1. Kurzarbeit
2. Sprijin pentru zilieri
3. Sprijin pentru sezonieri
4. Sprijin pentru tesalariați
5. Sprijin pentru profesioniști și pentru societăți cooperative
Sursă: Ministrul Muncii și Protecției Sociale, Violeta Alexandru
Dosarul de pensie comunitară
În primul rând, cererea de pensie se depune în localitatea de domiciliu sau de reşedinţă a solicitantului, fie că este în România sau într-un stat al Uniunii Europene. Schimbul de informaţii între state privind vechimea în muncă se face prin intermediul formularului E205.
Documente necesare pentru limită de vârstă:
- carnetul de muncă (original şi copie)/alte acte prevăzute de lege privind vechimea în muncă sau vechimea în serviciu realizată;
- actele de stare civilă ale solicitantului: BI/CI, certificat de naştere şi de căsătorie (original şi copie);
- livretul militar (original şi copie);
- diploma de absolvire a învăţământului universitar (original şi copie) şi adeverinţa din care să rezulte durata normală, perioada studiilor şi faptul că acestea au fost urmate la zi;
- dovada echivalării de către statul român a cursurilor desfăşurate în cadrul unor instituţii de învăţământ universitar din străinătate;
- adeverinţa privind sporurile cu caracter permanent (cf. legii/contractului colectiv/individual de muncă (original);
- adeverinţa privind încadrarea activităţii în fostele grupe I şi/sau II de muncă, în condiţii deosebite şi speciale, în original. Atenţie, angajatorul trebuie să fie achitat contribuţii suplimentare pentru aceste grupe; documente din care să reiasă perioada de lucru şi locul de muncă în străinătate
Documentele depuse să aibă:
- număr
- data de înregistrare
- ştampila unităţii emitente
- semnătura, să fie lizibile/nedeteriorate
Spania sau Italia acordă pensii comunitare lucrătorilor numai după depăşirea pragului de 20 de ani de muncă contributivă – cumulaţi în orice ţară a UE. Pentru a obţine o pensie din sistemul public din România, trebuie să aveţi minim 15 ani de muncă contributivă (lucraţi doar în România sau cumulat în orice stat al Uniunii Europene).
Dacă aveţi minim 15 ani de lucru în România, vi se va calcula o pensie în România, separată de pensia pe care o veţi primi din celălalt stat. Contează mult perioada muncită pentru care s-au plătit contribuţii! Dacă vechimea este mai mică de 15 ani, este necesar pentru deschiderea dreptului de pensie din România, de confirmarea vechimii complete din străinătate prin formularul E 205.
În ultima lună a scăzut semnificativ numărul dosarelor de pensii comunitare cu răspunsuri întârziate înregistrate de lucrătorii români din Italia şi Spania. Pentru Spania, de la 500 de dosare cu termene întârziate la 98. Pentru Italia, de la 2.300 de dosare la 914.
Sursă foto: Graiul.ro
Atribuțiile unui Executiv
Conform Legii 37/2000, Guvernul are următoarele atribuții principale:
- Asigură executarea, de către administrația publică, a legilor și a celorlalte dispoziții normative date în aplicarea acestora;
- Conduce și controlează activitatea ministerelor și a celorlalte organe centrale și locale ale administrației de sta
- Elaborează proiecte de legi și le supune spre adoptare parlamentului; dezbate propunerile legislative care privesc activitatea executivă primite din partea parlamentului;
- Elaborează proiectul bugetului de stat, precum și contul general de închidere a exercițiului bugetar, și le supune spre adoptare parlamentului; în elaborarea și executarea bugetului, nici o cheltuială bugetară nu va putea fi aprobată fără precizarea sursei de finanțare;
- Aprobă programele de dezvoltare economică a țării, pe ramuri și domenii de activitate, și le supune spre adoptare parlamentului; aprobă balanța comercială și de plăți externe, precum și planurile de încasări și plăți în numerar;
- Aprobă programele pentru modernizarea capacităților de producție ce se realizează prin subvenții de stat;
- Stabilește măsuri pentru introducerea și dezvoltarea mecanismelor economiei de piață, în condițiile prevăzute de lege;
- Asigură reorganizarea activității economice, potrivit cerințelor economiei de piață, precum și adoptarea măsurilor de privatizare a unor activități, în condițiile prevăzute de lege;
- Aprobă regimul prețurilor și tarifelor la produsele, lucrările și serviciile pentru care prețul sau tariful se stabilește, potrivit legii, de către guvern, precum și, pînă la liberalizarea creditelor și dobînzilor, regimul acestora;
- Elaborează sistemul de impozite și taxe cuvenite bugetului centralizat al statului și le supune spre adoptare parlamentului;
- Stabilește programe de protecție a mediului înconjurător și asigurare a echilibrului ecologic și le supune, spre adoptare, parlamentului pe cele de interes național; stabilește programe de construire de locuințe din fondurile de stat, de creștere a calității vieții și în alte domenii, în limitele alocațiilor bugetare aprobate în acest scop;
- Asigură realizarea politicii sale sociale cu privire la utilizarea forței de muncă, la salarii, pensii, acordare de ajutoare materiale și alte drepturi bănești, precum și adaptarea acestora la specificul unor ramuri și domenii de activitate;
- Asigură, prin luarea și aplicarea măsurilor necesare, apărarea ordinii de drept și liniștii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, în condițiile prevăzute de lege;
- Aduce la îndeplinire măsurile adoptate, potrivit legii, pentru organizarea generală a forțelor armate, înzestrarea acestora și fixarea contingentelor anuale de cetățeni care urmează să fie chemați la îndeplinirea serviciului militar;
- Stabilește măsurile de aplicare a reglementărilor legale privind apărarea secretului de sta
- Ia măsuri cu privire la negocierea de tratate, acorduri și convenții internaționale care angajează statul român și le înaintează, potrivit legii, Președintelui României; aprobă acordurile interguvernamentale, care se vor putea semna numai din împuternicirea primului-ministru;
- Organizează desfășurarea, în bune condiții, a alegerilor pentru Președintele României, parlament și organele locale;
- Aprobă, potrivit legii, amplasarea obiectivelor de investiții și scoaterea terenurilor din producția agricolă ori din fondul forestier, precum și defrișarea unor suprafețe împădurite, în vederea realizării de obiective de investiții;
De asemenea, prim-ministrul numește și eliberează din funcție:
- secretarul general al guvernului;
- personalul din compartimentele prevăzute la art. 9 lit. b) și c);
- conducătorii organelor din subordinea guvernului menționați la art. 12;
- secretarii de stat care nu sunt membri ai guvernului, precum și subsecretarii de stat;
- persoanele îndeplinind alte funcții, în cazurile prevăzute de lege.
Miniștrii de stat coordonează, sub conducerea primului-ministru, realizarea politicii guvernamentale într-o ramură sau domeniu de activitate și de asemenea. asigură aplicarea, în condițiile legii, a politicii guvernului în ramura sau domeniul de activitate al ministerului ori organului central pe care-l conduc și răspund de activitatea acestora în fața guvernului.
Secretarii de stat, membri ai guvernului, conduc activitatea departamentelor/ instituțiilor ce le-au fost încredințate, în cadrul ministerelor în care acestea funcționează, și răspund de activitatea lor în fața guvernului și a ministrului față de care sunt subordonați.
Guvernul este a treia putere în Stat – puterea executivă.
Sursă foto: gov.ro
De ce analfabetismul funcțional este în creștere în România?
Potrivit Eurostat, 93,5% dintre conaționali nu cumpară nici măcar o carte pe an, drept urmare avem cele mai puține librării pe cap de locuitor. Din păcate însă, promovarea cărților se face mai mult pe internet și mai puțin prin reclame la radio sau televizor.
Potrivit Eurostat, doar 6,5 la suta dintre români cumpără cel puțin o carte pe an. De aici, rezultă că în România, doar 1,3 milioane de persoane cumpără cărți. Dintre acestea, majoritatea sunt femei. De altfel, 18 milioane și jumătate dintre români nu cumpără nici măcar o carte pe an. Vânzările încep să crească abia la începutul toamnei, în lunile septembrie și octombrie, când românii se întorc din concediu, dar și când încep școlile și facultățile.
Sociologii sunt de părere că majoritatea românilor nu îşi permit să dea bani pe cărţi chiar dacă şi-ar dori. Nu am moştenit din familie obiceiul de a citi de plăcere şi nici şcoala nu ne stârneşte prea mult interesul. În Italia, de exemplu, tinerii care împlinesc 18 ani primesc un voucher cultural de 500 de euro. Măsura a fost împrumutată, din proprie iniţiativă, şi de anumite companii private de la noi din ţară.
Sursă foto: Pixabay
Studiu: Începuturile retoricii moderne în România
Mișcarea de la retorică și compoziție la umanitate, până la arte liberale, până la eliberare, formează individul, societatea și relațiile dintre ele. Înțelegerea legăturii dintre retorică și compoziție sau artele liberale, necesită un scurt rezumat istoric.
Retorica a fost, desigur, o componentă integrală a tritiului clasic; într-adevăr, se poate argumenta că retorica era piatra de temelie a tradiției artelor liberale, mai ales dacă ne referim la formarea Partidului Național Liberal, în jurul anului 1875, un partid de o importanță istorică majoră în formarea țării noastre. „Pentru academicianul Dimitrie Gusti (1880-1955), retorica este „arta care învață a zice bine, adică a vorbi ca să înduplecăm. A îndupleca este a lucra asupra altora într-un chip încât ideile, simțămintele și rezolușiile noastre să le primească și să devină…ale lor.”[1]
Copiilor și adulților tineri din Antichitate li sa cerut să studieze retorica, începând cu exerciții simple de narațiune care au condus la o declamație și o argumentare sofisticată. Cel mai important, cu toate acestea, a fost scopul graniței retorice. Tinerii au fost instruiți să vorbească în mod eficient, deoarece viața orașului o cere. Stabilirea și modificarea codurilor juridice necesită o abilitate retorică pragmatică și libertatea de bază de a articula pozițiile fără restricții.
Libertatea de exprimare și coeziunea municipală au fost absolut dependente de dinamica unei arte: retorica. Retorica, atunci, este esența umanismului. Literatura greacă accentuează adesea libertatea de acțiune (în special în drama Sofoclului), iar gândirea liberă este esențială și pentru dialectica, așa cum demonstrează Platon în dialogurile sale. Prin urmare, s-ar putea argumenta că toate artele liberale originale au impus condiția libertății de a înflori. Retorica a fost totuși arta liberală care a privilegiat discursul umanist, practic. Retorica, atunci, este esența umanismului. Literatura greacă accentuează adesea libertatea de acțiune (în special în drama Sofoclului), iar gândirea liberă este esențială și pentru dialectica, așa cum demonstrează Platon în dialogurile sale. Prin urmare, s-ar putea argumenta că toate artele liberale originale au impus condiția libertății de a înflori. Retorica a fost totuși arta liberală care a privilegiat discursul umanist, practic. Retorica, atunci, este esența umanismului.
Literatura greacă accentuează adesea libertatea de acțiune (în special în drama Sofoclului), iar gândirea liberă este esențială și pentru dialectica, așa cum demonstrează Platon în dialogurile sale. Prin urmare, s-ar putea argumenta că toate artele liberale originale au impus condiția libertății de a înflori. Retorica a fost totuși arta liberală care a privilegiat discursul umanist, practic.
Există încă controverse, desigur, despre funcția de retorică în științele umaniste. Cu toate acestea, nimeni nu poate nega importanța istorică a retoricii în artele liberale și voi susține teoria discursului lui James L. Kinneavy este cel mai semnificativ text al secolului al XX-lea în retorică și compoziție care propune acest text ca seminal tocmai pentru că reia principiile fundamentale care constituie tradiția artelor liberale. Există motive pragmatice și teoretice pentru refolosirea retoricii ca o artă liberală, deoarece necesitatea readucerii retoricii la clasa de scriere devine din ce în ce mai evidentă.
De asemenea, eseul urmărește să relaționeze nașterea oratorului cu „momentul de glorie”. Analiza se îndepărtează de asemănările lui Mihail Kogălniceanu și B.P.Hașdeu prin carierele discontinue ale lor. Ambele personalități românești eminente ale secolului al XIX-lea, au renunțat la literatură din cauza incertitudinii istorice inerente, urmând apoi un succes evident ca oratori ai politici române. Cu toate acestea, chiar dacă ambii descoperă că senzualitatea poate fi transformată într-o oratorie strălucită, educația oratorilor aspiranți ai educației simțurilor, cât și ai educației instituționale, ce face diferența dintre gloria primului și al eșecului din urmă.
Maniera fiecărui orator, anume de Convingător vs. Manipulator, devine evidentă în modul în care autobiografia funcționează în cadrul discursurilor politice: în timp ce Kogălniceanu formalizează autobiografia astfel încât să devină o figură de stil care să permită oratorului să se reinventeze în orice nouă situație retorică, Hasdeu ne oferă autobiografia unui sentiment de excepție. Prin urmare, relația dintre nașterea oratorului și momentul său de glorie este perceptibilă nu numai în trezirea sa de simțuri, ci și în renașterea oratoriei (aptitudinii) pentru noi situații.
Producțiile literare ale lui Mihail Kogălniceanu (1817-1891) și B.P. Hasdeu (1838-1907) au atras atenția cercetătorilor români în primul rând pentru funcțiile propagandistice aparente în contextul tranziției spre modernitate din secolul al XIX-lea. Curios este faptul că, ideea eforturilor literare sunt afectate de o ideologie ce a fost menită să facă pace între literatură și istorici, care altfel ar fi contestat mult peste acești „eroi cu o mie de fețe”, activi și autoritari în domenii precum istoria, literatura, lingvistica, arheologie, jurnalism, politică, etnologie și așa mai departe.
Dincolo de dezbateri, ceea ce reunește cele două figuri este stilul lor de asumare a riscului de branding personal sau ambițiile lor oratorice (cu un succes mai mare în cazul lui Kogălniceanu și mai puțin în cazul lui Hașdeu) în ocupațiile literare ocazionale. Printre lucrările literare ale lui Kogălniceanu se numără cele mai cunoscute schițe: Filozofia vistului (1838), Adunări dănțuitoare (1839), Noul chip de curte / Un nou mod de curtare a doamnelor (1840), Iluzii pierdute / Iluzii pierdute (1841), Fiziologia provincialului din Iași / Fiziologia provinciei la Iași (1844). Dar, a părăsit ceea ce seamăna cu un roman neterminat, anume, Tainele inimei (1850) și câteva povestiri istorice inspirate din istoria Principatului Moldovei în vremea lui Ștefan cel Mare (secolul al XV-lea).
Lista titlurilor pare să se încadreze în jurul anului 1840, ceea ce determină pe Nicolae Iorga să presupună că există un moment, aparent în jur de treizeci, când Kogălniceanu a renunțat la scrierea literaturilor și și-a transpus energia creatoare în altceva. În același mod, consacrarea literară a lui Hașdeu are loc între mijlocul său douăzeci și începutul anilor treizeci. Extrem de activ, publică poezie (o colecție este publicată în 1873 și o altă varietate, în 1897), o scurtă povestire îndrăgită intitulată Duduca Mamuca.[2]
O scurtă analiză a listei de publicații a lui Hașdeu arată că, la fel ca și Kogălniceanu, acesta sa implicat temeinic în fundamentarea și editarea ziarelor, pe care apoi le-a părăsit. La un moment dat, activitățile literare par să fie estimate ca fiind ceva care le-a afectat brand-ul personal. Astfel, energiile creative sunt transformate în noi modalități de a fi parte din piața publică. Oarecum, în timp ce succesul lui Kogălniceanu pare mai ușor de rezolvat (renunțase la literatură la timp și a descoperit chemarea mai înaltă a discursului tribului), eșecul lui Hasdeu atât ca scriitor cât și ca orator necesită o analiză mai profundă.
Descris în De oratore, oratorul ideal al lui Cicero este un om de înțelepciune și elocvență, de virtute și de practică, de „minte” și de „inimă”, un om capabil să „definească într-un mod cuprinzător semnificația completă și specială a lumii.“[3]
„Poetul – spune retorianul vechi – este un apropiat apropiat al oratorului, mai degrabă mult mai îngrădit în ceea ce privește ritmul, dar cu o libertate mai mare în alegerea cuvintelor sale, în timp ce în folosirea multor feluri de ornamente el este aliatul și aproape omologul său; într-un respect, la toate evenimentele există ceva asemănător [accentuat adăugat]”- (Cicero 1967: 51)
Totuși, în comparație cu Kogălniceanu și în ciuda dotărilor sale naturale, Hașdeu nu a primit dreptul de a locui în „republica” oratorilor români. Răzbunând succesul celorlalți, el se obligă la parodie sau la umorul negru.[4]
De exemplu, stilul oratoric al lui Kogălniceanu – un stil de colportaj marcat prin automatismul verbal „Zice el”/”Spune el”, ascultarea sa falsă față de conducătorii zilei, imparțialitatea sa speculativă în politică deveniți ținta lui Hașdeu într-un poem amar publicat în 1864. O poveste de emulare transformată în invidie poate fi desprinsă de parodia menționată mai sus.[5]
Criticii literari români au întărit prejudecățile conform cărora experimentele „post-iluminare”, verbozitatea romantică și posturile literare ocazionale specifice modernității timpurii nu merită durerile interpretului îndrăzneț, deoarece reprezintă doar „un moment” când „tactica prevalează asupra strategiei și a eticii și politica peste estetică.”[6]
Istoricii români nu au fost descurajați nici de această manieră pur circumstanțială de a face față literaturii, nici de nenumăratele posturi implicate. Chiar dacă monografiile precum Al. Zub a absorbit prejudecățile literate – în special cele referitoare la „excesul istoriei” în ficțiune.[7]
Producțiile literare ale lui Mihail Kogălniceanu (1817-1891) și B.P. Hasdeu (1838-1907) au atras atenția cercetătorilor români în special pentru aerul lor augural și pentru funcțiile lor propagandistice aparente în contextul tranziției spre modernitate din secolul al XIX-lea. Într-adevăr, cele două cariere sunt ștampilate de aceleași interese (istoria Principatului Moldovei, moșurile provinciale, profilul enciclopedic al istoricului, dorința de consacrare atât în mediul academic național și internațional, profilul anticar și așa mai departe), cât și de către aceleași discontinuități (renunțarea la literatură pentru chemări superioare, în special glorie publică).
Analiza operelor timpurii a arătat că nașterea oratorului, apetitul său pentru stadializarea retorică este trezit de același stimul care acționează asupra simțurilor: „iluziile iubirii”. Pentru ambii scriitori, „iluziile” nu sunt numai realități psihologice sau cognitive, ci și forme literare (fragmente de proză) care, ca orice alte forme literare, duc o viață incompletă și precară. Dizolvarea „iluziilor”, care amenință atât forma literară, cât și realitățile sensibile, este rezolvată prin inserarea lui Kairos (oportunitate, risc, urgență) în domeniul literar. Aparent, educația sentimentală este înaintea oricărei alte educații instituționalizate (inclusiv educația retorică). De asemenea, educarea simțurilor produce conștientizarea retoricii situată în termeni atât de „situație retorică” (exigență-audiență-constrângeri), cât și de senzorium retoric (localizare, întrupare, mecanismele simțurilor).
În timp ce mintea și simțurile oratorului în timpul actului de vorbire par destul de inaccesibile, m-am îndreptat spre încercările literare pentru a explora dacă slava retorică poate fi legată de educația simțurilor, de educația sentimentală în general. Pentru a face acest lucru, am discriminat între succesul (literar) și gloria (oratorică), prima care aparține timpului liniar, iar cea din urmă aparținând ceea ce numește G. Poulet „insula momentului” și ceea ce numește M. McLuhan „moment de zeități”.
Chiar dacă astfel de expresii exprimă izolarea, misticul și îndepărtarea specifică momentului, am preferat să folosesc termenul „gloria unui moment” pentru articularea subevaluată cu risc. Când am abordat problema asumării riscului în oratorie, am avut în vedere riscul pe care l-am avut asupra informațiilor contingente în spiritul Kairos-ului sofistic, riscul de a alege o idee / modalitate specifică de viață (și nu orice altceva), precum și ca riscul de a deriva de la alegerea fiecărei capacități și incapacități.
În cele din urmă, riscul sa dovedit a fi extrem de important pentru nașterea și renașterea oratorului, deoarece este o modalitate de a aduce în prim plan noi forme de viață, de a le face evidente pentru toată lumea. Pe scurt, riscul este o metodă de glorie.
Având viziuni divergente asupra realității și a experienței, fiecare dintre personalitățile alese pare să atragă o valoare personală gloriei momentului: în timp ce Hașdeu nu poate concepe glorie fără extensiile sale metafizice (gloria este o chestiune de propensitate și nemurire), Kogălniceanu este perfect confortabil cu momentul este scurt (gloria este o chestiune de intensitate, cicluri de naștere și renaștere).
Nașterea oratorului (trezirea simțurilor, mai ales a apetitului pentru risc) trebuie să fie legată și de posibilitățile oratorului de a se naște din nou și din nou, conform „meteorologiei clișeelor”, în cadrul unor noi situații retorice. Nașterea și renașterea ar trebui să fie, de asemenea, legate de percepția proprie a autobiografiei de către orator. Făcând uz de folosirea conturilor autobiografice în discursurile politice ale fiecăreia dintre cele două personalități, am putut observa că o formalizare retorică a autobiografiei (autobiografia poate lua chiar forma biografiei adversarului) poate oferi, împreună cu riscul, un acces cheie pentru modul de abordare a oratoriei temporalității. O slavă a momentului, gloria momentului.
Însă, „totuși retorica s-a reprodus fără schimbări decisive sau invenții esențiale de la Aristotel până în mijlocul secolului al XIX-lea, foarte repede, între anii 1870-1900, ea a dispărut din învățământul majorității statelor dezvoltate ale Europei(Franța, Italia, Anglia, Germania) sau, în orice caz, ea nu s-a mai prezentat sub această denumire tradițională (ca, de exemplu, „Arta oratorică, „Arta de a scrie”, „Arta conversației” etc.).”[8]
[1] Alexandru Țiclea, Vorbirea și arta Oratorică, Ediția a II-a revizuită și adăugită, București, Editura Universul Juridic, 2015, p.25.
[2] Nicolae Iorga, Mihail Kogălniceanu, scriitorul, omul politic și românul, București, Publicația Socec, 1920, p. 76.
[3] Cicero, De oratore, tradus în Engleză de E. W. Sutton, Londra, Heinemann-Harvard UP., 1967, p.47.
[4] Barbu Lăzăreanu, „Umorul lui Hașdeu”, București, Publicația Adevărul, (nedatat).
[5] B.P. Hașdeu, Opere IV. , Publicistica politică, editată de Stancu Ilin și I. Oprișan, București, FNSA-Univers Enciclopedic Publishers., 2006, pp.197-198.
[6] Paul Cornea, Originile romantismului românesc, A 2 ediție, București, Publicația Cartea Românească, 2008, pp. 380, 376, 373.
[7] Alexandru Zub, Mihail Kogălniceanu, istoric, A 2 ediție, Iași, “Alexandru Ioan Cuza” University Press., 2012, p.734.
[8] Alexandru Țiclea, op.cit., pp. 37-38.
Studiu: Extremismul, cea mai mare amenințare a Regatului Unit după Brexit și COVID-19
Uniunea Europeană are din păcate, anumite facțiuni extremiste răspândite pe întreg teritoriul său ce fac presiuni enorme asupra societăților europene pentru menținerea păcii. Cele mai multe facțiuni extremiste sunt prezente în țări precum Franța, Germania, Spania sau Italia, dar începe să crească rapid și în alte țări europene cuprinse de așa zisa frică de imigranți. Diferite grupuri etnice se află în conflict una cu cealaltă, deseori din motive istorice, etnice sau teritoriale.
Sunt două chestiuni care îi pricinuiesc pe britanici să se avânte către ușa de ieșire, iar acestea sunt reprezentate de urmărirea recuperării suveranității și de reducere a imigrării. De asemenea, politicienii pro-Brexit au fost susținuți de către însăși regulamentele concepute de UE, care prin activarea Art. 50 din Tratatul de la Lisabona au alimentat ura față de UE printre cetățenii britanici. Pe lângă acest lucru, presa britanică a fost inundată de articole ce susțin că unii dintre criminalii în serie reținuți de către forțele de ordine britanice, nu pot fi extrădați chiar din cauza regulamentelor și normelor legislative ale Curții Europene de Justiție. În același timp un alt eveniment negativ cu referire la decizia britanicilor de a ieși din Uniune a stat în teama față de valul de imigranți economici și refugiați ce se îndreptau și se îndreaptă în continuare către centrul Europei, provenind din Orientul Mijlociu și Africa. Acești imigranți, mai ales în privința celor economici reprezintă o oarecare problematică și cu privire la siguranța cetățenilor, atât britanici, cât și europeni, în funcție de țara pe care aceștia o vizează. Unii dintre aceștia sunt greu de identificat, majoritatea neavând acte în momentul sosirii pe teritoriul UE. Câțiva dintre imigranți pot presupune a fi refugiați în căutare de azil politic, în tocmai pentru a se infiltra pe teritoriul UE spre a se alătura unor facțiuni extremiste sau teroriste. De asemenea, a fost generat un ”sentiment anti-UE” printre britanici, aceștia crezând că imigranții au fost siliți sau ghidați de către țările prin care au trecut, să se îndrepte către Regatul Unit. „Refugiații nu sunt problema. Refugiații doresc să o ia de la capăt – pentru a avea o viață mai bună. Teroriștii se ascund uneori printre refugiați: aceasta este o problemă diferită.”[1] Însă „exodul a peste 4 milioane de refugiați din Siria din 2011 a ridicat întrebări dacă concentrațiile de refugiați sirieni vor deveni incubatoare pentru grupări extremiste violente.”[2] Preconcepția în contradicție cu intenția refugiaților crește continuu în perioadele de recesiune economică suferită în ultima vreme în Europa, iar efectele au rămas înțelese ferm pe întreg continentul și au dus la creșterea partidelor politice de dreapta, toate acestea conspirând în contrast cu ”pan-naționalismul”, deteriorând astfel structura UE.[3]
„În întreaga Europă, liderii cedează la sindromul “ține-i afară”. Ungaria construiește un gard (de-a lungul graniței sale cu Serbia). Spania a procedat la fel (la Ceuta și Melilla). Bulgaria a urmat procesul (la granița cu Turcia). În Calais răsar mai multe garduri. În Macedonia, care nu se află în UE, îndreaptă vehicule blindate împotriva imigranților.”[4] Ca și exemplu, Franța se confruntă deseori cu atacuri teroriste, principalul motiv fiind impunerea limbii franceze sau a culturii franceze cu intenția de a uni poporul francez. Se practică această metodă neortodoxă, pentru a uni majoritatea cu celelalte minorități și de a-le face să acționeze precum o singură entitate națională. Însă această metodă are exact efectul opusul, generând mai multă ură printre cetățeni, ducând la crearea de indivizi radicalizați de ambele tabere. Metoda este cu totul bizară într-o țară a secolului al XXI-lea, însă a fost des folosită de către popoarele dominante în contopirea și alipirea altor popoare subjugate sub unul singur. De exemplu, Uniunea Sovietică, sau rușii în general, practicau această metodă în trecut asupra minorităților din republicile sovietice, inclusiv Federația Rusă. Cazacii, sau basarabenii, ori ucrainenii erau principalele ținte ale armatei sovietice.
Oarecum, în zilele noastre, Ucraina urmează același model interzicând folosirea altei limbi decât cea ucraineană în instituțiile țării, utilizând ca motiv pierderea teritoriului Crimeii, anexată de Federația Rusă în 2014, dar și a teritoriilor Luhansk și Donețk, ocupate de separatiștii pro-ruși. Deseori aceste decizii sunt luate din pricina unor războaie sau unor conflicte ce amenință integritatea teritorială a țării, precum, în Spania, țară amenințată cu risipirea în mai multe națiuni. Spania fiind sub presiunea grupurilor minoritare, precum bascii sau catalanii. Ori în Italia unde unele facțiuni susțin nordul într-o luptă cu sudul țării pentru independență. Însă, în principiu aceste discriminări apar mai mult datorită diversității claselor sociale și presupusa amenințare a tradițiilor, sau a culturii, ori a limbii țării gazde față de așa numiții ”invadatori”. Aceste facțiuni la rândul lor coagulează și formează grupuri strânse ce pot deveni violente în propagarea discriminării rasiale, prin ură ce afectează și tânăra populație, care deseori intră în acest conflict fără să realizeze de ce au luat această atitudine. Facțiunile pot de asemenea, coopera în răspândirea fricii și a panicii, formând grupuri teroriste sub sintagma menținerii integrității etnice și teritoriale a majorității, sau a minorității considerate de aceștia a fi în ”primejdie”.
Marea Britanie este și ea în pericol să piardă teren în fața extremiștilor, mai ales din cauza Brexit. Ca și fapt „un sfert din toate arestările teroriste din ultimul an au fost legate de violențele de extremă dreapta.”[5] Iar creșterea acestor violențe „din 2016 până în 2018 a venit în perioada următoare votului pentru ieșirea din UE, care a coincis, de asemenea, cu o creștere a infracțiunilor motivate de ură.”[6] În Regatul Unit, „Serviciul de securitate (MI5), agenția națională de informații interne din Marea Britanie, consideră „severă” amenințarea terorismului internațional și probabilitatea unui atac ca fiind „foarte probabilă”.”[7] Forțele de ordine britanice au „promis să împiedice ascensiunea extremii drepte, despre care au spus că este amenințarea teroristă cu cea mai rapidă creștere din Marea Britanie, în timp ce încearcă să oprească ideologiile de ură rasială de la aducerea violenței pe străzile țării.”[8] Asemenea evenimente agasante se manifestă adesea într-o societate britanică divizată din cauza fricii de ceea ce îi așteaptă pe britanici dincolo de Brexit, dar și din cauza fiecărei părți implicate în astfel de acțiuni ce pun în pericol viața celor din jurul lor.
De obicei astfel de indivizi ce suportă formarea de facțiuni extremiste sunt cei cu trecut penal, ori cei rămași fără un loc de muncă, sau sunt indiferenți situației, ori au avut experiențe în trecut ce le-au determinat să acționeze într-o astfel de manieră inumană. „Astăzi, ISIS este identificat în mod specific drept cea mai importantă amenințare extremistă pentru Regatul Unit și interesele sale în țară și în străinătate.”[9] De asemenea, cel mai mare pericol intern al Regatului nu sunt facțiunile teroriste, ci ”predicatorii de ură”. Aceștia sunt cei ce răspândesc ura printre cetățenii britanici și îi instigă să comită acte de violență între ei. Pe durata mandatului fostei prim ministre Theresa May se urmărea „interzicerea predicatorilor de ură la intrarea în moschei și universități”[10] în tocmai pentru a nu permite și pentru a pune capăt radicalizării tinerilor britanici. Islamul „este o religie diversă și există opinii diferite. Cei care cred că violența este o datorie sacră constituie un grup foarte mic. Se numesc salafi jihadiști. Acesta este un termen mai precis. Asta o conturează mai bine”[11] această religie și practicanții săi.
[1] Sheila Weller, „Author of Pre-9/11 Memo Bush Ignored Talks Orlando—and the Fight Against”, Observer.com, 24 Iun. 2016, 9:00, https://observer.com/2016/06/author-of-pre-911-memo-bush-ignored-talks-orlando-and-the-fight-against-terror/.
[2] Barbara Sude, David Stebbins, Sarah Weilant, Lessening the Risk of Refugee Radicalization – Lessons for the Middle East from Past Crises, RAND Corporation, 2015, https://www.rand.org/content/dam/rand/pubs/perspectives/PE100/PE166/RAND_PE166.pdf, p. 1.
[3] Tim Marshall, Prisoners of Geography: Ten Maps That Tell You Everything You Need To Know About Global Politics, Revised and Updated edition, Ed. Elliott & Thompson, Londra, 2015, pp. 122-123.
[4] Natalie Nougayrède, „Angela Merkel is right: the migration crisis will define this decade”, TheGuardian.com, 21 Aug. 2015, 19:36, https://www.theguardian.com/commentisfree/2015/aug/21/angela-merkel-migration-crisis-europes-biggest-challenge.
[5] Vikram Dodd, Jamie Grierson, „Fastest-growing UK terrorist threat is from far right, say police”, 19 Sep. 2019 17:51, https://www.theguardian.com/uk-news/2019/sep/19/fastest-growing-uk-terrorist-threat-is-from-far-right-say-police.
[6] Ibidem.
[7] Counter Extremism Project, United Kingdom: Extremism & Counter-Extremism Report, CounterExtremism.com, 2020, https://www.counterextremism.com/sites/default/files/country_pdf/GB-05202020.pdf, p. 1.
[8] Vikram Dodd, Jamie Grierson, op. cit.
[9] Counter Extremism Project, op. cit.
[10] Ben Riley-Smith, „Ministers looking at banning hate preachers from mosques and universities to curb radicalisation after Anjem Choudary conviction”, Telegraph.co.uk, 17 Aug. 2016, 10:00, https://www.telegraph.co.uk/news/2016/08/17/ministers-looking-at-banning-hate-preachers-from-mosques-and-uni/.
[11] Sheila Weller, op. cit.
Sondaj IMAS: PNL și PSD au crescut în fața alegătorilor
Potrivit sondajului IMAS comandat de Europa FM, PNL și PSD, au avut parte de o ușoară creștere în fața opțiunilor de vot pe care le vor exprima alegătorii la alegerile ce vor urma. De asemenea, este și prima oară când acest sondaj include Alianța USR-PLUS ca și partid unic la noile alegeri, nu ca și două partide. Sondajul IMAS a fost realizat în perioada de 10 până la 29 iulie.
Conform sondajului:
- PNL a înregistrat 33,4% în iulie, cu o ușoară creștere față de luna mai, când a fost creditat cu 32,6%.
- PSD crește, la 23,4%, comparativ cu 21,9% în luna mai.
- Alianța USR-PLUS este creditată cu 17,2%. Luna trecută, USR avea 12,3%, iar PLUS doar 5,8%.
- Pro România este primul partid ce se află în scădere, la 9,7% după ce a stat o perioadă bună de timp la 11%.
- UDMR a recuperat mult teren după ce luna trecută se situa la doar 3,4% cu mult mai puțin decât PLUS. Acum au înregistrat 5,6%/.
- PMP este și el în scădere și sub pragul electoral, având doar 3,9%. Avea 4,7% în iunie.
- ALDE a început să urce din nou pe scara electorală cu 7,3%, de două ori mai mult decât în iunie.
EuropaFM ne precizează faptul că, pentru realizarea sondajului a avut nevoie de un eșantion ce a cuprins 1010 persoane, iar marja de eroare este de 3,1 la sută.
5 noi rute aeriene au fost anunțate la Bacău de la 1 octombrie
Blue Air a anunțat că au aprobat cinci noi rute după ce Aeroportul Internațional „George Enescu” Bacău a avut parte de o extindere a capacității sale de transport aerian, însă lucrările vor continua până la începutul lunii octombrie.
Conducerea aeroportului a precizat faptul că cinci rute noi au fost aprobate de către conducerea Blue Air spre a spori numărul pasagerilor și opțiunile lor de zbor, aducând și încă trei noi aeronave. Modificările vor avea loc începând cu 1 octombrie anul acesta.
Ce rute vor fi disponibile?
Imediat după terminarea lucrărilor în Octombrie, pasagerii Blue Air ar putea avea cinci noi opțiuni de a călători.
Două dintre cele cinci opțiuni sunt destinate transportului intern, anume, vor exista câte o rută nouă de transport aerian către București și Cluj-Napoca.
Trei noi rute vor avea menirea de a fluidiza traficul internațional. Unul din zboruri se va îndrepta spre, Paris la Beauvais. Celelalte două vor vi direcționate către Germania la Köln și München.
Având în vedere aceste schimbări Aeroportul Internațional Bacău va putea susține în curând treisprezece rute de călătorie interne și externe, odată cu 1 octombrie 2020. Acest lucru ar fi benefic fluidizării traficului aerian de pe aeroporturile din jur și ar decongestiona aglomerările datorate numărului mare de pasageri de pe aeroporturile internaționale din Iași și București. De asemenea, viitori pasageri din sudul Moldovei, sau chiar centrul său pot apela la un aeroport mai apropriat.
Acest lucru ar putea soluționa și problematica gestionării pasagerilor în vederea stopării răspândirii virusului COVID-19 în aeroporturi.
Noutăți pentru copii de la Editura Galaxia Copiilor
Ca de fiecare dată la începutul vacanţei mari, sub sigla Galaxia Copiilor apar titluri pregătite să îi însoţească pe cei mici într-o lume a fanteziei și a cunoașterii, din care vor ieşi întotdeauna mai buni și mai isteți.
Iubitorii romanelor semnate de Erin Hunter (8-99 ani) sunt invitați să descopere o nouă serie Fantasy – Bravelands. Eroii savanei. Acțiunea se desfășoară sub cerul de un albastru nemărginit al Ținuturilor Neînfricaților, unde micile haite şi marile turme își trăiesc victoriile și înfrângerile. Primul volum, O haită dezbinată, ne introduce în savana tulburată de luptele pentru putere. Soarta echilibrului fragil dintre prădători și pradă ajunge în labele unor eroi neobișnuiți: Viteaz, un pui de leu izgonit din haita sa, Cer, un elefant care poate citi oasele animalelor ce au pierit, şi Ghimpe, un babuin care își sfidează destinul.
Mecanismele puterii sunt analizate și într-o altă apariție editorială recentă – Alegeri în junglă. Dedicată copiilor de peste 7 ani, cartea îmbracă forma unei lecţii de politică distractivă. Această poveste simpatică şi uşor de citit le face cunoștință celor mici cu principiile de bază ale democraţiei. Chiar a fost scrisă alături de copii cu vârste cuprinse între 4 și 11 ani, în cadrul unor ateliere de creație, fiind rezultatul unui efort deschis și colectiv. Noțiunile noi sunt introduse în cel mai captivant și amuzant mod cu putință. Ilustrațiile colorate și dinamice contribuie la transformarea temei aparent dificile într-un subiect nu doar accesibil, ci de-a dreptul fascinant.
Micii școlari se pot bucura şi în această vară de noile apariții din colecția Pixi Știe-tot. Informațiile revizuite de specialiști și pedagogi vin în completarea cunoștințelor acumulate la şcoală sau dezvoltă subiecte interesante despre noi și despre lumea în care trăim. Toleranţă şi respect şi Părinţii. Cum să-i înțelegi și cum să te descurci cu ei îi ajută pe copii să deprindă cele mai importante abilități comportamentale și emoționale pentru a se bucura de relații armonioase cu cei din jur. Cărticelele Minecraft şi Şah îi introduc în tainele unor jocuri foarte îndrăgite, iar Animalele lumii le dezvăluie lucruri mai puţin ştiute despre cele mai fascinante vieţuitoare de pe planetă.
Ce s-a întamplat cu crocodilul? (vârsta 5+) este o impresionantă poveste despre toleranță, diversitate și iubire. Prin intermediul crocodilului şi al puiului de pasăre, copiii vor descoperi că iubirea și prietenia nu cunosc limite și că acolo unde se instaurează aceste sentimente domnește armonia. Întâmplările captivează cititorul, dialogurile sunt savuroase, ilustrațiile curajoase și expresive, stilul este fermecător, iar umorul fin nu lipsește din această combinație.
O micuță poveste de iubire (vârsta 4+) este povestea înduioșătoare a unei mănuși care face tot posibilul pentru a-și recupera perechea rătăcită. Este o lecţie de viaţă despre iubire, devotament, sacrificiu, care vine de la o micuţă mănuşă roşie. Prin intermediul acestei povești delicate, copiii vor învăța cât este de important să avem grijă unii de ceilalți. Ilustrațiile pline de farmec și căldură schițează un univers magic, în care finalurile fericite nu sunt deloc imposibile atunci când acționăm din iubire.
Despre Editura Galaxia Copiilor
Galaxia Copiilor găzduiește seriile de bestselleruri Fantasy Pisicile Războinice, Supraviețuitorii și Exploratorii, de Erin Hunter, publicate în original de prestigioasa editură HarperCollins. Pisicile Războinice au atins vânzări de peste 40 de milioane de exemplare pe tot Globul. De asemenea, Galaxia Copiilor este editorul român al seriei nemțești de tradiție PIXI, cu sub-seriile Pixi Știe-Tot, Pixi Creativ sau Maxi-Pixi, populare în întreaga Europă. Galaxia Copiilor face parte din Grupul Editorial ALL, alături de editurile ALL, ALL Educaţional, ALLFA, Sian Books şi Helen-Exley România.
Fără restricții în Bulgaria
Ministerul de Afacerilor Externe al României a anunțat recent că cetățenii români ce doresc să călătorească în Bulgaria nu vor avea nevoie de permisiuni speciale și pot călători liber pe întreg teritoriul Bulgariei. Desigur vor intra în mod normal doar cu buletinul sau pașaportul în țara respectivă. Așadar cei ce vor să își petreacă vacanța la mare în altă țară ar putea frecventa în mod liber litoralul bulgăresc.
Bulgaria a extins situația de urgență epidemiologică COVID-19 din 15 iunie până la 30 iunie 2020, care mai apoi a fost prelungită până la 31 august 2020. Starea de Urgență a fost impusă în Bulgaria începând cu 14 mai 2020, apoi a trecut la situația de urgență epidemiologică. Conform ordinelor Guvernului bulgar, puteai să beneficiezi de o reducere a zilelor de carantină obligatorie la domiciliu după externarea din spital de la 28 de zile la 14.
RESTRICȚII DE INTRARE PE TERITORIUL NAȚIONAL
- „Nu există interdicție în ceea ce privește intrarea pe teritoriul Bulgariei pentru cetățenii români care sosesc din România. Nu există obligativitatea efectuării carantinei de 14 zile și nici obligativitatea prezentării rezultatului unui test molecular negativ (tip PCR) pentru cetățenii români care sosesc din România.
- Este permisă intrarea în Bulgaria (cu excepția posesorilor de permise de ședere în Bulgaria și persoanelor aflate în tranzit, spre țara de reședință), fără prezentarea unui test molecular negativ (tip PCR) cetățenilor români care au punct inițial al călătoriei următoarele state terțe în raport cu UE: Regatul Marii Britanii și Irlandei de Nord, Australia, Canada, Georgia, Japonia, Regatul Maroc, Noua Zeelandă, Rwanda, Republica Coreea, Regatul Thailanda, Republica Tunisiană, Republica Orientală a Uruguayului, Regatul Hașemit al Iordaniei și Ucrainei. Pentru cetățenii români care au punct inițial al călătoriei orice alte state terțe în raport cu UE, inclusiv Macedonia de Nord, Serbia, Albania, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Republica Moldova, Israel, Kuwait și, au dreptul de intrare în Bulgaria DOAR în baza prezentării rezultatului unui test molecular negativ (tip PCR), efectuat cu maxim 72 de ore înaintea intrării în țară.”
Cu toate acestea Guvernul Bulgariei insistă pentru păstrarea măștilor în spații închise spre a nu isca contaminarea altor persoane din jur în cazul în care sunteți infectat cu COVID-19. Așadar, persoanele ce se află în spații publice închise, sau în mijloace de transport ce sunt de asemenea considerate spații închise, au obligativitatea atât morală cât și legală de a purta masca integral peste gură și nas spre a nu expira sau inspira sporii virusului COVID-19 ce se pot transmite foarte ușor prin cale aeriană, ori prin salivă produsă în momentul tusei sau al strănutului.
Se vor purta automat măști de unică sau multiplă folosință în: „mijloace de transport public, unități medicale și de sănătate, farmacii, magazine optice, centre naționale pentru probleme de sănătate publică, instituții administrative și alte locuri, în care sunt deserviți sau au acces cetățenii, gări feroviare și stații de autobuz, aeroporturi, stații de metrou, centre comerciale, biserici, mănăstiri, lăcașuri de cult, muzee și altele.”
Cu toate acestea sunt și unele momente în care se pot lua în considerare anumite excepții, precum în exemplele de mai jos:
- „o excepție cu privire la obligația prevăzută anterior este permisă pentru clienții localurilor de alimentație publică și localurilor unde sunt consumate băuturi, precum și pentru practicanții de sport în spații închise, pe perioada activității fizice;
- este recomandată purtarea unei măști de protecția pentru față, de unică sau multiplă folosință, sau a altui mijloc de acoperire a nasului și gurii (ex. batic, șal, vizieră și altele), în toate spațiile publice deschise;
- măsura distanțării fizice este aplicată între persoanele care se află în locuri publice deschise (parcuri, străzi, stații de autobuz), cu excepția situației în care aceste persoane fac parte din aceeași familie/gospodărie.”
