocați;
  • Reprezentanți ai autorităţilor de reglementare.

Parteneri și expozanți: 5 to go; Bitcoin România; Logiscool; Arhivatorul; CCIB.

Parteneri Media: Ziarul Pozitiv; Business Catalog; Iubesc Turismul; Jurnalul de Afaceri, Club Economic, Curierul Național, Economistul, Informateca, Agroteca, Money Buzz, România Durabilă.

Înregistrare

Prezența se asigură, în limita locurilor disponibile (maximum două persoane din fiecare companie) prin înscriere la adresa de email mircea.fica@clubantreprenor.ro sau direct pe site.

https://www.clubantreprenor.ro/2026/02/23/forumul-de-francize-si-antreprenoriat-editia-a-ii-a-expo-francize-2026-26-martie-2026-institutul-national-de-statistica/

 

Costel Alexe, 72 de deplasări la București în doi ani: peste 84.000 de lei decontați din bani publici fără rezultate majore pentru județul Iași

Un nou subiect controversat apare în jurul activității administrative a conducerii județului Iași. Președintele Consiliul Judetean Iasi, Costel Alexe, ar fi efectuat nu mai puțin de 72 de deplasări la București în ultimii doi ani, cheltuielile de transport și cazare fiind decontate integral din fonduri publice.

Potrivit datelor analizate pentru perioada 1 ianuarie 2024 – 31 ianuarie 2026, suma totală suportată din bugetul județului se ridică la 84.827 de lei, echivalentul a aproximativ 17.000 de euro.

Cifrele ridică numeroase semne de întrebare, în contextul în care opoziția politică și o parte a opiniei publice susțin că aceste deplasări nu s-au concretizat în investiții majore sau finanțări importante pentru județul Iași.

Analiza perioadei de referință arată că șeful administrației județene a petrecut 166 de zile cumulate în Capitală, reprezentând aproximativ 22% din totalul zilelor calendaristice ale intervalului analizat. Raportat strict la zilele lucrătoare, rezultă că aproape una din trei zile de muncă a fost petrecută la București.

În anumite luni, durata delegațiilor a fost chiar mai mare. De exemplu:

  • februarie 2024 – 15 zile petrecute în Capitală;

  • iulie 2024 – o delegație continuă de opt zile;

  • iulie 2025 – șase deplasări separate într-o singură lună.

Practic, în fiecare lună din ultimii doi ani a existat cel puțin o deplasare oficială la București.

Conform datelor oficiale, costurile acestor deplasări au fost suportate integral din bugetul public.

Principalele tipuri de cheltuieli au fost:

  • bilete de avion Iași – București, aproximativ 1.000 lei dus-întors;

  • cazare la hotel, decontată cu 265 lei pe noapte;

  • combustibil pentru deplasările realizate cu mașina.

Potrivit unor surse din sistemul public, decontarea cazării nu necesită prezentarea unei facturi sau a unei chitanțe. În practică, suma stabilită poate fi acordată indiferent dacă oficialul a stat efectiv la hotel sau în altă locație.

În cazul transportului auto, costurile sunt calculate după o formulă standard: distanța parcursă, consumul estimat de carburant și prețul combustibilului.

Singura dovadă necesară pentru validarea deplasării este o ștampilă aplicată pe ordinul de deplasare de către instituția vizitată, de regulă un minister sau o autoritate centrală.

Reprezentanții Consiliului Județean susțin că toate deplasările au fost realizate în cadrul atribuțiilor oficiale ale președintelui instituției.

Potrivit unui răspuns transmis de administrația județeană, scopul acestor vizite ar fi fost:

  • participarea la întâlniri cu autorități centrale;

  • deblocarea unor proiecte administrative;

  • obținerea de finanțări guvernamentale;

  • clarificarea unor proceduri legate de investiții.

Instituția susține că fiecare deplasare a fost realizată pe baza unui ordin de deplasare aprobat și semnat de instituția gazdă.

Criticii președintelui Consiliului Județean spun însă că rezultatele acestor deplasări nu sunt vizibile. Marius Bodea, senator USR, a declarat că problema principală este lipsa proiectelor concrete. Potrivit acestuia, dacă deplasările ar fi generat investiții majore pentru județ, ele ar fi fost justificate.

„Dacă deplasările ar avea rezultate pozitive cuantificabile pentru județ, i-aș recomanda să rămână la București 365 de zile pe an. Problema este că nu se vede nimic concret”, a afirmat Bodea.

La rândul său, Bogdan Cojocaru, liderul PSD Iași, a criticat dur situația, afirmând că deplasările ar reprezenta „turism pe banii ieșenilor”. Un alt element care a alimentat controversa este faptul că partenera de viață a lui Costel Alexe, Anamaria Florescu, locuiește în București.

Cei doi au împreună un copil, iar presa locală a relatat anterior despre cariera administrativă a acesteia în diverse instituții publice, printre care:

  • Camera Deputaților

  • Senatul României

  • Ministerul Mediului

  • Autoritatea pentru Digitalizarea României

  • Secretariatul General al Guvernului

Criticii susțin că frecvența deplasărilor la București ar putea fi influențată și de acest context personal. Președintele Consiliului Județean Iași este foarte activ pe rețelele sociale, unde publică frecvent imagini și mesaje despre activitatea sa.

Pe pagina sa de Facebook apar constant postări despre:

  • vizite în comunele din județ;

  • evenimente culturale sau religioase;

  • întâlniri cu oficiali locali;

  • proiecte administrative aflate în diverse stadii.

Cu toate acestea, multe dintre perioadele în care figurează în delegație la București nu sunt însoțite de explicații sau detalii despre activitățile desfășurate acolo. Controversa este amplificată și de faptul că mai multe proiecte importante pentru județul Iași nu au ajuns încă în faza de implementare.

Printre acestea se numără:

  • centura ocolitoare a orașului Podu Iloaiei;

  • construcția unei săli polivalente;

  • dezvoltarea unor spitale noi;

  • modernizarea infrastructurii rutiere majore.

În același timp, alte administrații județene din România au reușit să finalizeze sau să demareze investiții importante, precum spitale, centre medicale sau infrastructură sportivă. Un proiect des invocat de administrația județeană este varianta de ocolire a orașului Podu Iloaiei, menită să reducă traficul intens din zonă. Deși indicatorii tehnico-economici au fost aprobați de Guvern, proiectul nu a ajuns încă în faza de construcție. În ultimii ani au existat mai multe anunțuri și declarații optimiste privind acest obiectiv, însă lucrările nu au început până în prezent.

Cazul deplasărilor frecvente la București a deschis o dezbatere mai amplă despre modul în care sunt utilizate resursele publice și eficiența administrației locale. Susținătorii președintelui CJ spun că dialogul cu autoritățile centrale este esențial pentru atragerea de finanțări și pentru implementarea proiectelor. Criticii consideră însă că rezultatele ar trebui să fie vizibile în investiții concrete și proiecte finalizate.

Sursă: ReporterIS.ro

Scandal de corupție în Portul Constanța: foști șefi ai Vămii Constanța Sud, reținuți de DNA pentru mită de până la 350 de euro pe container

Un nou dosar de corupție zguduie sistemul vamal din România. Procurorii de la Directia Nationala Anticoruptie au reținut doi foști oficiali din conducerea Vama Constanta Sud Agigea, acuzați că ar fi coordonat un mecanism prin care agenții economici plăteau mită pentru a grăbi formalitățile vamale la importul de mărfuri.

Cei doi vizați sunt Octavian Lica Parfenie, fost șef al biroului vamal, și Christian Gudu, adjunctul acestuia. Potrivit anchetatorilor, sistemul ar fi funcționat pe baza unor plăți neoficiale de aproximativ 100 până la 350 de euro pentru fiecare container importat. Dosarul este unul complex și include interceptări telefonice, declarații de martori și colaborarea unui investigator sub acoperire.

Conform documentelor analizate de procurori, mecanismul de corupție era bine cunoscut în rândul unor operatori economici care desfășurau activități în port. În mod oficial, procedurile vamale pentru importul de mărfuri presupun verificări documentare și uneori controale fizice ale containerelor. Aceste formalități pot dura câteva zile, în funcție de complexitatea transportului și de volumul de activitate al biroului vamal. Potrivit martorilor audiați în dosar, pentru a evita întârzierile și pentru a obține eliberarea rapidă a containerelor, unele firme ar fi plătit sume de bani funcționarilor vamali.

Un agent economic le-a declarat procurorilor că această practică devenise aproape o regulă nescrisă. Potrivit mărturiei sale, companiile plăteau între 100 și 350 de euro pentru fiecare container, bani care ar fi ajuns la conducerea vămii. Miza acestor plăți era accelerarea procedurilor vamale. În mod normal, un container putea rămâne blocat în vamă aproximativ trei zile până la finalizarea verificărilor. Prin plata mitei, susțin procurorii, timpul de procesare era redus la aproximativ două zile.

Această diferență aparent minoră putea avea însă un impact economic semnificativ pentru companii, deoarece fiecare zi de întârziere în port poate genera costuri suplimentare pentru depozitare, manipulare și logistică. În contextul volumului mare de mărfuri tranzitate prin Portul Constanța, astfel de „taxe informale” ar fi generat sume considerabile. În dosar apar și stenograme ale discuțiilor purtate între unul dintre inculpați și investigatorul sub acoperire folosit de DNA. Martorul cu identitate protejată, cunoscut în documente sub numele „Ion Cristian”, ar fi fost implicat în discuțiile privind plata mitei.

Potrivit procurorilor, termenul „vorbește la ureche” era utilizat pentru a indica faptul că discuțiile sensibile trebuie purtate discret. Într-una dintre interceptările prezentate în dosar, fostul șef al vămii ar fi insistat ca suma percepută pentru fiecare container să fie de 350 de euro, nu de 300. Fragmentul de dialog redat în documentele procurorilor arată modul în care se negocia suma:

„Începem cu 300 de euro. Te rog”, spune investigatorul.

Replica ar fi venit imediat: „350 e”, ar fi răspuns fostul șef al vămii, insistând asupra sumei mai mari. Discuția continuă cu un schimb de replici aparent cordial, dar care, potrivit procurorilor, reflectă o negociere directă a mitei. Ancheta DNA s-a bazat pe colaborarea unui investigator sub acoperire, metodă utilizată frecvent în dosarele de corupție. Persoana cu identitate protejată a fost introdusă în cercul de relații al funcționarilor vamali și a documentat modul în care erau discutate și stabilite plățile informale. În multe dintre discuții, anchetatorii spun că interlocutorii foloseau expresii codificate sau aluzii pentru a evita menționarea explicită a mitei.

De exemplu, expresia „vorbește la ureche” era utilizată pentru a indica faptul că subiectul este sensibil și trebuie discutat discret. Scandalul are o importanță majoră deoarece Portul Constanta este cel mai mare port maritim al României și unul dintre cele mai importante hub-uri logistice din Europa de Est. Prin terminalele portului tranzitează anual milioane de tone de mărfuri, inclusiv containere provenite din Asia, Orientul Mijlociu și Europa. După izbucnirea războiului din Ucraina, rolul portului a crescut și mai mult, devenind un punct logistic crucial pentru transportul cerealelor și al altor mărfuri din regiunea Mării Negre.

În acest context, eficiența și integritatea procedurilor vamale sunt esențiale pentru funcționarea comerțului internațional. Specialiștii în logistică afirmă că practicile de corupție în punctele vamale pot crea distorsiuni majore pe piață. Companiile care refuză să plătească mită pot fi dezavantajate, deoarece procedurile lor se desfășoară mai lent. În același timp, costurile informale pot fi transferate către consumatori prin creșterea prețurilor bunurilor importate. Pe termen lung, astfel de practici pot afecta reputația unui port și pot descuraja investițiile internaționale.

Procurorii anticorupție îi acuză pe cei doi foști șefi ai vămii că solicitau bani pentru a prioritiza anumite operațiuni vamale. În documentele anchetei se arată că plățile erau făcute pentru ca formalitățile de import să se desfășoare „cu ușurință și cu prioritate”. Ancheta este în curs, iar procurorii continuă să adune probe pentru a stabili dimensiunea reală a rețelei și numărul exact al persoanelor implicate. Nu este exclus ca în dosar să apară și alți funcționari sau intermediari.

Cazul a stârnit reacții puternice în mediul public și a readus în discuție problema corupției din sistemul vamal românesc. În ultimii ani, autoritățile au încercat să modernizeze și să digitalizeze procedurile vamale pentru a reduce contactul direct dintre funcționari și operatorii economici. Cu toate acestea, dosarul arată că vulnerabilitățile sistemului nu au fost eliminate complet. Experții consideră că astfel de anchete sunt esențiale pentru restabilirea încrederii în instituțiile statului și pentru asigurarea unui mediu de afaceri corect.

Cei doi foști șefi ai vămii urmează să fie prezentați în fața instanței, unde judecătorii vor decide dacă vor fi plasați în arest preventiv sau sub alte măsuri judiciare. Ancheta DNA continuă, iar procurorii încearcă să stabilească dimensiunea exactă a sistemului de mită și impactul acestuia asupra activității Portului Constanța. Cazul ar putea deveni unul dintre cele mai importante dosare de corupție din domeniul vamal din ultimii ani, având în vedere importanța strategică a portului pentru economia României și pentru comerțul regional.

Sursă: G4Media 

Sursa foto: Ilona Andrei / G4Media

Controverse la Muzeul „George Enescu”: jurnalistă acuză intimidări după publicarea unei investigații despre patrimoniul cultural

Un nou episod tensionat între instituții publice și presă a izbucnit în jurul unei investigații jurnalistice care semnalează probleme grave privind conservarea patrimoniului cultural românesc.

Jurnalista Alexandra Tănăsescu, autoarea platformei independente „Cultura la dubă”, susține că a fost supusă unor presiuni și intimidări din partea conducerii Muzeul National George Enescu și a unei avocate care s-a prezentat drept reprezentant legal al Ministerul Culturii.

Incidentul ar fi avut loc chiar în ziua publicării unei investigații despre condițiile improprii în care sunt depozitate manuscrisele compozitorului George Enescu, bunuri de patrimoniu clasate în categoria Tezaur. Potrivit redacției „Cultura la dubă”, conversația telefonică în care au avut loc acuzațiile și amenințările a fost înregistrată și publicată ulterior pentru a demonstra presiunile la care pot fi supuși jurnaliștii care investighează activitatea instituțiilor publice.

Investigația publicată de Alexandra Tănăsescu documentează situația unor bunuri de patrimoniu de mare valoare — manuscrise originale și documente legate de activitatea lui George Enescu — care ar fi fost depozitate în condiții improprii. Conform informațiilor prezentate, o parte din aceste bunuri ar fi fost păstrate în containere amplasate în aer liber sau în spații improprii, în contextul lucrărilor de restaurare desfășurate la Palatul Cantacuzino, sediul muzeului. Investigația arată că apa ar fi pătruns în containerele utilizate pentru depozitare, existând riscul deteriorării documentelor.

De asemenea, jurnalista a publicat imagini din interiorul unor spații ale muzeului unde materiale de construcții ar fi fost depozitate în apropierea sau chiar în încăperi dedicate patrimoniului. Situația a ridicat semne de întrebare privind modul în care sunt gestionate obiectele de patrimoniu cultural în timpul lucrărilor de restaurare ale muzeului.

Potrivit jurnalistei, conflictul a izbucnit după ce aceasta a fost apelată telefonic de managerul muzeului, Cristina Andrei. Convorbirea ar fi avut loc în timpul unei ședințe de urgență a Consiliului de Administrație al instituției și ar fi fost pusă pe speaker în fața membrilor consiliului. Managerul muzeului ar fi acuzat articolul de presă că ar conține informații false și defăimătoare și ar fi criticat publicarea fotografiilor realizate în interiorul instituției. În timpul discuției a intervenit o persoană care s-a prezentat drept „reprezentantul legal al Ministerului Culturii”, avocata Lidia Chiran. Aceasta ar fi adresat jurnalistei o serie de întrebări insistente despre sursele investigației și despre procesul jurnalistic care a stat la baza articolului.

Potrivit înregistrării publicate de redacția „Cultura la dubă”, momentul cel mai tensionat al conversației a fost cel în care jurnalista a anunțat că discuția este înregistrată. Avocata ar fi reacționat criticând această decizie și amenințând cu o plângere penală. În timpul dialogului, aceasta ar fi adresat întrebarea: „Sunteți terorist? Ziarist? Cum să mă înregistrați?”, reacție care a stârnit ulterior reacții puternice în mediul jurnalistic. De asemenea, avocata ar fi avertizat că jurnalista ar putea fi considerată responsabilă pentru eventuale incidente care ar afecta patrimoniul cultural, argumentând că publicarea informațiilor despre locația containerelor ar putea expune bunurile culturale unor riscuri. Redacția „Cultura la dubă” afirmă că a eliminat din înregistrare fragmente sensibile care ar putea dezvălui locația exactă a depozitării bunurilor sau identitatea unor surse.

Unul dintre punctele centrale ale controversei îl reprezintă rolul avocatei Lidia Chiran în cadrul ședinței Consiliului de Administrație al muzeului. Jurnalista susține că aceasta s-a prezentat drept reprezentant legal al Ministerului Culturii și că s-a exprimat ca și cum ar fi membră a consiliului muzeului. Totuși, pe site-ul oficial al Muzeului Enescu nu sunt publicate numele membrilor Consiliului de Administrație, ci doar funcțiile acestora. În structura oficială apare un reprezentant al Ministerului Culturii, dar nu este menționată o funcție de avocat sau jurist extern. Redacția „Cultura la dubă” afirmă că a solicitat clarificări atât muzeului, cât și Ministerului Culturii, însă până la momentul publicării materialului nu primise un răspuns oficial.

Datele din platforma publică de achiziții arată că avocata Lidia Chiran a colaborat în repetate rânduri cu Ministerul Culturii. Potrivit informațiilor din SICAP, cabinetul său ar fi încasat aproximativ 175.000 de euro în ultimii opt ani pentru servicii juridice oferite ministerului sau unor structuri din subordinea acestuia. Numai în 2025, aceasta ar fi facturat aproximativ 30.000 de euro pentru servicii juridice acordate Unității de Management al Proiectului din cadrul ministerului. Această structură gestionează proiecte de restaurare finanțate de instituții internaționale, inclusiv de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Unul dintre aceste proiecte este restaurarea Palatului Cantacuzino — sediul Muzeului Enescu — evaluată la aproximativ 5,5 milioane de euro.

Lucrările de restaurare ale Palatului Cantacuzino au întâmpinat întârzieri semnificative. Conform informațiilor publicate anterior în presă, compania de construcții contractată ar fi realizat doar aproximativ 25% din lucrările prevăzute în termenul contractual. Situația a dus la suspendarea șantierului și la prelungirea perioadei în care bunurile de patrimoniu au fost depozitate în condiții provizorii. Această situație a fost una dintre principalele teme ale investigației realizate de „Cultura la dubă”.

Interesant este faptul că, în paralel cu disputa dintre jurnalistă și reprezentanții muzeului, Ministerul Culturii a anunțat public că va trimite o comisie de control la Muzeul Enescu. Instituția a precizat că verificările sunt declanșate în urma informațiilor apărute în presă despre condițiile de depozitare ale patrimoniului. În comunicatul oficial, ministerul a mulțumit jurnaliștilor pentru semnalarea problemelor. Această reacție a fost interpretată de unii observatori ca o confirmare indirectă a importanței investigației jurnalistice.

Incidentul readuce în discuție problema libertății presei și a protecției surselor jurnalistice. Potrivit legislației europene adoptate în 2024 de Parlamentul European, jurnaliștii beneficiază de protecție sporită împotriva acțiunilor judiciare strategice menite să îi intimideze sau să îi reducă la tăcere. Aceste proceduri sunt cunoscute sub denumirea de acțiuni SLAPP — procese intentate cu scopul de a descuraja investigațiile jurnalistice și implicarea publică. De asemenea, legislația privind avertizorii de integritate prevede protecția identității persoanelor care oferă informații despre nereguli din instituțiile publice.

Cazul Muzeului Enescu reflectă tensiunile existente uneori între instituțiile statului și jurnaliștii care investighează modul în care sunt gestionate resursele publice și patrimoniul cultural. În același timp, incidentul evidențiază rolul crucial al presei în semnalarea problemelor care pot afecta bunuri de patrimoniu național. În contextul în care România deține un patrimoniu cultural vast și valoros, modul în care acesta este protejat și administrat rămâne un subiect de interes major pentru opinia publică. Evoluțiile ulterioare — inclusiv rezultatele controlului anunțat de Ministerul Culturii — ar putea clarifica situația de la Muzeul Enescu și ar putea contribui la stabilirea responsabilităților în acest caz.

Articol integral pe Culturaladuba.ro

Licitație controversată în Portul Sulina: criterii tehnice care coincid cu inventarul unei singure firme ridică semne de întrebare

Un proiect major de infrastructură portuară din Delta Dunării, finanțat din fonduri europene și estimat la aproximativ 130 de milioane de lei, a devenit subiectul unei controverse legate de modul în care au fost stabilite criteriile tehnice ale licitației.

Procedura a fost organizată de Administratia Zonei Libere Sulina pentru modernizarea zonei Cap Mol din Portul Sulina, însă analiza documentelor arată că mai multe cerințe tehnice coincid aproape perfect cu inventarul unei singure companii participante la licitație.

Este vorba despre societatea Complex Delta SRL din Tulcea, care a devenit în final singurul ofertant pentru contractul vizat și care a câștigat ulterior și alte două contracte importante în același port. Situația a ridicat întrebări privind modul de elaborare a documentației tehnice și eventualele avantaje indirecte oferite unui operator economic.

Licitația lansată în decembrie 2025 vizează dezvoltarea infrastructurii portuare din zona Cap Mol a Portului Sulina, un punct strategic pentru navigația maritimă pe Canalul Sulina și pentru activitățile comerciale din Delta Dunării. Investiția este finanțată prin Programul Transport și are ca obiectiv modernizarea infrastructurii portuare, creșterea siguranței navigației și dezvoltarea capacităților logistice ale portului. Proiectul face parte dintr-un plan mai amplu de revitalizare a porturilor dunărene și maritime din România, considerate esențiale pentru conectarea transportului fluvial la rețelele europene de transport.

Controversa a apărut după analiza documentației tehnice și a unui document emis în septembrie 2025 de Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii. În acel document este prezentată revizuirea autorizației de mediu pentru Complex Delta SRL, iar lista utilajelor declarate de companie este aproape identică cu cerințele impuse ulterior în licitația pentru modernizarea portului.

Printre exemplele cele mai relevante se numără:

  • trei șalande necesare lucrărilor portuare

  • două remorchere

  • două gabare de lucru cu capacitate între 500 și 1.000 de tone

  • patru barje pentru transportul materialelor

  • utilaje terestre precum excavatoare și autogredere

Toate aceste echipamente apar atât în cerințele licitației publicate în sistemul electronic de achiziții publice, cât și în inventarul companiei Complex Delta SRL. În cazul gabarelor, coincidența este și mai evidentă: licitația solicita două gabare cu capacitatea între 500 și 1.000 de tone, iar firma avea exact două gabare de câte 500 de tone. Complex Delta SRL a devenit singurul ofertant în procedura pentru modernizarea zonei Cap Mol din Portul Sulina.

Mai mult decât atât, compania a câștigat în aceeași zi, pe 4 februarie 2026, două alte contracte importante pentru lucrări în perimetrele I și II ale portului. Valoarea totală a acestor contracte se ridică la aproximativ 185 de milioane de lei. În acele licitații au existat și alte asocieri de firme participante, însă oferta depusă de asocierea condusă de Complex Delta SRL a fost declarată câștigătoare.

Documente din anii anteriori arată că cerințele tehnice pentru lucrările din Portul Sulina au fost contestate și în trecut. În 2021, o companie din București a depus o contestație la Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor, criticând anumite cerințe tehnice din documentația de atribuire. Compania a susținut că unele echipamente impuse, precum o dragă cu cupe, sunt ineficiente pentru lucrările de dragaj și pentru siguranța navigației pe Canalul Sulina. Contestatarii au propus utilizarea unor echipamente moderne de tip „jack-up barge”, dotate cu sisteme GPS de poziționare. Contestația nu a fost însă analizată pe fond, deoarece firma nu a achitat cauțiunea de aproximativ 220.000 de lei prevăzută de lege.

Pentru a înțelege dacă aceste cerințe sunt uzuale, au fost analizate și licitațiile pentru modernizarea altor porturi din România. În cazul porturilor Basarabi, Ovidiu și Luminița din județul Constanța, precum și pentru lucrările din Brăila și Turnu Măgurele, documentațiile tehnice nu au impus obligativitatea deținerii echipamentelor specifice cerute în procedura de la Sulina. Această diferență a ridicat noi întrebări despre modul în care au fost stabilite cerințele tehnice pentru proiectul din Delta Dunării.

Un alt element controversat este legat de aprobarea studiului de fezabilitate pentru proiect. Instituția care administrează AZL Sulina se află în subordinea Consiliul Judetean Tulcea. În februarie 2025, proiectul privind aprobarea studiului de fezabilitate pentru dezvoltarea zonei Cap Mol a fost retras de pe ordinea de zi a Consiliului Județean Tulcea. Motivul oficial a fost necesitatea unor analize suplimentare și obținerea unor avize tehnice. Ulterior, proiectul a fost reintrodus pe ordinea de zi aproape un an mai târziu.

În februarie 2026, când proiectul a fost supus din nou dezbaterii în Consiliul Județean Tulcea, consilierii PSD au fost îndemnați să se abțină de la vot. Motivul invocat a fost lipsa timpului necesar pentru analizarea documentației. În cele din urmă, proiectul a fost respins cu 26 de abțineri.

Reprezentanții AZL Sulina resping categoric acuzațiile privind favorizarea unei companii. Instituția susține că documentația tehnică a fost elaborată exclusiv pe baze profesionale și că cerințele reflectă specificul lucrărilor din zona Sulina. Potrivit administrației portuare, condițiile hidrologice și maritime din Delta Dunării, accesul logistic limitat și constrângerile de mediu justifică cerințele impuse. De asemenea, reprezentanții instituției afirmă că echipamentele solicitate puteau fi puse la dispoziție și prin subcontractare, închiriere sau asociere între firme. Reprezentanții Complex Delta SRL susțin că nu au influențat criteriile licitației și că îndeplinirea cerințelor este rezultatul investițiilor realizate de companie de-a lungul anilor.

Firma este administrată de omul de afaceri Hristu Caraman, cunoscut în mediul economic din Tulcea și menționat în trecut în topurile milionarilor români. Compania afirmă că experiența acumulată în domeniul lucrărilor portuare explică faptul că dispune de echipamentele necesare pentru astfel de proiecte. Potrivit reprezentanților firmei, faptul că un operator economic deține capacitatea tehnică necesară pentru participarea la o licitație nu ar trebui interpretat ca o situație neobișnuită.

Proiectul de modernizare a Portului Sulina rămâne unul important pentru dezvoltarea infrastructurii maritime din România. Portul Sulina are un rol esențial în navigația pe Dunăre și în conectarea transportului fluvial cu Marea Neagră. Totuși, controversa privind modul de organizare a licitației arată cât de sensibile sunt procedurile de atribuire a contractelor publice, mai ales atunci când sunt implicate fonduri europene de sute de milioane de lei.

În perioada următoare, evoluția proiectului și eventualele clarificări privind procedura de achiziție vor fi urmărite atent atât de autorități, cât și de mediul economic și de opinia publică.

Articol integral pe Libertatea

Deputatul condamnat în dosarul ANRP cere statului să-i restituie „șpaga”. Cătălin Theodor Nicolescu solicită 6,2 milioane de lei invocând o eroare judiciară

Un nou episod controversat legat de unul dintre cele mai mari scandaluri de corupție din România ultimelor decenii se desfășoară în prezent în instanță.

Fostul deputat liberal Catalin Theodor Nicolescu, condamnat definitiv în 2019 la opt ani de închisoare în dosarul despăgubirilor frauduloase de la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, cere statului român să-i restituie 6,2 milioane de lei.

Suma reprezintă contravaloarea mitei confiscate de instanță în procesul penal. Nicolescu susține însă că măsura confiscării ar fi fost rezultatul unei „erori judiciare” și că statul ar trebui să îl despăgubească. Cazul a ajuns acum în apel la Curtea de Apel Bucuresti, unde primul termen de judecată este programat pentru 3 aprilie 2026. Demersul juridic al fostului parlamentar a început în martie 2025, când acesta a depus o acțiune civilă împotriva statului român pentru „repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare”.

Dosarul a fost analizat inițial de Tribunalul Bucuresti, care a respins cererea pe 3 noiembrie 2025. Instanța a concluzionat că nu există elemente care să demonstreze existența unei erori judiciare și că solicitarea fostului deputat reprezintă, în realitate, o încercare de a redeschide indirect procesul penal în care fusese condamnat. Nemulțumit de verdict, Nicolescu a formulat apel, iar cazul urmează să fie reanalizat de Curtea de Apel București. Scandalul despăgubirilor supraevaluate de la ANRP a reprezentat unul dintre cele mai mari cazuri de corupție instrumentate de Directia Nationala Anticoruptie.

În perioada 2014–2015, procurorii au trimis în judecată aproximativ 20 de inculpați – politicieni, funcționari publici și oameni de afaceri – în două dosare majore privind acordarea frauduloasă de despăgubiri pentru proprietăți confiscate în perioada comunistă. Prejudiciul estimat în aceste dosare a depășit 146 de milioane de euro, fiind generat de evaluări imobiliare supraestimate și de mecanisme frauduloase prin care anumite persoane ar fi obținut despăgubiri mult mai mari decât valoarea reală a terenurilor. În primul dosar ANRP au fost trimiși în judecată 12 inculpați, printre care fostul șef al Agenției Naționale de Integritate, Horia Georgescu, fosta conducere a instituției și deputatul PNL Cătălin Theodor Nicolescu.

În 2019, Inalta Curte de Casatie si Justitie a pronunțat sentința definitivă în dosarul ANRP. Majoritatea inculpaților au fost achitați pentru infracțiunea de abuz în serviciu după deciziile Curții Constituționale care au redefinit elementele acestei infracțiuni. În schimb, Nicolescu a fost condamnat la opt ani de închisoare pentru luare de mită. Instanța a stabilit că acesta ar fi primit aproximativ 6,2 milioane de lei sub forma unor acțiuni pentru a facilita soluționarea favorabilă a unor dosare de despăgubire. Ca măsură de siguranță, judecătorii au dispus confiscarea acestei sume. Fostul deputat a executat efectiv aproximativ patru ani și jumătate de detenție, fiind eliberat condiționat în martie 2024.

Liberarea a fost posibilă datorită aplicării principiului legii penale mai favorabile. Faptele pentru care a fost condamnat fuseseră comise în perioada 2006–2008, ceea ce a permis aplicarea unei reglementări mai vechi. Conform acesteia, eliberarea condiționată depindea doar de executarea unei fracții din pedeapsă și de comportamentul în detenție, nu și de plata prejudiciului. Dacă s-ar fi aplicat legislația actuală, Nicolescu ar fi putut fi eliberat abia în 2026, după achitarea prejudiciului stabilit de instanță. Potrivit documentelor judiciare, în timpul detenției Nicolescu a desfășurat mai multe activități care au contribuit la reducerea pedepsei.

Acesta a lucrat în diverse activități din cadrul penitenciarului, inclusiv la o ciupercărie și la spălătoria auto. De asemenea, ar fi susținut prelegeri pentru alți deținuți despre educație și integrarea pe piața muncii. Aceste activități, împreună cu zilele considerate executate în condiții improprii de detenție, au contribuit la atingerea fracției necesare pentru liberarea condiționată. Un alt episod controversat a avut loc în 2023, când Curtea de Apel București a dispus ridicarea sechestrului asupra unor bunuri ale fostului deputat.

Printre bunurile vizate s-au numărat o vilă, mai multe imobile din Pitești și un autoturism Jaguar. Decizia a fost motivată de faptul că statul român nu a inițiat o acțiune civilă pentru recuperarea prejudiciului în termenul legal după pronunțarea sentinței definitive. În lipsa unei astfel de acțiuni, instanța a considerat că menținerea sechestrului nu mai are temei juridic. În acțiunea civilă depusă la tribunal, fostul deputat susține că suma confiscată ar fi fost stabilită greșit. Acesta afirmă că instanța penală ar fi utilizat estimări aproximative în stabilirea valorii mitei și că o parte din faptele care au stat la baza calculului ar fi fost ulterior clasate de procurori.

Prin urmare, Nicolescu consideră că statul ar trebui să îi restituie întreaga sumă confiscată sau cel puțin o parte din aceasta. Judecătorii Tribunalului București au respins însă argumentele sale, considerând că stabilirea prejudiciului și aplicarea măsurii confiscării au fost atribuții ale instanței penale care a judecat dosarul. Instanța a subliniat că procedura privind erorile judiciare nu poate fi folosită ca o cale suplimentară de atac împotriva unei hotărâri definitive. Pentru a fi admisă o astfel de cerere, reclamantul trebuie să demonstreze o încălcare evidentă a legii sau o conduită abuzivă a magistraților.

Judecătorii au concluzionat că nemulțumirea lui Nicolescu față de modul în care au fost interpretate probele nu reprezintă o eroare judiciară. Condamnarea fostului deputat s-a bazat în mare parte pe declarațiile unor oameni de afaceri implicați în dosarele de despăgubire. Printre aceștia s-au numărat Valentin Vișoiu și partenerul său de afaceri Ion Ștefan Barbu. Aceștia au declarat în instanță că Nicolescu ar fi primit procente din acțiunile obținute în urma despăgubirilor acordate de ANRP. Potrivit declarațiilor din dosar, aproximativ 5% din acțiunile rezultate din tranzacțiile cu drepturi litigioase ar fi fost cedate pentru a facilita soluționarea dosarelor de despăgubire.

Procesul intentat de fostul deputat readuce în atenție o problemă majoră a sistemului judiciar românesc: recuperarea prejudiciilor în marile dosare de corupție. Deși instanțele dispun frecvent confiscări sau obligații de plată, recuperarea efectivă a banilor rămâne adesea dificilă. În cazul Nicolescu, situația este cu atât mai controversată cu cât fostul parlamentar nu doar că nu a plătit prejudiciul stabilit de instanță, dar solicită acum statului să-i restituie suma confiscată. Curtea de Apel București urmează să analizeze apelul depus de Nicolescu pe 3 aprilie 2026. Dacă instanța va respinge definitiv cererea, fostul deputat va pierde orice șansă de a recupera suma confiscată.

În schimb, dacă apelul ar fi admis, cazul ar putea deveni unul dintre cele mai controversate precedente juridice din ultimii ani, punând sub semnul întrebării modul în care sunt aplicate măsurile de confiscare în dosarele de corupție din România.

Articol integral pe Libertatea

Tribunalul București admite în principiu rejudecarea dosarului ICA: cazul lui Dan Voiculescu revine în instanță

O decizie cu potențial impact major asupra unuia dintre cele mai cunoscute dosare de corupție din România a fost pronunțată de Tribunalul Bucuresti. Instanța a admis în principiu cererea de revizuire formulată de Dan Voiculescu în dosarul privind privatizarea Institutul de Cercetari Alimentare (ICA).

Hotărârea deschide calea rejudecării întregului dosar, unul dintre cele mai mediatizate cazuri de corupție din România ultimelor decenii. Următorul termen de judecată a fost stabilit pentru 30 aprilie 2026, când instanța va începe analizarea fondului cererii de revizuire.

Decizia este definitivă în ceea ce privește admiterea în principiu a cererii și marchează o nouă etapă juridică într-un dosar care a avut consecințe politice, economice și mediatice semnificative.

Dosarul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare a devenit unul dintre cele mai cunoscute cazuri din justiția română. În 2014, Curtea de Apel Bucuresti l-a condamnat definitiv pe Dan Voiculescu la 10 ani de închisoare pentru infracțiuni legate de modul în care a fost realizată privatizarea institutului.

Instanța a considerat că statul român a fost prejudiciat prin modul în care a fost transferată proprietatea asupra institutului către companii controlate de omul de afaceri. În acel moment, cazul a fost considerat un exemplu major al luptei anticorupție din România.

Dan Voiculescu a executat aproximativ trei ani din pedeapsa primită, fiind eliberat condiționat ulterior.

Pe lângă condamnarea penală, dosarul ICA a avut și consecințe financiare semnificative, inclusiv confiscarea unor bunuri și recuperarea unor prejudicii stabilite de instanță.

Cererea de rejudecare depusă de Dan Voiculescu se bazează pe apariția unor elemente juridice considerate noi de către avocații săi. În centrul argumentației se află o decizie pronunțată de Inalta Curte de Casatie si Justitie într-un dosar separat.

Hotărârea respectivă a fost pronunțată de un complet condus de judecătoarea Lia Savonea.

În acel caz, mai mulți inculpați din dosarul ICA au contestat o soluție de clasare dată de procurori într-o plângere penală formulată împotriva judecătoarei Camelia Bogdan, una dintre magistratele care au făcut parte din completul ce l-a condamnat pe Voiculescu.

Procurorii stabiliseră inițial că „fapta nu există”. Însă completul de judecată condus de Lia Savonea a schimbat temeiul juridic al clasării, stabilind că fapta ar fi existat, dar răspunderea penală s-a prescris.

Această modificare juridică a devenit principalul argument folosit de Dan Voiculescu pentru a solicita revizuirea condamnării.

În motivarea deciziei respective, judecătoarea Lia Savonea a formulat o serie de critici severe la adresa modului în care judecătoarea Camelia Bogdan ar fi gestionat anumite aspecte ale procesului ICA.

Deși dosarul analizat nu o avea ca parte pe Camelia Bogdan și nu a fost realizată o audiere a acesteia în acel proces, considerentele formulate în motivare au fost interpretate de avocații lui Voiculescu drept un element juridic nou.

Pe baza acestor argumente, aceștia au susținut că procesul ar fi fost afectat de posibile încălcări procedurale, ceea ce ar justifica rejudecarea cazului.

Această interpretare a fost suficientă pentru ca Tribunalul București să admită în principiu cererea de revizuire.

În procedura penală românească, admiterea în principiu a unei cereri de revizuire nu înseamnă automat anularea condamnării.

Această etapă reprezintă doar confirmarea faptului că există suficiente elemente pentru ca instanța să analizeze cazul în detaliu.

În următoarea fază, judecătorii vor analiza dacă argumentele prezentate justifică efectiv rejudecarea și eventual modificarea deciziei inițiale.

Prin urmare, dosarul ICA va fi redeschis, iar instanța va examina din nou circumstanțele condamnării.

Decizia Tribunalului București are implicații importante nu doar pentru Dan Voiculescu, ci și pentru sistemul judiciar românesc.

Dosarul ICA a fost, la momentul pronunțării condamnării, unul dintre cele mai simbolice cazuri de combatere a corupției la nivel înalt.

O eventuală rejudecare completă sau modificare a sentinței ar putea avea consecințe asupra modului în care sunt privite unele decizii judiciare din perioada respectivă.

În același timp, cazul readuce în atenția publică dezbaterile privind rolul completelor de judecată, procedurile disciplinare și modul în care pot fi contestate hotărârile definitive.

În dosarul ICA sunt implicați mai mulți inculpați și instituții, printre care reprezentanți ai mediului de afaceri și ai administrației publice.

Printre părțile citate pentru următorul termen de judecată se numără:

  • Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

  • Agenția Domeniilor Statului

  • reprezentanți ai companiilor implicate în privatizare

  • persoane condamnate în dosarul inițial

De asemenea, în dosar sunt menționate companii precum Grivco și alte societăți comerciale implicate în tranzacțiile analizate de instanță.

Instanța a stabilit ca primul termen pentru rejudecarea cauzei să fie pe 30 aprilie 2026.

La acel moment vor fi citate toate părțile implicate, iar judecătorii vor începe analiza pe fond a cererii de revizuire.

Procedura poate dura o perioadă semnificativă, având în vedere complexitatea dosarului și numărul mare de părți implicate.

Sursă: G4Media

Foto: InquamPhotos / Octav Ganea

Abuzuri sexuale în centrele de protecție a copilului din Teleorman: mărturii cutremurătoare și un sistem care a eșuat să protejeze minorii

Dezvăluirile recente despre abuzurile din centrele de protecție a copilului din județul Teleorman ridică semne de întrebare serioase despre modul în care statul român își protejează cei mai vulnerabili cetățeni.

După condamnarea definitivă, în 2025, a unui educator pentru viol și agresiune sexuală asupra minorilor din sistemul de protecție, noi mărturii indică faptul că problema este mult mai profundă și nu se limitează la un singur caz.

Investigațiile jurnalistice și mărturiile mai multor tinere care au crescut în centrele de plasament sugerează existența unui tipar de comportament abuziv în interiorul instituțiilor, dar și un tipar instituțional de reacții tardive sau incomplete. În multe situații, plângerile minorilor au fost clasate, ignorate sau tratate superficial, iar angajații acuzați au continuat să lucreze ani de zile în sistem.

Centrele de plasament administrate de Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) au rolul de a oferi protecție copiilor aflați în situații de risc: minori abandonați, victime ale violenței domestice sau copii proveniți din familii extrem de sărace.

În teorie, aceste instituții trebuie să ofere un mediu sigur și stabil. În practică însă, pentru mulți copii instituționalizați, realitatea este mult mai complicată.

În județul Teleorman, mai multe fete care au trecut prin sistem spun că au fost expuse unor comportamente sexuale inadecvate din partea unor educatori. Unele dintre aceste fapte ar fi avut loc pe parcursul mai multor ani.

În 2025, un educator angajat al sistemului de protecție a copilului a fost condamnat definitiv la 22 de ani de închisoare pentru viol și agresiuni sexuale asupra minorilor din centrele de plasament.

După publicarea investigațiilor despre acest caz, mai multe victime au prins curaj și au vorbit despre experiențele lor. Astfel au ieșit la iveală alte acuzații care indică posibile abuzuri sistemice.

Nouă fete care au crescut în centrele de plasament din Teleorman au declarat că au fost victime ale comportamentelor abuzive ale unor educatori în perioada 2012–2026.

Una dintre cele mai recente plângeri a fost făcută în 2026 de o adolescentă de 15 ani, aflată în Centrul de Urgență Alexandria.

Fata a povestit că educatorul ar fi făcut comentarii sexuale și le-ar fi arătat ei și surorii sale un film pornografic.

Potrivit relatării sale, educatorul le-ar fi chemat într-o magazie sub pretextul că trebuie să facă ordine și ar fi făcut propuneri indecente.

După apariția plângerii, conducerea DGASPC Teleorman a sesizat Parchetul și a demarat o cercetare disciplinară. În cele din urmă, educatorul a fost concediat.

Situația este însă mai complexă. În 2023, o altă minoră din același centru depusese o plângere similară împotriva aceluiași educator.

Fata, care avea 16 ani la acel moment, a declarat că educatorul îi făcea avansuri sexuale și o atingea în mod inadecvat.

Conducerea centrului a informat Poliția, însă educatorul nu a fost îndepărtat din funcție și a continuat să lucreze cu minorii.

Investigațiile ulterioare au arătat că polițiștii nu au audiat victima, iar verificările s-au încheiat rapid, cazul fiind clasat.

Analiza documentelor și a declarațiilor indică un tipar similar în mai multe situații:

  1. Minorii reclamă comportamente abuzive.

  2. Instituțiile fac sesizări formale către Poliție.

  3. Verificările sunt superficiale sau incomplete.

  4. Cazurile sunt clasate fără investigații aprofundate.

În unele situații, educatorii acuzați au continuat să lucreze cu copiii ani de zile după apariția primelor plângeri.

Mărturiile victimelor indică faptul că astfel de comportamente ar fi existat încă din anii 2010.

O tânără care a fost plasată într-un centru din Teleorman la vârsta de 13 ani spune că educatorul îi făcea frecvent comentarii despre corp și îi adresa remarci sexuale.

La acea vreme, fata nu a raportat incidentul, de teamă și din lipsa încrederii că ar putea fi ajutată.

„Mă simțeam rușinată și speriată. Nu aveam pe cine să anunț”, povestește ea.

Un alt caz controversat datează din 2014, când un educator dintr-un centru de plasament din Roșiori de Vede a fost acuzat de mai multe fete că le-ar fi atins în zone intime sau că le-ar fi propus relații sexuale.

Mai multe minore au fost audiate în cadrul anchetei, iar unele au declarat că educatorul ar fi exercitat presiuni sexuale asupra lor.

Dosarul penal a fost clasat în 2016 din lipsă de probe directe.

La scurt timp după demisia din DGASPC, educatorul s-a angajat în administrația locală și ulterior a devenit polițist local.

Experții în protecția copilului atrag atenția că minorii din centrele de plasament sunt extrem de vulnerabili.

Mulți dintre ei provin din medii abuzive sau din familii disfuncționale și au deja traume psihologice. În aceste condiții, ei pot avea dificultăți în a raporta abuzurile sau în a fi crezuți.

De asemenea, dependența totală de instituție și de personalul acesteia poate crea un dezechilibru major de putere între copii și adulți.

Organizațiile care activează în domeniul protecției copilului spun că sistemul are mai multe probleme structurale:

  • lipsa controalelor independente eficiente

  • deficit de personal specializat

  • presiuni administrative și politice

  • lipsa unor mecanisme clare de raportare a abuzurilor

În multe cazuri, instituțiile sunt tentate să gestioneze situațiile intern pentru a evita scandalurile publice.

Specialiștii susțin că este nevoie de reforme profunde pentru a preveni astfel de situații.

Printre măsurile propuse se numără:

  • verificări mai stricte ale personalului din centre

  • mecanisme independente de raportare a abuzurilor

  • consiliere psihologică permanentă pentru copii

  • controale externe periodice

De asemenea, se discută despre introducerea unor sisteme de monitorizare video în anumite spații din centrele de plasament.

Pentru multe dintre victime, abuzurile din centrele de plasament au lăsat traume pe termen lung.

Unele dintre tinerele care au vorbit despre experiențele lor spun că au avut nevoie de ani întregi pentru a depăși aceste episoade.

„Am făcut pace cu trecutul, dar rămâne un gol în suflet”, a spus una dintre ele.

Cazurile din Teleorman arată că problema abuzurilor din centrele de protecție a copilului nu este doar una individuală, ci poate reflecta disfuncționalități mai largi ale sistemului.

Pentru copiii aflați în grija statului, instituțiile ar trebui să fie un loc sigur. Atunci când aceste instituții eșuează, consecințele pot fi devastatoare.

Articol integral pe RECORDER

Ilustrație: Roma Gavrilă

COMUNICAT DE PRESĂ: Demararea proiectului “Digitalizare Live Beat”

COMUNICAT DE PRESĂ

Demararea proiectului “Digitalizare Live Beat”

SC LIVE BEAT SRL anunță demararea Proiectului „Digitalizare Live Beat”, finanțat prin PNRR – Componenta C9. SUPORT PENTRU SECTORUL PRIVAT, CERCETARE, DEZVOLTARE ȘI INOVARE, Apelul de proiecte ”DIGITALIZAREA IMM-URILOR – GRANT DE PÂNĂ LA 100.000 EURO PE ÎNTREPRINDERE CARE SĂ SPRIJINE IMM-URILE ÎN ADOPTAREA TEHNOLOGIILOR DIGITALE”.

Contractul de finanțare înregistrat sub nr. 986.1/i3/c9 /data 03.03.2025, are o valoare totală de 139.619,93 lei, din care 103.914,03 lei reprezintă valoarea maximă a finanțării nerambursabile. Perioada de implementare este cuprinsă între 03.03.2025 și 31.05.2026.

Obiectivul general al proiectului de investiție propus  vizează creșterea capacității companiei LIVE BEAT S.R.L. prin adaptarea la realitățile digitale.

Activitățile proiectului: se vor realiza achiziții de hardware TIC, soluții tehnice de automatizare, aplicații software, website de prezentare a companiei, servicii de tip Cloud Computing, servicii pentru consolidarea securității cibernetice, serviciile pentru auditare tehnică IT, instruirea personalului care va utiliza echipamentele TIC. Investiția contribuie la cel puțin 6 criterii DESI.

Localizarea proiectului se află la sediul beneficiarului, în Municipiul București, Strada Avionului,nr 26, birou B, etaj 1.

Date de contact beneficiar:  SC LIVE BEAT SRL

Persoana de contact: CONSTANTINESCU D.M DINU SERBAN – Administrator

Telefon:  0737203060

E-mail: serban@livebeat.ro

USR lansează hărțile interactive „Fără Păcănele”: radiografia națională a jocurilor de noroc, cu școli înconjurate de aparate și topul județelor afectate

Uniunea Salvați România (USR) a lansat platforma online www.farapacanele.ro, unde sunt disponibile două hărți interactive dedicate fenomenului jocurilor de noroc din România. Instrumentele digitale oferă, pentru prima dată, o imagine detaliată a amplorii păcănelelor la nivel național, cu evidențierea județelor și localităților cele mai afectate.

Inițiativa face parte din campania „Fără Păcănele”, prin care USR susține interzicerea sălilor de jocuri de noroc în comunitățile locale și restricționarea amplasării acestora în proximitatea școlilor, parcurilor și zonelor rezidențiale.

Platforma include două instrumente principale:

  1. Harta suprapunerii păcănele – școli, care arată localizarea sălilor de jocuri de noroc în raport cu unitățile de învățământ.

  2. Harta inițiativelor locale, care evidențiază numărul proiectelor de interzicere depuse în consiliile locale din țară.

Pe măsură ce proiectele sunt adoptate, localitățile respective vor fi marcate distinct, pentru a reflecta progresul administrativ în limitarea fenomenului.

Potrivit reprezentanților USR, scopul este transparentizarea unei realități pe care mulți români o intuiesc, dar nu o pot cuantifica exact: concentrarea ridicată a păcănelelor în zone frecventate de copii și familii.”

Lidera deputaților USR, Diana Stoica, a declarat că hărțile au fost realizate pentru a evidenția clar amploarea fenomenului.

„Am făcut aceste hărți interactive pentru ca toată lumea să vadă dimensiunea exactă a acestui flagel. Oricine poate verifica în propria comunitate câte săli există și unde sunt amplasate”, a afirmat aceasta.

Datele prezentate arată că:

  • aproximativ o treime dintre copiii din România văd zilnic aparate de jocuri de noroc în drumul spre școală;

  • peste 950.000 de elevi învață la câteva sute de metri de săli de păcănele;

  • în multe orașe, densitatea este mai mare în cartierele rezidențiale decât în zonele comerciale.

Reprezentanții USR susțin că amplasarea acestora în apropierea școlilor și parcurilor ridică probleme serioase de sănătate publică și protecție a minorilor.

În procesul de documentare, echipa USR a identificat discrepanțe între baza de date a Oficiul National pentru Jocuri de Noroc și situația reală din teren.

Un exemplu invocat este Sectorul 6 al Capitalei, unde într-un bloc au fost identificate șase aparate de jocuri, în timp ce în evidențele oficiale figurau doar trei.

Aceste diferențe ridică întrebări privind acuratețea raportărilor și eficiența controlului instituțional.

Deputatul USR Ovidiu Paraschivescu, membru al Comisiei IT&C din Camera Deputaților, a explicat că dezvoltarea tehnică a platformei a fost realizată cu sprijinul unui voluntar din Brașov, Marius Matei.

„Practic, un tânăr voluntar a făcut ceea ce statul nu a reușit să ofere: o imagine clară și accesibilă publicului”, a declarat Paraschivescu.

Acesta a precizat că Brașovul este județul cu cele mai multe proiecte de interzicere depuse până în prezent, iar obiectivul este ca acesta să devină primul județ din România care elimină complet păcănelele.

Demersul face parte din angajamentul asumat de USR la Congresul de la Sibiu, prin care aleșii locali ai partidului și-au propus depunerea de hotărâri de consiliu pentru interzicerea jocurilor de noroc în comunități.

Proiecte au fost deja depuse în:

  • Galați

  • Arad

  • Iași

  • Deva

  • Brașov

  • Buzău

În perioada următoare, și primarii USR urmează să înainteze propuneri similare în consiliile locale.

Platforma va include și un buton dedicat, prin care consilierii și primarii din toate partidele vor putea înregistra inițiativele depuse, pentru a asigura o evidență națională actualizată.

USR argumentează că fenomenul păcănelelor are consecințe grave:

  • creșterea dependenței de jocuri de noroc;

  • îndatorarea familiilor;

  • pierderea locuințelor;

  • probleme psihologice și tentative de suicid asociate adicției.

Reprezentanții formațiunii susțin că România a devenit una dintre țările europene cu cea mai mare densitate de aparate de jocuri raportată la populație.

USR solicită partidelor aflate la guvernare să sprijine inițiativele locale și să respecte angajamentele anterioare privind reglementarea strictă a industriei jocurilor de noroc.

„Ne bazăm pe PSD și PNL să pună în aplicare ceea ce promit de ani de zile”, a transmis Ovidiu Paraschivescu.

Hărțile interactive nu sunt doar un instrument informativ, ci și unul de presiune publică.

Prin vizualizarea densității sălilor de jocuri, cetățenii pot solicita explicații autorităților locale și pot cere adoptarea de măsuri concrete.

Transparența datelor ar putea contribui la:

  • creșterea responsabilității administrațiilor locale;

  • accelerarea dezbaterilor publice;

  • fundamentarea deciziilor pe date concrete.

Sursă: G4Media