Evenimentele criminale petrecute în de-a lungul săptămânii trecute în Republica Africa de Sud au fost etichetate de unii a fi „cea mai întunecată oră a democrației din Africa de Sud”. Este mai mult decât o explozie de furie justificată ca răspuns la condamnarea la închisoare a fostului președinte Jacob Zuma. Mulți analiști spun că este și că există o „a treia forță” care sprijină președintele anterior și îl mențin în joc.
Atitudinea guvernului sud african s-a modificat, de asemenea, într-un mod cu totul dramatic. A trecut de la a declara puțin în primele zile ale anarhiei la a denunța „sabotajul economic”. Unii analiști au mers până la a afirma că frământările sociale din țara africană seamănă mai degrabă cu o „tentativă de lovitură de stat” și cu o „insurecție”.
Violența din anarhia recentă a fost pre-planificată! a spus actualul președinte al țării, Cyril Ramaphosa, deși nu a indicat cine crede că se află în spatele tuturor manifestărilor care au cutremurat o lume întreagă prin imaginile furturilor și devastărilor petrecute în toate orașele.
Ferial Haffajee, editor asociat al Daily Maverick(ziar sud african), a publicat, de asemenea, despre un complot către haos, bine coordonat și orchestrat de o duzină de susținătorii apropiați ai fostului președinte.
Haffajee a schițat o matriță a acestei tactici. Citând o serie de surse principale din cadrul Congresului Național African (ANC) și a serviciilor de informații sud africane, de la arderea camioanelor de transport din KwaZulu-Natal în primele etape ale insurgenței până la blocarea de rute cheie de la portul din Durban la Gauteng. Care este centrul economic al Africii de Sud. S-a sugerat că acest lucru a fost realizat pentru a destabiliza și deteriora economia deja vulnerabilă și, prin urmare, și guvernul actualului președinte Ramaphosa.
Acest lucru ar putea veni atât de la partidul de la putere, cât și de la serviciile de informații ale națiunii africane.
În ANC, par să existe două elemente distincte și conflictuale.
- Unul este condus de președintele Ramaphosa, care reconstruiește încet instituțiile democratice și transparența țării după un deceniu de corupție și jafuri sub administrația Zuma, potrivit susținătorilor săi.
- Cealaltă este Fracțiunea RET, care pe de altă parte, este prietenoasă cu fostul lider și devotată cu pasiune pentru el. Este posibil să fi beneficiat de „capturarea statului” în trecut și să fi profitat de pe urma crizei economice, iar acum se simt încolțiți de forța facțiunii Ramaphosa. Ei doresc cu disperare o schimbare de gardă și câștigă dacă noul președintele în exercițiu este dat jos.
Înainte de a se întoarce triumfător în 1990, fostul președinte Zuma a fost spymasterul ANC atât în interiorul, cât și în afara Rep. Africii de Sud, de-a lungul anilor de guvernare a minorităților albe. Se crede că a păstrat aliați loiali în agențiile de informații la aproape patru ani de la părăsirea guvernului.
Astfel că, nu este deloc surprinzător că de-a lungul președinției sale, sume mari de bani au fost direcționate în această direcție, spre a submina economia. În realitate, actualul comitet care examinează președinția lui Zuma a găsit dovezi că organizații de informații paralele au fost înființate în timpul său la putere, executând în esență ordinele președintelui.
Dacă acest lucru este corect, ruinele acestor structuri corupte sunt aproape sigur încă vizibile în administrația statului sud african. În ciuda unei evaluări din 2018 care a găsit „structuri de informații paralele” potențial aliate sau prietenoase cu fostul președinte. Prof. Susan Booysen subliniază că administrația actuală nu a făcut prea mult pentru a înrădăcina acești membri. Este posibil să vedem deja rezultatele.
Aliații și aliații lui Zuma resping acest lucru, susținând că legăturile presupuse cu lupte politice sau cu instituțiile de informații sunt o șmecherie pentru a ascunde eșecurile grave ale guvernului în furnizarea de servicii celor săraci, precum și pentru a prezice și a răspunde la focare violente.
În mod clar, poziția guvernului a fost atât lentă, cât și dramatică, ca urmare a fost extrem de consecventă.
Guvernul Ramaphosa a cerut ca timp de trei luni 25.000 de militari să fie prezenți în orașe spre a păstra ordinea printre cetățenii revoltați. Aceasta fiind și o premieră în istoria țării, fiind cea mai mare mobilizare de acest gen de când s-a încheiat apartheidul.
Cu toate acestea, în zilele care au precedat acestei decizii a conducerii, autoritățile militare și politice ale țării ezitau să trimită mai multe trupe, darămite să proclame o „stare de urgență”.
Forța de apărare le-a spus în mod clar sud-africanilor în timpul unei conferințe a oficialilor de top ai securității că, trupele nu sunt acolo pentru a pune în aplicare legile; este rolul poliției.
Aceasta este o trimitere la infamele stări de urgență ale apartheidului din Africa de Sud la mijlocul anilor 1980, când țara se afla sub legea marțială. Utilizarea militarilor este extrem de delicată. Faptul că au fost trimiși atât de mulți soldați demonstrează gravitatea problemei.
Necesitatea apărării vieților și a intereselor vitale naționale, cum ar fi portul Durban, rafinăriile de petrol, rețelele de comunicații și întreprinderile cheie, precum și liniile de aprovizionare cu alimente și combustibil, a trecut în mod clar dincolo de reducerea jafurilor.
Există mai multe persoane în cadrul ANC și al agențiilor de informații din țară care vor pierde mult dacă răspunderea și statul de drept prevalează, așa cum au făcut la începutul acestei luni, când fostul președinte a fost condamnat la închisoare de către Curtea Constituțională.
Odată cu împingerea, urmează nesiguranța, trauma și lipsa de alimente și combustibil. Șomajul și disperarea plătesc prețul, așa cum pare să fie cazul.
