Acasă Blog Pagina 36

Probă de lăcomie în Justiție: industria diurnelor. Magistrații și-au acordat drept la diurnă chiar dacă sunt detașați în interiorul aceleiași localități

Redacția Normedia
-
0
Probă de lăcomie în Justiție: industria diurnelor. Magistrații și-au acordat drept la diurnă chiar dacă sunt detașați în interiorul aceleiași localități

Unul dintre cele mai puțin cunoscute mecanisme din interiorul sistemului judiciar românesc a ieșit recent la lumină și a provocat stupefacție în afara breslei: diurnele de detașare, ajunse să funcționeze ca o veritabilă industrie paralelă de suplimentare a veniturilor magistraților.

Practica a fost consolidată prin interpretări discutabile ale legii, prin jurisprudență neunitară și, în final, printr-o decizie obligatorie a Înalta Curte de Casație și Justiție.

Scandalul a explodat în contextul dezbaterilor despre delegările și detașările masive din instanțe, după ce s-a aflat că peste două treimi din funcțiile de conducere din sistem sunt ocupate temporar, prin astfel de proceduri. O realitate confirmată public de un membru al Consiliul Superior al Magistraturii, care a avertizat că o soluție excepțională a devenit regulă.

Baza legală a problemei se regăsește într-o ordonanță de urgență adoptată în 2006, care prevedea că judecătorii și procurorii detașați sau delegați într-o altă localitate decât cea de domiciliu beneficiază de o diurnă de 2% din indemnizația brută lunară, pentru fiecare zi lucrată.

Rațiunea era limpede: compensarea dislocării reale a magistratului din mediul său obișnuit de viață și muncă. Nimic controversat aici. Numai că, în timp, litera legii a fost desprinsă complet de spiritul ei.

Diurna de 2% pe zi înseamnă, în practică, o majorare masivă a veniturilor, deoarece:

  • se acordă pentru fiecare zi lucrătoare;

  • nu este impozitată;

  • nu este supusă contribuțiilor sociale.

Pentru un magistrat cu un salariu brut de 15.000 de lei, diurna ajunge la aproximativ 6.600 de lei lunar, adică o creștere de peste 70% a venitului net. O sumă care, cumulată pe luni sau ani, devine extrem de tentantă.

Problema a apărut în momentul în care unii magistrați au început să invoce domiciliul formal din actele de identitate, nu locul efectiv unde își desfășurau activitatea de ani de zile.

Astfel, un judecător care lucra permanent într-un oraș mare – de regulă capitală de județ sau București – dar care își păstrase domiciliul în buletin într-o altă localitate, a pretins că este „detașat” atunci când era mutat administrativ la o instituție aflată în aceeași localitate.

Pe scurt: fără mutare reală, fără costuri suplimentare, dar cu diurnă integrală.

Instanțele au început să dea soluții diferite. Unele au acceptat cererile, altele le-au respins, apreciind că nu există o dislocare efectivă. Practica neunitară a dus inevitabil problema în fața Înaltei Curți.

Un exemplu emblematic este cel al Andrei Rus, judecător la Înalta Curte din 2018 și o figură influentă în sistem. În decembrie 2024, CSM a aprobat detașarea sa de la Înalta Curte la Ministerul Justiției, în vederea trimiterii ca magistrat de legătură în Spania.

Pentru această misiune, Rus a primit:

  • salariu în euro;

  • chirie plătită în Madrid;

  • indemnizații de familie;

  • beneficii similare unui diplomat cu rang înalt.

Cu toate acestea, la câteva luni după plecare, judecătorul a deschis un proces prin care a cerut și diurna de detașare dintre Înalta Curte și Ministerul Justiției – două instituții aflate în București, la câțiva kilometri distanță.

Argumentul: domiciliul său oficial figura în Sibiu.

În paralel cu acest litigiu, mai multe instanțe au cerut Înaltei Curți să clarifice problema de drept: se acordă diurnă dacă detașarea are loc în aceeași localitate, dar domiciliul este în alt oraș?

Pe 17 martie 2025, un complet de 19 judecători ai ICCJ a decis că da, interpretând strict litera legii și ignorând complet scopul acesteia. Decizia este obligatorie pentru toate instanțele.

Paradoxal, Înalta Curte a invocat inclusiv jurisprudența Curții de Justiție a UE, deși aceasta face referire exclusiv la dislocarea reală din locul obișnuit de muncă, nu la domiciliul din acte.

Declarațiile de avere ale judecătorului Rus arată un traseu locativ extrem de convenabil:

  • domiciliu în Baia Mare, în timp ce lucra la Oradea, Alba Iulia și București;

  • domiciliu în București pentru o perioadă;

  • ulterior, domiciliu în Sibiu, oraș unde soția sa deține mai multe proprietăți.

Momentul exact al schimbării domiciliului nu mai este public, fiind anonimizat în declarațiile recente. Dacă mutarea a fost făcută în proximitatea detașării externe, suspiciunea de premeditare devine legitimă.

Judecătorul a refuzat să explice public aceste aspecte.

Cazul Andrei Rus nu este singular. El este simptomatic pentru un sistem care:

  • folosește detașările ca instrument de control și recompensă;

  • acordă beneficii financiare uriașe fără justificare economică;

  • se auto-reglementează prin decizii care avantajează corpul profesional.

Latinii aveau dreptate când spuneau „Summum jus, summa injuria” – aplicarea rigidă a literei legii, ignorând scopul ei, produce nedreptate.

În cazul diurnelor, Justiția a transformat o compensație legitimă într-un privilegiu, iar nota de plată ajunge, inevitabil, la contribuabil.

Sursă: G4Media

Afacerile familiei lui Laurențiu Blaga și contractele de cadastru cu statul. Cum ajung milioane de lei din bani publici în firmele apropiate conducerii ANCPI

Redacția Normedia
-
0
Afacerile familiei lui Laurențiu Blaga și contractele de cadastru cu statul. Cum ajung milioane de lei din bani publici în firmele apropiate conducerii ANCPI

Deși România se află de ani buni în plin proces de cadastrare generală, ritmul lucrărilor rămâne printre cele mai slabe din Uniunea Europeană.

Programul Național de Cadastru și Carte Funciară (PNCCF), lansat în 2015 cu promisiunea înregistrării gratuite a tuturor proprietăților până în 2023, a fost deja amânat pentru 2027 în ceea ce privește proiectele finanțate din fonduri europene.

În acest context al întârzierilor cronice, banii publici continuă să curgă, iar o parte semnificativă ajunge în firme cu legături directe în zona de conducere a instituției care coordonează programul.

În centrul atenției se află Laurențiu Blaga, director general și președinte al Consiliului de Administrație al Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI). De-a lungul ultimilor ani, mai multe societăți comerciale controlate sau influențate de membri ai familiei Blaga au acumulat zeci de contracte de cadastrare, finanțate din bani publici, inclusiv din fonduri europene gestionate chiar de agenția condusă de acesta.

Laurențiu Blaga este una dintre figurile longevive din structura de conducere a ANCPI. Inginer geodez de profesie, acesta a condus instituția în mai multe mandate, fiind sprijinit politic de Partidul Național Liberal. După o perioadă ca director general, Blaga a ocupat și poziția de consilier de stat la Cancelaria prim-ministrului, pentru ca ulterior să revină la șefia Agenției de Cadastru.

ANCPI funcționează în subordinea Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și gestionează unele dintre cele mai importante baze de date ale statului român: evidența proprietăților, cărțile funciare și registrul cadastral național. Totodată, instituția coordonează PNCCF, un program cu bugete de ordinul sutelor de milioane de lei.

Înainte de a ocupa funcții-cheie la stat, Laurențiu Blaga a activat în mediul privat, în domeniul cadastrului. Ulterior, pe măsură ce a avansat în cariera publică, firmele în care fusese implicat au fost transferate către membri ai familiei – părinți sau soție.

Printre societățile relevante se numără Larry & Cory Vermessungen SRL, Larry Vermessungen SRL și Scaner & Geodezie SRL, toate având ca obiect principal de activitate documentațiile cadastrale. De-a lungul anilor, aceste firme au câștigat contracte cu primării din mai multe județe, dar și lucrări finanțate indirect de ANCPI, prin PNCCF.

Un caz simbolic îl reprezintă un contract de servicii cadastrale atribuit de Primăria Alba Iulia, orașul natal al lui Blaga, în valoare de peste 100.000 de lei. Doar în ultimul an, firma-fanion a familiei a acumulat peste 20 de contracte, cu o valoare totală de aproape două milioane de lei.

Deși, formal, Blaga nu mai figurează ca asociat sau administrator, controlul firmelor rămâne în cercul familial, ceea ce ridică serioase semne de întrebare privind separarea intereselor publice de cele private.

Datele financiare arată o creștere spectaculoasă a profitabilității. Într-un interval de trei ani, firmele apropiate familiei Blaga au cumulat profituri de aproape 3 milioane de lei. Unele dintre acestea au beneficiat și de finanțări nerambursabile, inclusiv prin programe europene dedicate digitalizării IMM-urilor sau creșterii competitivității.

În paralel, declarațiile de avere indică o situație financiară solidă: terenuri întinse, mai multe apartamente, împrumuturi acordate în nume personal de sute de mii de lei și venituri consistente din salarii și chirii. Situația devine și mai sensibilă în contextul în care soția directorului ANCPI este angajată într-o structură subordonată, respectiv la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Alba.

PNCCF este prezentat oficial drept un proiect strategic pentru dezvoltarea României, esențial pentru clarificarea regimului proprietăților și pentru atragerea investițiilor. În realitate, programul avansează lent, iar termenul-limită a fost deja împins cu cel puțin patru ani.

Criticii susțin că fragmentarea contractelor, lipsa unei competiții reale și concentrarea lucrărilor în mâinile acelorași firme au contribuit la întârzieri și la utilizarea ineficientă a fondurilor publice. În acest context, faptul că firmele familiei unui înalt funcționar public sunt printre principalele beneficiare ridică suspiciuni legitime privind conflictele de interese.

Consiliul de Administrație al ANCPI, condus de Laurențiu Blaga, reunește o serie de persoane cu legături politice sau administrative vechi: foști parlamentari, secretari de stat, membri ai unor asociații influente ale administrației locale. Prezența acestora consolidează percepția că agenția funcționează într-un ecosistem politic închis, în care controlul și responsabilitatea publică sunt diluate.

Cazul Blaga nu este singular, ci reflectă un model structural al administrației românești: programe publice mari, fonduri consistente, controale slabe și o zonă gri între legalitate și moralitate. Chiar dacă multe dintre operațiuni respectă litera legii, spiritul acesteia este pus sub semnul întrebării atunci când banii publici se întorc constant în cercuri restrânse, conectate politic sau familial.

În lipsa unor mecanisme reale de prevenire a conflictelor de interese și a unei transparențe sporite în atribuirea contractelor, Programul Național de Cadastru riscă să rămână nu doar un proiect întârziat, ci și un simbol al capturării instituționale.

Într-o Românie în care cadastrarea generală ar trebui să fie un bun public fundamental, întrebarea esențială rămâne: cine controlează cu adevărat banii și cine răspunde pentru modul în care sunt cheltuiți?

Sursă: Libertatea

Cum se lăfăie primarii pe banii comunelor. Telefoane, tablete și abonamente mai multe decât numărul angajaților

Redacția Normedia
-
0
Cum se lăfăie primarii pe banii comunelor. Telefoane, tablete și abonamente mai multe decât numărul angajaților

Primăriile comunale din România continuă să fie un teren fertil pentru risipă de bani publici, cheltuieli fără justificare și practici administrative care frizează ilegalitatea. O serie de rapoarte publicate de Curtea de Conturi a României, în urma controalelor efectuate la finalul anului 2025, arată cum administrații locale din mai multe județe au tratat bugetele comunelor ca pe niște conturi personale.

De la abonamente de telefonie mobilă mai numeroase decât angajații, telefoane și tablete lipsă din gestiune, până la pelerinaje, iluminat festiv fără contracte și onorarii plătite fără contraprestație, tabloul este unul constant: lipsa de control, favorizarea unor grupuri restrânse și dispreț față de interesul public.

Un exemplu relevant vine din Valea Doftanei, una dintre cele mai mari comune din județul Prahova. Auditorii Curții de Conturi au descoperit că primăria a plătit, între 2022 și 2024, abonamente de telefonie mobilă și trafic de date peste numărul angajaților și al consilierilor locali.

Mai grav, o parte dintre aceste abonamente nu erau utilizate de salariații primăriei, iar aparatele achiziționate – telefoane și tablete în valoare totală de aproape 170.000 de lei – nu erau înregistrate în evidența patrimonială, nu fuseseră inventariate și nu exista nicio situație clară privind persoanele care le folosesc.

Curtea de Conturi a calificat aceste cheltuieli drept neeconomicoase și ineficiente, cerând administrației locale să reducă numărul abonamentelor și să ia măsuri pentru stoparea risipei până la jumătatea anului 2026.

Probleme similare au fost identificate și în Izvoarele Sucevei, unde auditorii au constatat diferențe între evidența scriptică și situația reală din teren.

Mai multe echipamente IT – inclusiv telefoane iPhone 12, camere de supraveghere și laptopuri, în valoare totală de peste 22.000 de lei – nu au fost găsite în patrimoniul primăriei. Pentru aceste bunuri nu au existat documente justificative și nici explicații privind persoanele responsabile.

Astfel de situații indică nu simple erori administrative, ci o lipsă cronică de control intern, care favorizează pierderea sau folosirea discreționară a bunurilor achiziționate din bani publici.

Tot la Valea Doftanei, primăria a decontat plantarea a aproximativ 5.000 de puieți de salcâm și glădiță, fără a introduce în contract clauze de garanție privind prinderea arborilor. Rezultatul: peste 70% dintre puieți s-au uscat, iar cheltuiala – de peste 122.000 de lei – a fost calificată de Curtea de Conturi drept complet inutilă.

Auditorii au cerut administrației locale să solicite replantarea arborilor sau recuperarea prejudiciului, subliniind lipsa de diligență în gestionarea banilor comunității.

În Ziduri, situația capătă accente absurde. Primăria a plătit aproape 10.000 de lei unui cabinet de avocatură pentru „asistență și reprezentare juridică”, însă nu exista niciun dosar pe rolul instanțelor în care unitatea administrativ-teritorială să fie parte.

Verificările făcute pe portalul instanțelor au confirmat că nu a existat nicio acțiune judiciară, iar primăria nu a putut prezenta documente care să ateste prestarea efectivă a serviciilor. Curtea de Conturi a cerut recuperarea integrală a prejudiciului și a penalităților aferente.

Aceeași comună, Ziduri, a plătit aproape 50.000 de lei pentru montarea și demontarea instalațiilor de iluminat festiv fără existența unui contract sau a unui angajament legal. În plus, primăria a închiriat un teren de aproape 8 hectare, dar a „uitat” să încaseze chiria, generând alte pierderi pentru bugetul local.

Astfel de practici arată cum procedurile legale sunt ignorate atunci când este vorba de cheltuieli considerate „de rutină”, dar care însumate produc pagube serioase.

În Chichiș, administrația locală a plătit 241.800 de lei unei fundații cu statut juridic neclar pentru organizarea zilelor comunei, transportul elevilor și alte activități care nu se regăseau în obiectul de activitate al unei entități nonprofit.

Contractele nu conțineau prețuri unitare, rapoartele de activitate erau vagi, iar evenimentele au fost organizate fără aprobarea bugetelor de cheltuieli de către Consiliul Local. Curtea de Conturi a cerut calcularea prejudiciului și clarificarea relației juridice cu fundația respectivă.

Unul dintre cele mai frapante cazuri vine din Grumăzești, unde primăria a achiziționat un autocar și un microbuz pentru activități educative și sociale. În realitate, vehiculele au fost folosite pentru 28 de pelerinaje și excursii în cursul anului 2024, inclusiv la mănăstiri, catedrale și chiar în Delta Dunării.

Promovarea excursiilor s-a făcut pe paginile personale de Facebook ale primarului și viceprimarului, fără criterii clare de selecție a participanților și fără documente care să arate cine a suportat cheltuielile. Curtea de Conturi a concluzionat că primăria nu are competența legală de a organiza astfel de activități, iar bugetul local a fost prejudiciat cu peste 47.000 de lei.

Toate aceste exemple conturează un tipar îngrijorător: primării care funcționează ca niște SRL-uri personale, unde deciziile sunt luate discreționar, fără transparență și fără respectarea cadrului legal. Achizițiile sunt făcute fără justificare, bunurile dispar din gestiune, iar banii publici sunt cheltuiți pentru imagine, favoruri sau activități fără legătură cu interesul comunității.

Curtea de Conturi poate doar să formuleze recomandări și să acorde termene pentru recuperarea prejudiciilor. Dacă acestea nu sunt respectate, urmează sesizarea organelor de urmărire penală. Întrebarea rămâne însă aceeași: câte comune își mai pot permite să fie conduse ca niște afaceri private pe bani publici, fără ca răspunderea să fie asumată până la capăt?

Sursă: Libertatea

Noul șef al Romarm, cu sesizare la DNA pentru numire ilegală, a fost și incompatibil: funcții paralele la Romarm și ARICE

Redacția Normedia
-
0
Noul șef al Romarm, cu sesizare la DNA pentru numire ilegală, a fost și incompatibil: funcții paralele la Romarm și ARICE

Numirea lui Răzvan Marian Pîrcălăbescu la conducerea Companiei Naționale Romarm continuă să ridice probleme grave de legalitate și integritate.

Pe lângă suspiciunile legate de un proces de selecție viciat, reclamat oficial la Direcția Națională Anticorupție, datele arată că, timp de mai multe luni, noul șef al industriei de armament s-a aflat în stare de incompatibilitate, deținând simultan două funcții publice care se exclud reciproc: director general la Romarm și consilier în cadrul Agenția Română pentru Investiții și Comerț Exterior (ARICE).

Potrivit informațiilor oficiale furnizate, în cele din urmă, chiar de ARICE, în perioada august – noiembrie 2025, Răzvan Pîrcălăbescu a deținut concomitent:

  • funcția de director general al Romarm, companie de stat aflată în subordinea Ministerului Economiei;

  • calitatea de funcționar public, încadrat ca expert/consilier în structura ARICE, instituție guvernamentală responsabilă de comerț exterior și investiții.

Această suprapunere contravine explicit legislației în vigoare. Legea nr. 161/2003 privind prevenirea și sancționarea corupției stabilește clar că funcționarul public nu poate exercita nicio altă funcție publică sau activitate în cadrul unor entități cu scop lucrativ din sectorul public, indiferent dacă raportul de serviciu este activ sau suspendat.

Cu alte cuvinte, simpla suspendare a raportului de serviciu de la ARICE nu înlătura incompatibilitatea odată cu numirea la conducerea Romarm. Singura soluție legală ar fi fost demisia imediată din funcția de funcționar public – demisie care a venit abia în noiembrie 2025, după aproape patru luni.

Situația nu a fost clarificată ușor. La solicitările presei, conducerea ARICE, prin vicepreședintele Doru Frunzulică, a refuzat inițial să comunice datele legate de statutul profesional al lui Pîrcălăbescu, invocând în mod abuziv protecția datelor cu caracter personal.

Abia după ce i-au fost indicate explicit prevederile Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, precum și limitele aplicării GDPR în cazul funcțiilor publice, ARICE a recunoscut oficial că:

  • raportul de serviciu al lui Pîrcălăbescu a fost suspendat din 2023, pe durata activității sale în cabinete de demnitari;

  • acesta și-a încetat raportul de serviciu abia în noiembrie 2025, prin demisie „expresă și irevocabilă”.

Această confirmare certifică perioada de incompatibilitate exact în intervalul în care Pîrcălăbescu conducea Romarm.

Ascensiunea lui Răzvan Pîrcălăbescu este strâns legată de Radu Oprea, fost ministru și unul dintre liderii influenți ai PSD. Pîrcălăbescu i-a fost acestuia șef de cabinet, fiind promovat constant în funcții-cheie din administrația centrală.

În 2019, pe vremea când Radu Oprea conducea Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Pîrcălăbescu a fost plasat în Direcția de Comerț Exterior, ulterior devenită ARICE. A urmat detașarea sa la Ambasada României din Mexic, ca șef al Biroului de Promovare Comercială și Economică, iar după revenirea în țară a continuat să ocupe poziții în imediata apropiere a puterii executive.

Această relație de dependență politică a ridicat încă de la început semne de întrebare privind independența și competența sa pentru a conduce cea mai importantă companie de stat din industria de apărare.

Problemele nu se opresc la incompatibilitate. În noiembrie 2025, ministrul Economiei de la acel moment, Radu Miruță, a anunțat public că a sesizat DNA în legătură cu procesul de selecție prin care Pîrcălăbescu a fost numit director general al Romarm.

Raportul de control al ministerului arată că procedura desfășurată în baza OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă a fost, în realitate, un simulacru. Pîrcălăbescu nu ar fi îndeplinit condițiile legale minime de experiență profesională, însă a fost declarat câștigător și numit de Consiliul de Administrație al Romarm, condus de un apropiat al său.

„Procesul de selecție s-a desfășurat și finalizat cu încălcarea legii, cu subiect și predicat”, declara atunci ministrul Miruță.

La incompatibilitatea constatată se adaugă și un posibil conflict de interese major. Pîrcălăbescu deține, simultan cu funcția de director general al Romarm, și poziția de președinte al Consiliului de Administrație al Carfil SA, una dintre fabricile de armament aflate chiar în subordinea Romarm.

Astfel, el ajunge într-o situație absurdă: șef peste o companie-mamă și, în același timp, președinte al CA al unei filiale, practic devenind propriul său supervizor. Legea guvernanței corporative și normele de integritate interzic explicit o asemenea suprapunere de funcții.

Pentru a evita conflictul de interese, Pîrcălăbescu ar fi trebuit să demisioneze din conducerea Carfil SA imediat după numirea la Romarm. Acest lucru nu s-a întâmplat.

Solicitat să ofere un punct de vedere, Răzvan Pîrcălăbescu a refuzat să răspundă personal. În schimb, a delegat un angajat al Romarm să transmită un răspuns standard, în care se susține că informațiile cerute „nu sunt de interes public” sau că pot fi regăsite în CV-ul publicat pe site-ul companiei.

Este o poziție care contrazice jurisprudența constantă în materie de transparență și ridică întrebări suplimentare despre cultura instituțională de la vârful Romarm.

Romarm nu este o companie oarecare. Este coloana vertebrală a industriei naționale de apărare, cu 15 filiale, contracte strategice și rol esențial în contextul geopolitic actual. Orice suspiciune de ilegalitate, incompatibilitate sau conflict de interese la vârful său de conducere afectează nu doar bugetul public, ci și credibilitatea României ca partener strategic.

Cazul Pîrcălăbescu ilustrează un tipar bine cunoscut în administrația românească: numiri politice, proceduri formale bifate doar pe hârtie, portițe legale forțate la maximum și o rezistență constantă la transparență.

Cu o numire contestată și reclamată la DNA, patru luni de incompatibilitate confirmată oficial și un conflict de interese nerezolvat, mandatul lui Răzvan Pîrcălăbescu la conducerea Romarm se află sub semnul întrebării încă dinainte de a produce efecte concrete. Rămâne de văzut dacă instituțiile statului vor trata aceste probleme ca simple „erori administrative” sau ca încălcări grave ale legii, cu consecințe pe măsura importanței funcției ocupate.

Sursă: Defapt

Țeapă de 70 de milioane de euro dată de o companie de stat unei bănci de stat. Bolojan arată cu degetul spre Electrocentrale Craiova, susținută politic de Olguța Vasilescu. EximBank și Finanțele tac

Redacția Normedia
-
0
Țeapă de 70 de milioane de euro dată de o companie de stat unei bănci de stat. Bolojan arată cu degetul spre Electrocentrale Craiova, susținută politic de Olguța Vasilescu. EximBank și Finanțele tac

Declarațiile explozive făcute de premierul Ilie Bolojan la Digi24 au scos la iveală unul dintre cele mai controversate episoade financiare ale ultimilor ani: un împrumut de 70 de milioane de euro acordat în 2024 de banca de stat EximBank companiei Electrocentrale Craiova, credit despre care șeful Guvernului afirmă tranșant că „nu va mai fi rambursat niciodată”.

La câteva zile de la acuzație, reacțiile lipsesc cu desăvârșire: EximBank, Ministerul Finanțelor și Olguța Vasilescu, politicianul care a susținut constant compania, nu au oferit nicio explicație publică.

„Eu sunt de vină că anul trecut au mai luat un împrumut de 70 de milioane de euro de la EximBank, pe care nu-l vor mai rambursa niciodată tot de la statul român? Pentru ce? În afară de a plăti certificate de CO₂ sau alte cheltuieli curente, nu s-a investit nimic acolo”, a spus premierul Bolojan, într-o intervenție care a pus reflectorul pe Electrocentrale Craiova, companie aflată formal în subordinea Ministerului Energiei, dar susținută politic ani la rând de administrația locală PSD.

Afirmația este gravă nu doar prin valoarea sumei, ci prin implicațiile sistemice: statul român împrumută o companie de stat printr-o bancă de stat, iar pierderea riscă să fie suportată tot din bani publici.

Împrumutul a fost aprobat în 2024 prin intermediul Comitetului Interministerial de Finanțări, Garanții și Asigurări (CIFGA), organism care funcționa pe lângă EximBank. La acel moment, CIFGA era format din 17 membri, ale căror nume nu erau publice, putând fi identificate doar indirect, prin declarațiile de avere.

Guvernul Bolojan a redus ulterior comitetul la doar cinci membri, tocmai din cauza criticilor legate de opacitate și politizare. Însă decizia a venit prea târziu pentru creditul acordat Electrocentrale Craiova.

Componența CIFGA din 2024 ridică semne serioase de întrebare. Printre membri se afla Marian Neacșu, deși acesta fusese condamnat definitiv în 2016 la șase luni de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, după ce și-a angajat fiica la cabinetul parlamentar. Cu toate acestea, Neacșu primea aproximativ 21.000 de lei net lunar pentru participarea în comitet.

Tot potrivit informațiilor publice, în CIFGA se mai regăseau persoane fără nicio expertiză bancară:

– Radu Oprea, fost ministru și trimis în judecată în trecut pentru evaziune fiscală;
– Adrian Țuțuianu;
– Cristina Trăilă;
– Ion Simu, director CFR SA, apropiat al lui Sorin Grindeanu, deși fără legătură cu domeniul financiar.

În acest context, aprobarea unui credit de zeci de milioane de euro pentru o companie cu probleme structurale grave apare nu ca o decizie tehnică, ci ca un act politic.

Electrocentrale Craiova este de ani buni un simbol al managementului defectuos. Proiecte supradimensionate, investiții amânate, pierderi cronice și dependență de subvenții au transformat compania într-un consumator constant de bani publici.

Premierul Bolojan a subliniat că, în patru ani, au fost alocate 168 de milioane de euro pentru CET Craiova, fără ca lucrările esențiale să fie finalizate. Împrumutul de la EximBank a venit în acest context, nu ca o soluție de dezvoltare, ci ca o gură de oxigen temporară, fără perspective reale de rambursare.

La aproape trei zile de la declarațiile premierului, EximBank nu a oferit nicio reacție oficială, deși banca se află sub controlul Ministerului Finanțelor. Nici ministerul, nici Olguța Vasilescu, una dintre cele mai vocale susținătoare ale CET Craiova, nu au explicat public de ce a fost acordat creditul, care au fost garanțiile și cum se justifică riscul asumat.

Această tăcere contrastează puternic cu gravitatea acuzației: o pierdere de 70 de milioane de euro, care riscă să fie acoperită tot din bugetul de stat.

Cazul Electrocentrale Craiova ridică o problemă mult mai largă: folosirea băncilor de stat ca instrumente politice. Atunci când deciziile de creditare sunt luate de comitete populate cu politicieni, fără expertiză financiară și cu interese de partid, riscul nu mai este economic, ci sistemic.

În iulie 2025, Ilie Bolojan ceruse deja demisia directorului EximBank, Traian Halalai, pe fondul scandalului vilei RA-APPS. Cererea a fost ignorată. Premierul a vorbit atunci despre sesizarea Parchetului, dar nimic concret nu s-a întâmplat.

În mod paradoxal, deși situația financiară a Electrocentrale Craiova este critică, Ministerul Energiei, condus de Bogdan Ivan, a cerut recent 350 de milioane de lei din Fondul de rezervă al Guvernului pentru aceeași companie. Practic, după creditul nerecuperabil, statul este pregătit să aloce și mai mulți bani, fără garanții de reformă reală.

Acuzația lansată de Ilie Bolojan scoate la suprafață un mecanism toxic: companii de stat susținute politic, finanțate din împrumuturi publice aprobate netransparent, fără responsabilitate și fără consecințe. Dacă afirmația premierului se confirmă integral, cazul Electrocentrale Craiova nu este doar o „țeapă” de 70 de milioane de euro, ci o radiografie a modului în care banii publici pot fi risipiți cu complicitatea tăcerii instituționale.

Până la un răspuns clar de la EximBank, Ministerul Finanțelor sau Olguța Vasilescu, rămâne întrebarea esențială: cine plătește, în final, această pierdere? Răspunsul pare deja cunoscut – contribuabilul român.

Sursă: Defapt 

 

Un nume cu „superglue” la banii publici. Ce legătură are Relu Fenechiu cu firma care a strâns sute de contracte cu statul într-un singur an

Redacția Normedia
-
0
Un nume cu „superglue” la banii publici. Ce legătură are Relu Fenechiu cu firma care a strâns sute de contracte cu statul într-un singur an

Într-un peisaj al achizițiilor publice dominat de proceduri rapide și praguri legale atent exploatate, Integra Business Consulting SRL a reușit o performanță care sare imediat în ochi: peste 200 de contracte atribuite direct de instituții ale statului într-un singur an, cu o valoare cumulată de aproape 13 milioane de lei.

Ritmul, volumul și uniformitatea acestor achiziții au reaprins o întrebare veche în spațiul public: cât de întâmplător este succesul unei firme atunci când în jurul ei gravitează un nume precum cel al fostului ministru liberal Relu Fenechiu?

Potrivit datelor publice din Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP), în intervalul 1 ianuarie – jumătatea lunii decembrie 2025, Integra Business Consulting SRL a participat la 263 de proceduri de achiziție. A câștigat 246, iar doar 17 au fost respinse. Valoarea totală: 12,9 milioane de lei, adică aproximativ 2,6 milioane de euro.

Luna mai 2025 a fost apogeul: 43 de contracte într-o singură lună, însumând peste 2,2 milioane de lei. Aprilie și septembrie au urmat îndeaproape, cu 36, respectiv 38 de contracte. Practic, firma a fost prezentă aproape zilnic în achizițiile directe ale statului, de la primării rurale la spitale și alte instituții publice.

Majoritatea contractelor au valori cuprinse între 30.000 și 50.000 de lei, atent calibrate sub pragul de 270.000 de lei, limita legală pentru achizițiile directe. Procedural, totul pare în regulă. Statistic însă, frecvența și rapiditatea atribuirilor ridică sprâncene.

Un exemplu devenit emblematic este cel al Consiliului Local Asău (județul Bacău), unde un contract de 50.000 de lei a fost atribuit la 24 de minute după publicarea anunțului în SEAP. Situații similare se repetă în toată țara, sugerând o capacitate de reacție aproape instantanee.

Reprezentanții companiei susțin că folosesc instrumente informatice avansate de monitorizare a achizițiilor și că au o echipă pregătită să răspundă rapid. În plus, mizează pe un model de business atractiv pentru autoritățile locale: „plata la succes” – dacă proiectul nu obține finanțare, consultantul nu este plătit.

Legea permite achizițiile directe sub un anumit prag, însă specialiștii în politici publice avertizează că excepția a devenit regulă. Când aceeași firmă câștigă zeci de contracte lunar, competiția reală dispare, chiar dacă litera legii este respectată.

Integra Business Consulting respinge orice suspiciune de influență politică. Într-un răspuns oficial, compania afirmă că succesul este rezultatul „unei activități constante de peste opt ani, a unei echipe performante și a peste 2.000 de clienți și contracte”. Argumentul este reluat și de numeroși primari, care invocă eficiența și reputația firmei.

În județul Iași, Integra Business Consulting a lucrat pentru primăriile Cotnari, Plugari, Vânători, Schitu Duca, dar și pentru Spitalul de Boli Cronice „Sfântul Ioan” din Târgu Frumos. Primarul din Cotnari, Vasile Crețu, reduce discuția la un criteriu pragmatic: „Pe mine mă interesează să obțin finanțarea. Firma Integra are o reputație bună. Atât”.

Aceeași logică se regăsește în zeci de administrații locale: când termenele de depunere sunt strânse, iar procedurile clasice durează, achiziția directă devine soluția preferată.

Numele Fenechiu nu este unul oarecare. Mariana Fenechiu, actualul acționar unic al Integra Business Consulting, este ultima soție a lui Relu Fenechiu, fost ministru al Transporturilor și lider marcant al PNL Iași, condamnat definitiv în 2014 la cinci ani de închisoare în dosarul „Transformatorul”.

De-a lungul anilor, presa a relatat despre divorț, partaje și restructurări de afaceri, puse de unii în legătură cu încercări de protejare a averii. Firma neagă orice legătură între trecutul politic și succesul actual, însă istoricul acționariatului rămâne relevant.

Integra Business Consulting a fost înființată în 2002. Conform Monitorului Oficial, în 2014, acționar unic era ENGINEERING AND GENERAL CONSTRUCTING (ENGEKO) SA, fosta FENE GRUP SA, companie controlată direct de Relu Fenechiu, cu implicarea fratelui său, Lucian.

În 2015, ENGEKO s-a retras, iar Mariana Fenechiu a devenit mai întâi acționar majoritar, apoi acționar unic, prin cesionarea părților sociale la valoarea nominală. Din punct de vedere juridic, operațiunea a fost perfect legală. Din punct de vedere al percepției publice, însă, legătura cu fostul politician nu s-a rupt niciodată complet.

Datele financiare arată o firmă relativ mică, dar extrem de eficientă în raport cu statul. În 2024, Integra Business Consulting a raportat o cifră de afaceri de 2,8 milioane lei și un profit net de 890.000 lei, cu 9 angajați. În 2023, cifrele au fost chiar mai mari: 3,2 milioane lei cifră de afaceri și 1,2 milioane lei profit.

Raportul dintre numărul de angajați și volumul contractelor publice ridică, din nou, întrebări legitime despre capacitatea operațională și despre externalizări sau subcontractări nepublice.

Niciuna dintre instituțiile care au atribuit contracte Integra Business Consulting nu a indicat vreo ilegalitate. Totul se încadrează în Legea 98/2016, care permite achizițiile directe sub pragul legal. Problema, spun experții, este etica utilizării sistemului: când o excepție devine rutină, iar concurența este doar teoretică, încrederea în corectitudinea cheltuirii banilor publici scade.

Legătura dintre Relu Fenechiu și Integra Business Consulting este indirectă, dar documentată istoric. Nu există probe publice că fostul ministru ar influența atribuirea contractelor. Există însă un context, o rețetă de succes bazată pe achiziții directe repetate și un sistem permisiv, în care aceeași firmă poate deveni aproape omniprezentă.

În final, cazul Integra Business Consulting nu este doar despre un nume „lipit” de banii publici, ci despre felul în care statul român cheltuie banii, despre lipsa competiției reale și despre cât de ușor poate deveni normalitate ceea ce ar trebui să fie excepție.

Sursă: ZiaruldeIasi

Peste 65% din funcțiile de conducere din instanțe sunt ocupate prin delegare. Judecător CSM: „O soluție excepțională a devenit regulă”

Redacția Normedia
-
0
Peste 65% din funcțiile de conducere din instanțe sunt ocupate prin delegare. Judecător CSM: „O soluție excepțională a devenit regulă”

Sistemul judiciar din România funcționează, în proporție covârșitoare, pe baza unor soluții provizorii devenite permanente.

Datele oficiale publicate de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și analizate de judecătoarea Grațiela Milu arată că peste 65% din funcțiile de conducere din instanțe sunt ocupate prin delegare, deși legea prevede explicit că această modalitate trebuie să fie una strict excepțională.

Situația ridică semne serioase de întrebare cu privire la funcționarea democratică, transparența și independența managerială a instanțelor judecătorești, într-un context în care concursurile pentru ocuparea funcțiilor de conducere sunt tot mai rare, slab populate sau blocate procedural.

Potrivit datelor publice centralizate de CSM, în România există 657 de funcții de conducere în instanțele judecătorești – președinți, vicepreședinți și președinți de secții. Dintre acestea, 430 sunt ocupate prin delegare, ceea ce reprezintă 65,44% din total. La aceste cifre se adaugă și 7 funcții de conducere la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, ocupate de asemenea temporar.

Distribuția delegărilor pe niveluri de instanță arată o generalizare a fenomenului, cu diferențe notabile între gradele de jurisdicție:

  • Curți de apel: 57 din 109 funcții (53,21%) sunt ocupate prin delegare;

  • Tribunale: 139 din 240 funcții (57,91%);

  • Judecătorii: 234 din 308 funcții (75,97%).

„Datele indică o generalizare a delegării la toate nivelurile sistemului judiciar, cu un maxim la nivelul instanțelor de prim grad”, subliniază judecătoarea Grațiela Milu, membră a Secției pentru judecători din CSM.

Una dintre cauzele principale ale acestui dezechilibru este eșecul procedurilor de concurs pentru ocuparea funcțiilor de conducere. Analiza perioadei 2024–2025 arată un interes extrem de scăzut din partea judecătorilor eligibili.

În 2024, au fost organizate două proceduri succesive de concurs pentru 256 de funcții de președinte de instanță. Rezultatul: doar 75 de candidați înscriși și 46 de judecători numiți.

În 2025, situația nu s-a îmbunătățit semnificativ. Pentru 150 de funcții scoase la concurs, s-au înscris 66 de candidați, dintre care doar 57 au susținut proiectele de management, iar 16 nu au obținut nota minimă. În final, doar 34 de președinți de instanță au fost numiți.

În paralel, în 2025, Secția pentru judecători a CSM a recurs la 61 de numiri directe în funcții de vicepreședinte sau președinte de secție, o procedură distinctă de concurs, criticată pentru lipsa competiției reale.

Conform Legii nr. 303/2004, delegarea într-o funcție de conducere este o măsură temporară, permisă pentru maximum 6 luni, cu posibilitatea unei singure prelungiri de încă 6 luni. Textul de lege tratează delegarea ca o soluție de avarie, menită să asigure continuitatea administrativă până la organizarea unui concurs.

În practică însă, lucrurile arată diferit. Judecătoarea Grațiela Milu atrage atenția că:

  • nu există obligația declanșării într-un termen clar a procedurilor de numire prin concurs;

  • delegarea nu este condiționată de vechime minimă sau de funcționarea judecătorului în instanța respectivă;

  • nu există o procedură transparentă sau concurențială pentru desemnarea persoanelor delegate.

Astfel, delegarea a devenit un instrument discreționar, utilizat frecvent pentru perioade lungi, în contradicție cu spiritul legii.

Anul 2025 a marcat un record absolut în privința delegărilor în funcții de conducere. Potrivit datelor oficiale:

  • 345 de delegări au fost dispuse într-un singur an;

  • 521 de prelungiri ale delegărilor au fost aprobate de Secția pentru judecători a CSM.

Un moment simbolic a fost ședința din 9 iulie 2025, când au fost votate 50 de delegări și 91 de prelungiri într-o singură zi.

Judecătoarea Milu semnalează și derapaje grave, precum depășirea duratei maxime legale sau situații de „delegare dublă”, în care judecători aflați deja în delegare pe funcții de execuție au fost delegați simultan și în funcții de conducere, uneori la alte instanțe.

În cadrul Secției pentru judecători, Grațiela Milu s-a remarcat printr-un număr semnificativ de voturi negative, adesea singulare. Ea explică public motivele acestor poziții:

  • neîndeplinirea condițiilor minime de vechime sau funcționare în instanță;

  • retragerea sau lipsa candidaților la concursuri, în condițiile existenței unor judecători eligibili;

  • depășirea duratei maxime legale a delegării, fără justificare obiectivă.

În opinia sa, menținerea acestor practici subminează credibilitatea conducerii instanțelor și creează un sistem ierarhic dependent de decizii administrative centrale.

Judecătoarea CSM formulează mai multe propuneri de lege ferenda, menite să limiteze abuzul de delegări și să redea caracterul democratic al conducerii instanțelor:

  • revenirea la ocuparea prin concurs a funcțiilor de vicepreședinte;

  • reconfigurarea colegiilor de conducere, cu majoritate de membri aleși;

  • limitarea strictă a delegărilor și interzicerea delegării judecătorilor de la alte instanțe în funcții de conducere, cu excepții clar reglementate.

În concluzia analizei sale, Grațiela Milu avertizează că actualul model legislativ și practicile CSM favorizează o centralizare excesivă a puterii, reprezentând un regres față de cadrul normativ anterior anului 2022.

Mai mult, situația este în contradicție cu recomandările Comisiei de la Veneția, un for consultativ european care a subliniat constant importanța transparenței și a concursurilor reale în ocuparea funcțiilor de conducere din justiție.

Faptul că două treimi din conducerile instanțelor funcționează prin delegare nu mai poate fi considerat o anomalie temporară. Este un fenomen sistemic, cu implicații directe asupra independenței justiției și asupra încrederii publice în actul judiciar.

Așa cum avertizează judecătoarea Grațiela Milu, o soluție excepțională a devenit regulă. Iar într-un stat de drept, regulile informale ajung, mai devreme sau mai târziu, să erodeze chiar fundamentul instituțiilor pe care ar trebui să le protejeze.

Sursă: Presshub

Premierul Bolojan nu a mai suportat atacurile Olguței Vasilescu și i-a răspuns cu fapte: „Patru ani de zile nu s-au făcut lucrările acolo”

Redacția Normedia
-
0
Premierul Bolojan nu a mai suportat atacurile Olguței Vasilescu și i-a răspuns cu fapte: „Patru ani de zile nu s-au făcut lucrările acolo”

Premierul Ilie Bolojan a reacționat ferm la acuzațiile lansate de primarul Craiovei, Lia Olguța Vasilescu, care l-a acuzat public că ar fi lăsat municipiul în frig prin refuzul de a aloca fonduri pentru sistemul de termoficare.

Într-o intervenție la Digi24, șeful Guvernului a respins categoric responsabilitatea și a prezentat cifre și decizii administrative care, spune el, arată clar unde s-a rupt lanțul investițiilor.

„Eu sunt de vină că la Craiova au fost alocate pentru CET 168 de milioane de euro timp de patru ani și nu s-au făcut lucrările acolo?”, a întrebat retoric premierul, subliniind că problema nu este una de finanțare, ci de management defectuos și proiecte greșit concepute.

Disputa dintre Guvern și administrația locală din Craiova a escaladat pe fondul avariilor repetate la sistemul de încălzire centralizată, care au lăsat mii de apartamente fără căldură în plină iarnă. Primarul Lia Olguța Vasilescu a indicat direct spre Palatul Victoria, acuzând Executivul și pe premier că ar fi blocat investițiile necesare la CET Craiova.

Replica lui Ilie Bolojan a venit după mai multe zile de atacuri publice, într-un ton neobișnuit de direct pentru un premier cunoscut pentru stilul său tehnic și administrativ. De această dată, Bolojan a ales să răspundă „cu fapte, nu cu metafore”, prezentând cronologia deciziilor și sumele alocate.

Potrivit premierului, în ultimii patru ani au fost alocate 168 de milioane de euro pentru CET Craiova, bani proveniți din diverse surse – bugetare și europene. Cu toate acestea, lucrările esențiale nu au fost realizate.

„Am avut bani, dar nu am avut proiecte bune. Sau, mai exact, am avut proiecte eronate, care nu au ținut cont de realitățile pieței de energie”, a explicat Bolojan.

El a amintit că proiectul inițial prevedea construirea unei centrale de 295 de megawați electrici, deși necesarul real al Craiovei este aproximativ jumătate din această capacitate. Rezultatul? O investiție supradimensionată, neatractivă pentru piață și imposibil de implementat eficient.

Premierul a readus în discuție un episod din 2025, când licitația pentru realizarea noii centrale nu a atras niciun ofertant. Motivul: dimensiunea nerealistă a proiectului și costurile asociate.

„Am proiectat ceva ce nu era nevoie. La licitație nu s-a prezentat nimeni. Asta spune tot despre calitatea proiectului”, a declarat Bolojan.

În lipsa unei investiții funcționale, statul a continuat să finanțeze pierderile, iar CET Craiova a rămas dependentă de subvenții și de plăți pentru certificatele de emisii CO₂, fără modernizări structurale.

Un alt punct sensibil invocat de premier este împrumutul de 70 de milioane de euro contractat în 2025 de la EximBank. Potrivit lui Bolojan, acest credit nu va mai putea fi rambursat niciodată, urmând să fie acoperit, direct sau indirect, tot din fonduri publice.

„Au mai luat anul trecut 70 de milioane de euro, bani care nu s-au dus în investiții reale. În afară de plata certificatelor de CO₂ și alte cheltuieli curente, nu s-a construit nimic”, a afirmat premierul.

Mesajul este unul dur: împrumuturile fără proiecte viabile nu fac decât să amâne problemele, crescând povara asupra bugetului de stat.

Ilie Bolojan a respins explicit ideea că ar fi avut vreo responsabilitate directă în gestionarea CET Craiova. El a subliniat că nu a numit membri în consiliul de administrație și nu a coordonat activitatea societății.

În schimb, a indicat o responsabilitate partajată între:

  • conducerea companiei de termoficare,

  • Ministerul Energiei,

  • autoritățile locale, inclusiv Primăria Craiova, principalul client al CET,

  • factorii politici care au aprobat proiectele inițiale.

„Dacă aceste instituții ar fi gestionat cu atenție lucrurile, nu am fi ajuns în această situație”, a spus premierul.

Bolojan a insistat că problema nu se rezolvă prin găsirea unui țap ispășitor, ci printr-o abordare tehnică și pe termen mediu. El a schițat direcțiile unei soluții:

  • realizarea unui proiect serios, dimensionat corect la nevoile Craiovei;

  • licitații transparente, la prețuri de piață;

  • utilizarea fondurilor europene și a Fondului de Modernizare;

  • un sprijin guvernamental condiționat de profesionalism și rezultate.

„O astfel de centrală nu se poate face de pe o zi pe alta. Vorbim de doi-trei ani de muncă serioasă”, a precizat premierul.

Cazul Craiovei nu este singular. Premierul a amintit situații similare din alte zone ale țării, inclusiv Gorj, unde proiecte energetice prost gândite au dus la blocaje și pierderi financiare.

Mesajul său este unul mai amplu: România plătește astăzi costul unor decizii luate fără analize reale, în care dimensiunea politică a primat în fața celei tehnice.

Prin intervenția sa, Ilie Bolojan a încercat să mute dezbaterea din registrul politic în cel al responsabilității administrative. În locul replicilor acide, premierul a pus pe masă cifre, proiecte ratate și decizii întârziate.

Conflictul cu Lia Olguța Vasilescu rămâne deschis, dar mesajul Guvernului este clar: problemele termoficării din Craiova nu sunt rezultatul lipsei de bani, ci al lipsei de proiecte bine făcute.

Pentru locuitorii orașului, miza este una simplă și urgentă: căldură sigură iarna. Pentru administrația publică, însă, cazul Craiovei riscă să devină un studiu de manual despre cum investițiile prost gândite pot transforma sute de milioane de euro în pierderi fără rezultate.

Sursă: Defapt

Patrimoniul național al cinematografiei prinde viață în format digital. Rezultate preliminare în proiectul de digitizare al Arhivei Naționale de Filme în parteneriat cu Centrul Național al Cinematografiei

Redacția Normedia
-
0
Patrimoniul național al cinematografiei prinde viață în format digital. Rezultate preliminare în proiectul de digitizare al Arhivei Naționale de Filme în parteneriat cu Centrul Național al Cinematografiei

Procesul de digitizare a patrimoniului național al cinematografiei din administrarea Centrului Național al Cinematografiei și custodia Arhivei Naționale de Filme se materializează în rezultate concrete care confirmă importanța investițiilor în conservarea și valorificarea culturii naționale.

În cadrul proiectului „Digitizarea colecțiilor Arhivei Naționale de Filme”, munca desfășurată în spatele ecranelor se traduce prin atenție la detalii, rigoare profesională și responsabilitate față de memoria culturală a României.

Proiectul urmărește convertirea unor resurse culturale unice în peisajul cultural românesc în formate digitale actuale ce vor fi disponibile prin platformele Filme de patrimoniu (CNC), Cinemateca online (ANF) și Culturalia (INP), facilitând astfel accesul la patrimoniul cinematografic românesc pentru cercetători, educatori, elevi, studenți și pasionați de film.

Până în acest moment, echipa de implementare a înregistrat rezultate intermediarecare reflectă complexitatea și amploarea procesului de digitizare:

  • 1.225 de resurse culturale digitizate, dintre care:
    • 1.155 fotografii de patrimoniu
    • 70 de afișe cinematografice
  • 253 de subiecte de jurnale cinematografice identificate, analizate și pregătite pentru etapa de scanare și procesare digitală

Aceste rezultate reprezintă un pas important în conservarea unor materiale vizuale care, în lipsa digitizării ar fi expuse riscului de degradare sau pierdere.

Proiectul „Digitizarea colecțiilor Arhivei Naționale de Filme” este implementat de Arhiva Națională de Filme, în parteneriat cu Centrul Național al Cinematografiei, și este cofinanțat de Uniunea Europeană prin Programul Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare 2021–2027.

  • Cod apel: PCIDIF/365/PCIDIF_P3/OP4/RSO4.6/PCIDIF_A10
  • Acțiunea 3.1, Măsura 2 – Promovarea dezvoltării economice și sociale prin digitalizarea arhivelor culturale
  • Perioada de implementare: 17 iunie 2025 – 30 iunie 2028

Valoarea strategică a proiectului constă nu doar în numărul de resurse digitizate, ci și în impactul pe termen lung asupra modului în care patrimoniul național al cinematografiei este protejat, promovat și integrat în circuitul cultural și educațional.

Obiectivul principal al proiectului vizează creșterea rolului culturii în dezvoltarea economică, incluziunea socială și inovarea culturală, prin valorificarea avantajelor digitalizării colecțiilor cinematografice. Totodată, proiectul urmărește mobilizarea de noi audiențe și dezvoltarea unor instrumente moderne de exprimare și acces la patrimoniul cultural, adaptate cerințelor actuale ale mediului digital.

Prin aceste demersuri, patrimoniul cinematografic românesc este readus în atenția publicului și integrat într-un ecosistem digital care asigură atât conservarea pe termen lung, cât și deschiderea către generațiile viitoare.

„Combinația sinergică de tehnologii avansate”: 38 de milioane de euro ca să nu mai poți deschide o firmă

Redacția Normedia
-
0
„Combinația sinergică de tehnologii avansate”: 38 de milioane de euro ca să nu mai poți deschide o firmă

Un proiect IT de 38 de milioane de euro, finanțat din fonduri europene și bani publici, a reușit performanța rară de a bloca economia reală, în loc să o digitalizeze.

Noul sistem informatic al Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC), recepționat oficial și lăudat în documente birocratice pentru „combinația sinergică de tehnologii avansate”, a paralizat timp de săptămâni întregi activitatea instituției care gestionează viața juridică a firmelor din România.

În vara lui 2024, peste 130.000 de cereri – înmatriculări de firme, modificări de acte, radieri, înregistrări de PFA sau întreprinderi individuale – au rămas blocate în noua platformă IT. Antreprenorii nu au mai putut deschide afaceri, notarii și avocații nu și-au putut face meseria, iar funcționarii ONRC au fost obligați să lucreze în regim de avarie.

La mai bine de un an distanță, două rapoarte oficiale, unul al Ministerului Justiției și altul al Curtea de Conturi a României, descriu în detaliu dezastrul administrativ și tehnic care a însoțit acest proiect.

ONRC a primit 189 milioane de lei (aproximativ 38 de milioane de euro) pentru dezvoltarea și implementarea unui „Sistem Electronic Integrat” menit să modernizeze serviciile de e-guvernare. Contractul a fost finalizat pe hârtie, iar aplicația a fost recepționată oficial. Doar că, în realitate, sistemul nu funcționa.

Auditorii au constatat că aplicația a fost pusă în funcțiune la 273 de zile după recepția oficială, iar testarea s-a făcut „de formă”, fără ca datele vechi să fie migrate. Practic, platforma a fost validată într-un mediu gol, fără informațiile critice ale celor peste 1,7 milioane de entități economice aflate în evidența ONRC.

Când datele reale au fost introduse, sistemul s-a blocat.

În august 2024, ONRC explica public blocajele prin „numărul mare de cereri”, pretinzând că solicitările erau duble față de anul precedent. Documentele interne și rapoartele de control arată însă că problemele erau structurale, nu conjuncturale.

Mai grav, la începutul lunii august 2024, o firmă privată a semnalat o breșă de securitate în platformă: datele personale a peste 3.000 de persoane au fost expuse, creând riscuri majore de furt de identitate. Incidentul a fost minimalizat public, dar a contribuit decisiv la demiterea directoarei ONRC, Valentina Burdescu, în toamna aceluiași an.

Deși a fost îndepărtată din funcția de director general pentru gestionarea defectuoasă a proiectului, Valentina Burdescu lucrează în continuare în ONRC, conducând Direcția Buletinul de Insolvență. Situația ridică serioase semne de întrebare privind responsabilitatea managerială în instituțiile publice.

Mai mult, soțul ei, director al unei alte direcții din ONRC, a beneficiat de scutire de impozit pe salariu, deși această facilitate era rezervată exclusiv programatorilor, conform unui ordin de ministru. Scutirea a fost acordată chiar prin semnătura soției.

Controlul Curții de Conturi, realizat în 2025, a scos la iveală o anomalie gravă: ONRC nu deține codul sursă al aplicației pentru care a plătit zeci de milioane de euro.

„Instituția rămâne dependentă exclusiv de furnizor pentru întreținere, dezvoltare și auditare tehnică”, notează auditorii. Fără codul sursă, ONRC nu poate verifica securitatea sistemului, nu poate face modificări și nu poate interveni rapid în caz de avarie.

Specialiștii IT consultați explică trei scenarii posibile: furnizorul vrea să țină instituția captivă, aplicația este incomplet implementată sau codul este de o calitate atât de slabă încât ar expune vulnerabilități majore.

Cei mai mulți bani – 138 de milioane de lei – au ajuns la un consorțiu format din Vodafone România, Maguay Computers și Total Soft. Contractul a fost semnat în 2022.

Deși Vodafone era contractorul principal, dezvoltarea efectivă a aplicației a fost subcontractată către Total Soft. Cu toate acestea, recepția finală a sistemului a fost semnată, deși aplicația era încă în lucru, iar testele arătau o rată de succes de doar 33,7%.

Pentru testarea funcționalității și securității, ONRC a mai plătit 6,4 milioane de lei unei alte firme. Auditorii Curții de Conturi au concluzionat că testele nu reflectă realitatea, fiind întocmite doar pentru justificarea plăților.

Rezultatul: un prejudiciu total estimat la peste 12 milioane de lei, rezultat din penalități neaplicate, testări fictive și recepționarea unui sistem nefuncțional.

În mod paradoxal, după toate aceste probleme, conducerea ONRC a emis scrisori de recomandare elogioase pentru firmele implicate, lăudând „nivelul înalt de expertiză tehnică” și „combinația sinergică de tehnologii avansate”. Documentele au fost solicitate de companii pentru participarea la alte licitații publice.

Update-ul din 22 ianuarie 2026 confirmă ceea ce mediul de afaceri suspecta deja: Direcția Națională Anticorupție a deschis o anchetă privind modul de implementare a proiectului. Sunt vizate procedurile de achiziție, recepția sistemului, testarea și posibilele conflicte de interese.

Registrul Comerțului nu este o instituție oarecare. Este poarta de intrare în economie. Când ONRC se blochează, se blochează investițiile, locurile de muncă și inițiativa privată.

În loc să simplifice deschiderea unei firme, digitalizarea de 38 de milioane de euro a creat un zid birocratic digital, mai greu de trecut decât cel clasic, cu dosar și șină.

Cazul ONRC este o lecție dureroasă despre digitalizarea făcută pe hârtie, fără competență, fără control și fără răspundere reală. Un proiect care trebuia să fie emblematic pentru modernizarea statului român a devenit un simbol al risipei, incompetenței și lipsei de responsabilitate.

Pentru antreprenori, efectele au fost concrete: afaceri amânate, bani pierduți, contracte ratate. Pentru stat, factura este dublă: 38 de milioane de euro cheltuite și încă milioane pierdute printr-un sistem care, în loc să funcționeze, a demonstrat că „sinergia tehnologică” poate fi doar un slogan gol.

Sursă: PublicRecord

Foto: Inquam

1...353637...554Pagina 36 din 554