Iașul se confruntă cu una dintre cele mai grave distorsiuni între salariile din administrația publică și veniturile reale ale cetățenilor. În timp ce salariul mediu în județ este de 5.189 de lei net, directorii companiilor municipale câștigă și de 6-7 ori mai mult, fără concurență reală și cu comenzi aproape exclusiv de la bugetul local.

În primele luni din 2025, directorii de la Servicii Publice Iași (SPI), Salubris, Citadin și Termoservice au primit câte 12 salarii nete bonus pentru performanțe aparent extraordinare. În realitate, aceste companii au un singur client: Primăria Iași. Iar criteriile de performanță sunt atât de permisive încât sunt imposibil de ratat.

Laurențiu Ivan, directorul SPI, a câștigat 405.000 de lei net în 2024, echivalentul a 80.000 de euro, adică 6.666 euro lunar. Ivan susține că a atins 130% din indicatorii de performanță. Acest lucru i-a adus bonusuri egale cu salariile lunare, fără să se ia în calcul complexitatea muncii sau impactul activității.

La Citadin, directorul Marius Ionescu a primit un venit total net de aproximativ 40.000 de euro pe an doar din salariu fix. Încă 40.000 de euro net i-au fost virați drept componentă variabilă pentru atingerea indicatorilor. În total: 80.000 de euro/an, pentru o activitate constând în reparații minore, deszăpeziri și marcaje rutiere, toate comandate și bugetate de Primărie.

Potrivit rapoartelor financiare, 94% din veniturile Citadin provin din comenzi publice directe. Practic, compania nu concurează cu nimeni pe piață.

Cătălin Neculau, directorul Salubris SA, gestionează un monopol pe salubritate. Tariful a crescut în mai 2025 la 26,67 lei/persoană, unul dintre cele mai mari din țară. În același timp, compania a raportat un profit de 20 milioane de lei și o cifră de afaceri de 164 de milioane.

Pentru managementul acestui colos fără concurență, Neculau a primit un salariu net anual de 408.000 lei (aproximativ 82.000 euro).

Cristian Stoica, directorul Companiei de Transport Public Iași, a fost cel mai moderat din rândul șefilor de instituții. A obținut 165.000 de lei net pe salariu de bază și alte 162.000 de lei din bonusuri. Cu toate acestea, Stoica a precizat că doar 6 luni din an a încasat integral componenta variabilă.

CTP este singura entitate care derulează investiții majore cu fonduri europene, de aproximativ 250 de milioane de euro în ultimul deceniu. Cu toate acestea, Stoica este singurul director care recunoaște că bonusurile sunt condiționate de evaluări riguroase.

Radu Botez, fostul director al Eco Piața, a refuzat să accepte majorarea salariului la maximul legal și nu a încasat bonusuri. El rămâne o excepție într-un sistem în care premiile generoase sunt regula, nu răsplata reală pentru performanță.

Alin Aivănoaei, directorul Termoservice, nu a răspuns întrebărilor legate de venituri, dar potrivit deciziilor AGA, a primit 12 bonusuri lunare. În total: 380.000 de lei pe 2024, aproximativ 31.666 de lei net/lună.

Criteriile de performanță includ scăderea duratei de răspuns la petiții, reducerea consumului energetic și onorarea comenzilor. Dar când bugetul vine integral de la Primărie, iar comenzile sunt formale, e imposibil să nu le atingi.

Surse din Primărie spun că indicatorii sunt concepuți special pentru a fi atinși: „Numai cine nu vrea nu-i îndeplinește.”

Deși companiile au profituri, investițiile sunt minore. De exemplu, Salubris a montat 1.000 de coșuri de gunoi în martie 2024. În rest, profitul merge spre bonusuri și salarii de lux.

Sistemul este regizat astfel încât să recompenseze loialitatea, nu competența. Primarul Mihai Chirica a creat o aristocrație administrativă în care câțiva directori gestionează bugete uriașe fără presiune de performanță.

Salariile de 7.000 de euro net pe lună îi plasează pe acești directori peste managerii de top din multinaționale. Dar în timp ce în privat acele sume sunt obținute prin muncă intensă și rezultate, la Primărie sunt acordate pentru loialitate și prezență zilnică la birou.

Modelul actual de management din companiile municipale din Iași nu este sustenabil. Fără presiunea concurenței, fără criterii reale de performanță și fără transparență în utilizarea banului public, directorii devin beneficiarii unui sistem care privilegiază funcția, nu rezultatul.

Cetățenii din Iași rămân cu străzi proaste, servicii scumpe și investiții minore, în timp ce bugetul public este cheltuit pe salarii și bonusuri exorbitante.

Sursă: RepoterIs.ro

După ani de controverse și reglementări aplicate lax, piața jocurilor de noroc din România intră într-o nouă etapă de reformă dură, odată cu instalarea în aprilie 2025 a noii conduceri a Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN), în frunte cu Vlad-Cristian Soare.

În doar o lună de mandat, ONJN a demarat acțiuni ferme și a trasat patru direcții strategice: control ferm al pieței negre, funcționalizarea reală a autoexcluderii, alocarea eficientă a fondurilor sociale și digitalizarea instituției.

Cea mai vizibilă măsură a fost ofensiva împotriva pieței negre a jocurilor de noroc. În mai puțin de 30 de zile, ONJN a efectuat peste 1.000 de acte de control, soldate cu sancțiuni totale de peste 700.000 lei, deschiderea a 8 dosare penale, suspendarea unei licențe, anularea alteia și confiscarea a peste 50 de mijloace de joc operate ilegal.

Potrivit surselor apropiate ONJN, aceste acțiuni reprezintă doar începutul. Urmează controale extinse, în colaborare cu Parchetul, poliția economică și alte autorități, cu scopul de a curăța o piață invadată de operatori ilegali, mai ales în mediul rural sau în orașele mici, unde sălile de joc funcționează ilegal, încălcând interdicțiile privind numărul de locuitori.

O mare parte din sesizările care au declanșat aceste acțiuni de control au venit de la cetățeni. Locuitorii din comune și orașe mici au semnalat existența sălilor ilegale de jocuri de noroc care profită de lipsa de supraveghere din teritoriu. Astfel, ONJN a început să trateze cu seriozitate plângerile primite, punând presiune pe rețelele clandestine care operează în afara cadrului legal.

Una dintre cele mai grave disfuncții semnalate de rapoartele anterioare ale Curții de Conturi viza autoexcluderea jucătorilor cu probleme. La preluarea mandatului, ONJN avea peste 15.000 de cereri de autoexcludere neprocesate.

În prezent, surse din cadrul instituției confirmă că toate cererile au fost procesate, iar baza de date aferentă a fost securizată și criptată, respectând normele stricte de confidențialitate. Această bază de date, odată funcțională, permite operatorilor legali să blocheze accesul celor care își declară voluntar problemele de adicție.

În paralel, ONJN susține modificarea legislației pentru ca regimul autoexcluderii să devină mai clar și aplicabil unitar tuturor operatorilor, eliminând lacunele actuale care lasă loc de interpretare și evitare a măsurilor.

Anual, Oficiul pentru Jocuri de Noroc administrează aproximativ 20 de milioane de euro proveniți din contribuțiile obligatorii ale operatorilor licențiați. În trecut, gestionarea acestor fonduri a fost opacă, iar efectele concrete asupra fenomenului de dependență aproape inexistente.

Noua strategie vizează alocarea transparentă a acestor fonduri pentru:

• construirea de centre specializate pentru tratarea dependenței de jocuri de noroc;
• lansarea de programe educaționale pentru tineri și minori;
• campanii naționale de informare și prevenție;
• susținerea ONG-urilor specializate în sprijinirea victimelor adicției.

Primul eveniment public important va fi lansarea oficială, pe 10 iunie 2025, în Parlamentul României, a Strategiei Naționale pentru Prevenirea și Tratarea Adicției de Jocuri de Noroc. Vor participa experți din sănătatea mintală, educație și protecția copilului, marcând o premieră în abordarea complexă a fenomenului.

O altă prioritate anunțată vizează modernizarea radicală a instituției prin digitalizare. ONJN lucrează la:

• implementarea unui sistem informatic unitar de monitorizare a operatorilor online;
• eficientizarea procedurilor de autorizare și control;
• transmiterea electronică a raportărilor de către operatori;
• transparență publică asupra licențelor, amenzilor și măsurilor aplicate.

Obiectivul este eliminarea birocrației, reducerea abuzurilor și urmărirea în timp real a operatorilor de pe piață, inclusiv a platformelor online străine care încearcă să activeze ilegal în România.

Măsurile luate de noua conducere vin după ani de critici adresate ONJN, acuzat că ar fi permis extinderea agresivă a industriei fără suficiente garanții de protecție a populației. În special dependența de păcănele și accesul copiilor și adolescenților la jocuri de noroc au devenit o problemă socială majoră.

Studiile arată că România este printre statele UE cu cea mai slabă reglementare efectivă a pieței jocurilor de noroc în raport cu mărimea fenomenului. Mii de săli de păcănele funcționează în orașe mici și sate, iar publicitatea agresivă online atrage constant noi jucători.

Vlad-Cristian Soare, șeful ONJN, transmite un mesaj clar: „Piața jocurilor de noroc din România nu mai poate funcționa haotic. Nu urmărim doar încasările la buget, ci și protejarea populației vulnerabile. În mandatul actual, va exista toleranță zero pentru nereguli, indiferent de cine le comite.”

Ofensiva ONJN este urmărită cu atenție și de reprezentanții industriei, care solicită reguli ferme, dar aplicate corect, pentru a elimina competiția neloială cu piața gri și neagră.

Primele măsuri anunțate de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc marchează o schimbare importantă de abordare, însă provocările rămân uriașe. Combaterea rețelelor ilegale, sprijinirea dependenților și digitalizarea completă a industriei vor necesita nu doar acțiuni ferme, ci și continuitate politică, voință reală de aplicare a legii și colaborare instituțională.

România are în față șansa de a deveni un model de bună reglementare a unei industrii cu implicații financiare și sociale uriașe. Rămâne de văzut dacă noile măsuri anunțate vor fi susținute pe termen lung de toate instituțiile statului.

Sursă: Știripesurse

În plină criză bugetară și cu un deficit în creștere, statul român cheltuiește aproape 900.000 de euro anual pentru 17 bugetari privilegiați care participă la câteva ședințe pe lună. Mulți dintre aceștia nu au pregătire de specialitate, dar sunt răsplătiți cu mii de euro lunar pentru simpla prezență în Comitetul Interministerial care supervizează Exim Banca Românească.

Înființat în 2007, Comitetul Interministerial avea la început 13 membri. De-a lungul timpului, numărul membrilor a crescut la 17, prin decizii succesive ale diverselor guverne. Oficial, Comitetul supervizează activitatea Exim Banca Românească, o bancă de stat importantă în finanțarea exporturilor și susținerea companiilor românești.

Membrii Comitetului sunt numiți din cadrul ministerelor și autorităților publice centrale. Unii sunt demnitari, alții funcționari de carieră. Interesant este că participarea lor la câteva ședințe lunare le aduce câte un venit suplimentar de peste 4.000 de euro pe lună.

Potrivit regulamentului de funcționare, fiecare membru primește lunar 20% din salariul directorului general al băncii. Cum acesta are un salariu de bază de aproximativ 20.000 euro lunar, fiecare membru al Comitetului încasează lunar circa 4.000 euro doar pentru participarea la minimum două ședințe.

Această sumă depășește de peste două ori salariul pe care mulți dintre ei îl au în instituțiile publice unde sunt angajați cu normă întreagă.

Ministerul Finanțelor deține patru locuri în Comitet: un secretar de stat (care este și președintele Comitetului) și alți trei reprezentanți. Guvernul, prin Secretariatul General al Guvernului (SGG), are de asemenea mai mulți membri.

Întrebat cine sunt acești reprezentanți, ministrul Finanțelor, Tanczos Barna, a refuzat să ofere numele, susținând că le va comunica în scris. Nici după depășirea termenului legal nu a oferit public răspunsul.

SGG a aplicat aceeași strategie a tăcerii. Însă, din investigații jurnalistice, s-a aflat că printre membri se regăsesc lideri politici ai partidelor aflate la guvernare:

• De la PSD: vicepremierul Marian Neacșu și secretarul general adjunct Adrian Țuțuianu.
• De la PNL: Cristina Trăilă, secretar general al Guvernului, și Mihnea Drumea, secretar de stat.
• Șeful cancelariei premierului, Radu Oprea (PSD), este și el membru.

Reporterii Digi24 au încercat în repetate rânduri să obțină lista completă a membrilor. În majoritatea cazurilor, demnitarii au refuzat să răspundă. Unii au invocat confidențialitatea, alții au preferat tăcerea.

Secretarul de stat Mihnea Drumea a declarat: „Aș vrea să nu comentez pe tema asta pentru că sunt lucruri care țin de o anumită confidențialitate.”

Adrian Țuțuianu, secretar general adjunct al Guvernului, a justificat venitul: „Este strict pe măsura răspunderii pe care o avem în cadrul acestui comitet.”

O întrebare logică este de ce e nevoie de patru membri doar din Ministerul Finanțelor și încă cinci din aparatul guvernamental. Nu ar fi suficient câte un reprezentant pentru fiecare instituție?

Ministrul Finanțelor, Tanczos Barna, a oferit o explicație evazivă: „Asta este regula de ani de zile. Este banca statului. Mulțumesc.”

Inclusiv secretarul general al Guvernului, Cristina Trăilă, a recunoscut indirect că situația ar trebui revizuită: „Sunt multe lucruri, mult prea multe, în derulare în interiorul aparatului de lucru al Guvernului. Sunt multe cheltuieli care din punctul meu de vedere nu sunt adecvate.”

Ministerul de Interne a refuzat, invocând GDPR, să ofere numele propriului reprezentant. Jurnaliștii au aflat însă că este consilierul personal al ministrului Cătălin Predoiu: Ștefan Ciurăscu.

La Ministerul Transporturilor, Sorin Grindeanu a întârziat mult timp să comunice cine reprezintă instituția. În cele din urmă, a recunoscut că este Ion Simu, directorul general CFR S.A., un apropiat al său din Timișoara, fără nicio pregătire în domeniul bancar.

Ministerele Dezvoltării și Agriculturii au refuzat, la rândul lor, să transmită numele reprezentanților.

Statul plătește anual aproape 900.000 de euro pentru cei 17 membri ai Comitetului Interministerial Exim Banca Românească. Această sumă este echivalentă cu salariile anuale a peste 30 de medici sau a aproape 50 de profesori.

Într-un context în care statul se confruntă cu un deficit bugetar excesiv, aceste cheltuieli ridică serioase semne de întrebare privind prioritățile guvernului.

Mai grav, mulți dintre membrii Comitetului nu au pregătire de specialitate în domeniul financiar-bancar. Participarea lor nu presupune analize tehnice sofisticate, ci doar prezența formală la câteva ședințe lunare.

„Este o funcție mai degrabă politică, nu tehnică”, spun surse apropiate instituției.

Acest caz nu este singular. România are sute de astfel de comitete, consilii, comisii sau autorități unde bugetarii și politicienii își rotunjesc veniturile prin participări simbolice. Fenomenul, denumit generic „statul la stat”, alimentează o birocrație paralelă, netransparentă și costisitoare.

În timp ce guvernele promit de ani de zile reforme în sistemul public, exemplele de acest tip arată cât de rezistent este acest sistem paralel la orice tentativă de restructurare.

Cazul Comitetului Interministerial Exim Banca Românească demonstrează încă o dată cât de complicat este să reduci cheltuielile inutile din aparatul bugetar românesc. Secretomania, cumulul de funcții și beneficiile politice fac ca astfel de structuri să reziste de ani de zile, în ciuda apelurilor la reformă și transparență.

În timp ce populația plătește taxe și suportă austeritate, o parte din birocrația înaltă continuă să prospere, ferită de ochiul public.

Sursă: Digi24

Aparatul de stat din România a ajuns la dimensiuni uriașe. Potrivit datelor oficiale furnizate de Ministerul Finanțelor, în prezent există 13.949 de instituții publice, la nivel central și local. Aceste cifre vin în contextul în care liderii politici negociază eventuale reforme pentru comasarea și eficientizarea administrației publice.

Din cele aproape 14.000 de instituții publice, 2.573 aparțin administrației publice centrale. Acestea includ agenții, autorități, institute, administrații, centre, oficii, comisii, departamente sau regii, coordonate direct de Guvern, ministere sau Parlament.

Restul de 11.376 de entități funcționează la nivelul administrației locale: primării, consilii locale, consilii județene, precum și instituții publice din învățământul preuniversitar, spitale și alte servicii publice locale.

Președintele Nicușor Dan a declarat recent: „În discuțiile cu liderii partidelor, toți au fost de acord că nu mai merge cum a mers și că trebuie să facem acele restructurări ale aparatului de stat, să reducem indemnizațiile și să comasăm instituții.”

Numai în subordinea directă a premierului și a Secretariatului General al Guvernului (SGG) funcționează aproximativ 40 de entități guvernamentale: agenții, comisii, institute, oficii și administrații. Multe dintre acestea activează pe domenii similare, generând suprapuneri de atribuții și birocrație excesivă.

SGG a transmis pentru HotNews că aceste suprapuneri fac deja obiectul analizelor interne pentru posibile comasări, însă până acum nu au fost luate măsuri concrete.

Conform Legii 296/2023 privind măsurile fiscal-bugetare, Guvernul era obligat să comaseze cel puțin 20% dintre aceste agenții, autorități și institute până la 30 iunie 2024. Această țintă a rămas însă doar pe hârtie.

„Institutele, agențiile, autoritățile, comisiile de specialitate organizate ca structuri distincte, indiferent de denumire și formă de organizare, se comasează cu cel puțin 20% din numărul acestora”, prevede clar legea. Cu toate acestea, niciun pas concret nu a fost făcut până în prezent.

Un exemplu relevant al acestei fragmentări administrative este domeniul energiei. Deși Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) are atribuții generale de reglementare în domeniu, sub autoritatea Guvernului mai funcționează:

• Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon (ANRMPSG);
• Autoritatea Competentă de Reglementare a Operațiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagră (ACROPO).

Aceste instituții coexistă cu ANRE, deși unele atribuții se suprapun sau pot fi comasate pentru eficiență administrativă.

În sectorul nuclear, suprapunerea este și mai vizibilă:

• Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare (CNCAN), aflată în subordinea Guvernului;
• Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive (ANDR);
• Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară (RATEN);
• Centrul Național de Management al Apei Grele.

Toate acestea sunt în subordinea Ministerului Energiei, gestionând componente ale aceluiași domeniu strategic.

La nivelul administrației locale, fragmentarea este și mai extinsă. Primăriile, consiliile locale, spitalele, școlile și diversele servicii publice funcționează autonom, generând o rețea administrativă foarte ramificată.

Multe dintre aceste instituții locale gestionează resurse proprii, au propriul personal administrativ, iar în unele cazuri, există suprapuneri de competențe între administrația centrală și cea locală.

Un aparat administrativ atât de extins generează inevitabil cheltuieli uriașe din bugetul public. Cheltuielile de personal, întreținerea infrastructurii, finanțarea logisticii și supravegherea administrativă se transformă într-o presiune bugetară constantă.

În condițiile deficitului bugetar excesiv cu care se confruntă România, eficientizarea aparatului de stat devine nu doar o temă de dezbatere, ci o necesitate urgentă.

Ideea comasării instituțiilor publice a fost discutată de mai multe ori în ultimii ani, însă fiecare guvernare a amânat deciziile dificile. Tensiunile politice, interesele de grup, dorința de a conserva posturile publice și temerile legate de concedieri au blocat reformele.

Actualul val de discuții despre comasare survine pe fondul presiunilor Comisiei Europene, care solicită măsuri ferme de reducere a cheltuielilor publice pentru a limita deficitul bugetar.

Potrivit experților fiscali, zonele cele mai evidente pentru comasare includ:

• Agențiile cu atribuții paralele;
• Institutele și centrele de cercetare publică suprapuse;
• Structurile de control și autorizare multiple în același domeniu;
• Autoritățile și comisiile consultative cu rol limitat.

Într-o economie modernă, un aparat administrativ eficient este esențial. Problema nu este existența unor instituții, ci suprapunerea, redundanța și lipsa unor criterii clare de performanță.

Fără o reformă profundă, România riscă să continue să alimenteze un sistem birocratic costisitor, care înghite resurse publice în loc să le redirecționeze spre investiții, educație, sănătate sau infrastructură.

Dimensiunea actuală a aparatului de stat arată clar nevoia de reformă. Aproape 14.000 de instituții publice, cu 2.573 la nivel central și peste 11.300 la nivel local, înseamnă un sistem greoi, dificil de coordonat și extrem de costisitor.

Rămâne de văzut dacă viitorul guvern va avea curajul și voința politică să aplice reducerile și comasările promise. Până acum, toate încercările anterioare de reorganizare administrativă au eșuat în fața intereselor politice și a rezistenței din interiorul sistemului.

Sursă: Hotnews