Petrișor Peiu, senator al AUR și susținător al candidatului prezidențial George Simion, a devenit un nume cunoscut în spațiul public datorită poziției sale ferme pentru naționalizarea OMV Petrom, una dintre cele mai mari companii energetice din România.

În mod paradoxal, în timp ce cere vehement naționalizarea acestei companii, Peiu deține 1,7 milioane de acțiuni OMV Petrom, în valoare de aproximativ 1,2 milioane de lei, conform declarației sale de avere.

Aceste acțiuni sunt o sursă de venit constantă pentru senator, care beneficiază de pe urma dividendelor distribuite anual de companie.

Petrișor Peiu, cunoscut pentru pozițiile sale extrem de critice la adresa multinaționalelor care operează în România, a devenit un susținător vocal al naționalizării OMV Petrom. El argumentează că resursele naturale ale României trebuie să fie gestionate în interesul poporului român și că statul român trebuie să își asume controlul complet asupra unor sectoare strategice, precum cel energetic. De asemenea, Peiu a subliniat în mai multe rânduri că OMV Petrom, deși generează profituri considerabile, beneficiază de resursele naturale ale României și ar trebui să restituie o parte mai mare din aceste venituri către statul român.

Peiu a declarat public că OMV, acționarul principal al Petrom, este un stat austriac care are interese politice și economice în România, iar o parte dintre aceste interese contravin obiectivelor strategice ale țării, cum ar fi aderarea la spațiul Schengen. În ciuda criticii pe care o adresează OMV Petrom și multinaționalelor, Peiu continuă să dețină acțiuni în cadrul companiei, ceea ce ridică întrebări cu privire la incongruența pozițiilor sale.

Potrivit declarației de avere a senatorului Peiu, acesta deține aproape 1,7 milioane de acțiuni la OMV Petrom, în valoare de aproximativ 1,2 milioane de lei. Aceste acțiuni i-au adus anual dividende, iar cu cât compania înregistrează profituri mai mari, cu atât există o posibilitate mai mare ca dividendele să crească. De asemenea, Peiu deține acțiuni la aproape 30 de companii de stat și private, ceea ce îl face un investitor semnificativ în diverse sectoare economice din România.

Deși statutul său de parlamentar nu este incompatibil cu deținerea acțiunilor, întrebările cu privire la moralitatea și coerența acestuia în a solicita naționalizarea OMV Petrom, în condițiile în care el beneficiază direct de pe urma acțiunilor deținute, rămân valabile. Contactat de HotNews.ro pentru un punct de vedere, Peiu a refuzat să răspundă întrebărilor privind această contradicție.

Petrișor Peiu a propus naționalizarea OMV Petrom de mai mulți ani, dar nu a detaliat în mod clar un plan specific pentru a atinge acest obiectiv. În 2024, în cadrul unui plan de reindustrializare, Peiu a vorbit despre ideea ca acțiunile OMV Petrom să ajungă în posesia poporului român. Acesta a susținut că resursele financiare necesare pentru naționalizarea Petrom ar putea proveni din economiile românilor, care, conform datelor Băncii Naționale, depășesc 60 de miliarde de euro.

Peiu a explicat că printr-o vânzare a acțiunilor pe bursă, românii ar putea achiziționa pachetul majoritar de acțiuni, iar ulterior, aceste acțiuni ar putea fi vândute înapoi pe piața de capital românească. Aceasta ar reprezenta o formă de renaționalizare a companiei, subliniind faptul că „românii au bani în bănci care așteaptă să fie investiți în acțiuni ale companiilor românești.”

Petrișor Peiu este un susținător al candidaturii lui George Simion, liderul AUR, și a fost chiar propus pentru funcția de premier al României de către acest partid. Peiu a fost implicat activ în campaniile electorale ale AUR și este considerat un apropiat al liderilor AUR. Cu toate acestea, opoziția publică a lui Peiu față de multinaționale și față de profitul realizat de OMV Petrom nu pare să fie complet congruentă cu interesele sale financiare personale.

Acest paradox a fost subliniat de mai mulți observatori politici, care pun sub semnul întrebării sinceritatea și coerența ideologică a lui Peiu în cadrul partidului AUR. În contextul în care AUR se prezintă ca un partid anti-sistem și naționalist, deținerea acțiunilor într-o companie precum OMV Petrom ridică semne de întrebare cu privire la integritatea acestuia și la angajamentele sale economice și politice.

Înainte de a deveni senator, Petrișor Peiu a avut o carieră notabilă în domeniul economic și al administrației publice. A fost consilier economic al fostului premier Adrian Năstase, iar în 2001-2002 a activat în guvernul PSD. În perioada 1997-2000, Peiu a fost membru al Consiliului de Administrație al Romtelecom, implicându-se în privatizarea controversată a companiei către grupul elen OTE.

De asemenea, Peiu a fost director executiv la firma „Centrul pentru Servicii în Radiocomunicații SRL”, iar între 2020 și 2022 a coordonat programele economice ale trustului Realitatea Media. De-a lungul carierei sale, Peiu a fost implicat în numeroase controverse legate de privatizările și managementul companiilor de stat.

Deși Petrișor Peiu susține că naționalizarea OMV Petrom ar aduce beneficii economiei românești, această idee rămâne controversată. Mulți experți în economie și politică susțin că astfel de măsuri ar putea avea efecte negative asupra economiei țării, inclusiv asupra încrederii investitorilor și asupra stabilității pieței de capital.

Totodată, întrebarea care rămâne pe buzele multora este cum poate un parlamentar, care beneficiază de pe urma acțiunilor unei companii pe care o cere naționalizată, să susțină o astfel de măsură fără a stârni controverse legate de conflicte de interese.

Petrișor Peiu continuă să fie o figură polivalentă și controversată în politica românească, iar contradicțiile între pozițiile sale politice și interesele financiare personale nu fac decât să amplifice suspiciunile legate de integritatea acestuia. Naționalizarea OMV Petrom, deși o temă populară pentru mulți politicieni naționaliști, rămâne o măsură dificil de implementat, iar în cazul lui Peiu, aceasta aduce în prim-plan întrebări serioase despre etica și coerența sa în politica românească.

Deși susține în mod public că resursele României trebuie să fie gestionate de statul român în interesul național, Peiu nu oferă clarificări privind modul în care ar trebui implementată naționalizarea și ce măsuri economice concrete ar fi necesare pentru a proteja economia națională în fața multinaționalelor. Astfel, în ciuda pozițiilor sale publice, rămâne de văzut cum va evolua cariera acestui senator AUR și cum vor fi abordate contradicțiile din programul său economic.

Sursă: Hotnews

George Simion, candidatul Alianței pentru Unirea Românilor (AUR) la președinția României, a fost dat pe mâna Direcției Naționale Anticorupție (DNA) de foști membri ai partidului său.

Acuzațiile sunt grave și privesc presupuse fapte de corupție comise de Simion și asociatul său Marius Lulea, legate de manipularea listelor de candidați ale AUR și solicitarea unor sume fabuloase pentru a asigura locuri eligibile pe listele pentru Parlament.

În acest context, a fost depusă o plângere penală care vizează constituirea unui grup infracțional organizat pentru a înșela finanțele partidului și a obține foloase materiale necuvenite.

Plângerea penală depusă la DNA de fostul deputat al AUR, Ringo Dămureanu, face acuzații extrem de grave la adresa lui George Simion și a colaboratorului său Marius Lulea. Potrivit acestuia, cei doi au constituit un grup infracțional organizat în 2024, în scopul de a încasă milioane de euro de la candidați pentru a-i plasa pe locuri eligibile pe listele de parlamentare. Dămureanu susține că, în schimbul acestor sume colosale, persoanele care doreau să candideze erau acceptate pe listele AUR, iar cei care nu aveau suma cerută erau exclusi din competiție.

Unul dintre cele mai importante puncte ale acuzațiilor se referă la o schemă financiară pusă în aplicare de Simion și Lulea, prin care viitorii parlamentari ai AUR erau obligați să doneze bani partidului pentru a obține locuri eligibile. Dămureanu detaliază faptul că pentru un loc pe listele de deputați, un candidat trebuia să doneze suma de 20.000 de euro și să semneze un contract de împrumut de 40.000 de euro, cu termen de rambursare mai mare de câțiva ani. În schimb, cei care candidau pentru Senat trebuiau să contribuie cu o sumă mai mică, având însă o șansă mai mică de a câștiga mandatul.

Conform plângerii, Dămureanu a fost exclus de pe listele parlamentare pentru că nu a semnat acest împrumut și nu a făcut donația cerută, deși fusese inițial promis un loc eligibil pe lista de deputați.

Dămureanu nu este singurul care a acuzat conducerea AUR de practici similare. Fostul deputat Antonio Andrusceac a declarat că a fost forțat să doneze 300.000 de euro, sumă pe care nu a recuperat-o în totalitate. Acesta susține că în timpul campaniei europarlamentare, unde a candidat pe o poziție neeligibilă, a fost nevoit să contribuie cu o sumă mare de bani pentru a-și asigura locul pe listele AUR.

Cazul lui Andrusceac și al altor foști membri ai AUR arată că practici similare au avut loc la nivelul întregului partid. În plângerea depusă la DNA, Dămureanu menționează că mai mulți deputați, inclusiv Radu-Vicențiu Grădinaru (Botoșani), Suciu Sebastian-Ilie (Sibiu), Mihai Albișteanu și Cristian Ivănuță (Iași), au fost excluși sau plasați pe poziții neeligibile din cauza refuzului de a dona bani sau de a semna împrumuturi.

O altă acuzație gravă care a ieșit la iveală este legătura financiară între George Simion și Gigi Becali. Într-o serie de declarații publice, Becali a susținut că a donat 700.000 de euro către AUR, bani folosiți pentru sprijinirea campaniilor electorale ale partidului. Potrivit surselor din AUR, Simion și Becali s-au întâlnit frecvent, discutând despre sumele mari de bani necesare pentru a finanța campaniile partidului și pentru a asigura locuri pe listele electorale.

Aceste donații și împrumuturi ridică întrebări serioase privind transparența finanțării AUR și legalitatea acestor practici. De asemenea, se pune întrebarea dacă aceste sume au fost folosite în scopul exclusiv de a promova o anumită agendă politică sau dacă au avut o influență majoră asupra direcției partidului.

Dămureanu aduce exemple clare de persoane care au fost plasate pe listele AUR în funcție de sumele de bani donate. Printre acestea se numără Radu-Vicențiu Grădinaru, care a fost exclus din liste pentru că nu a plătit suma solicitată, dar și alte persoane care au fost plasate pe locuri neeligibile pentru că nu au respectat cerințele financiare impuse de conducerea partidului. Aceste practici corupționale ridică semne de întrebare cu privire la integritatea procesului electoral și la modul în care AUR își structurează listele parlamentare.

George Simion, liderul AUR, și Marius Lulea, prim-vicepreședintele partidului, sunt principalii acuzați în acest caz, fiind considerați capii grupului infracțional care a organizat schemele financiare. De asemenea, Păunescu Silviu-Titus, secretar general al AUR, este și el implicat în aceste acuzații, fiind acuzat de fapte similare. Toți trei sunt acuzați de constituirea unui grup infracțional organizat care a acționat coordonat pentru a obține foloase necuvenite de la viitorii parlamentari ai AUR.

Aceste acuzații de corupție au un impact considerabil asupra imaginii publice a lui George Simion și a AUR. De la lansarea în politică ca un partid anti-sistem, AUR a reușit să atragă un număr semnificativ de voturi, însă scandalurile de corupție și acuzațiile de fraudă electorală ar putea eroda încrederea publicului în partidul condus de Simion. De asemenea, implicațiile financiare și juridice ale acestui scandal ar putea afecta grav cariera politică a liderului AUR și ar putea pune în pericol viitoarele campanii electorale ale partidului.

Este clar că AUR se confruntă cu o criză de imagine majoră, iar scandalul de corupție adus la lumină de Dămureanu și alți foști membri ai partidului va pune partidul într-o situație dificilă. În acest context, va fi interesant de văzut cum va reacționa conducerea AUR și cum vor gestiona aceste acuzații grave.

În concluzie, scandalul de corupție din cadrul AUR ar putea avea implicații de amploare asupra viitorului partidului și asupra imaginii lui George Simion ca politician. Deși plângerea penală depusă la DNA este doar la început, impactul pe care îl va avea această investigație asupra carierei sale politice și asupra încrederii publicului rămâne de văzut.

Articol integral pe Newsweek

George Simion, liderul Alianței pentru Unirea Românilor (AUR), a reușit să capteze atenția publicului nu doar prin discursurile sale politice, ci și prin acțiuni controversate care au adus instabilitate în Republica Moldova și România.

Punctele sale de tangență cu istoria violentă a activităților sale se întind pe mai mulți ani și sunt marcate de conflicte, manipulare și intervenții externe. Începând cu 2012, George Simion a fost la mijlocul unor evenimente care au zguduit atât capitala Republicii Moldova, Chișinău, cât și Bucureștiul, având legături dubioase cu regimuri politice care îl susțineau în anumite momente de criză.

Povestea lui George Simion începe la începutul anilor 2000, când își făcea loc pe piața simbolurilor patriotice, vânzând tricouri, șepci și alte articole pentru tineretul din Basarabia. În ciuda unui început relativ modest, cu o mișcare unionistă care a prins tot mai multă amploare, Simion a început să se poziționeze ca un lider al mișcărilor naționaliste, clădind un imperiu pe bazele unionismului „Basarabia e România”. În perioada 2008-2010, a pus bazele platformei unioniste „Acțiunea 2012”, una dintre cele mai importante organizații pro-româniste, care a dat startul unei serii de proteste violente și acțiuni publice de mare amploare.

Unul dintre cele mai mari momente de notorietate pentru George Simion s-a petrecut în 2015, în timpul protestelor din Chișinău, în contextul nemulțumirilor populare față de oligarhul Vladimir Plahotniuc și guvernul condus de acesta. În ciuda faptului că Simion avea interdicție de a intra în Republica Moldova, el a reușit să infiltreze membri ai mișcării sale „Tinerii Moldovei” în protestele din Piața Marii Adunări Naționale (PMAN). Aici, sub umbrela unui protest pro-unionist, Simion a reușit să destabilizeze scena politică a Moldovei, iar sub îndrumarea sa, tinerii și ultrașii basarabeni au început să creeze haos, începând cu atacuri fizice și acte de vandalism, incluzând distrugerea bunurilor publice și confruntări violente cu veteranii de război.

Deși mulți și-ar fi dorit să vadă în George Simion un lider pur al mișcărilor unioniste, realitatea din culisele politice arată o poveste mult mai complicată. Într-o perioadă în care Plahotniuc era considerat unul dintre cei mai influenți oameni din Republica Moldova, Simion a devenit un instrument al acestuia pentru a destabiliza opoziția. Surse din mișcarea „Tinerii Moldovei” au declarat că Simion a fost, în mod indirect, susținut de regimul lui Plahotniuc pentru a împiedica unirea reală și armonioasă a celor două state românofone, Moldova și România. La schimb, Simion a obținut ridicarea interdicției de intrare în Republica Moldova, dar și susținerea indirectă pentru mișcările sale extremiste. Mai mult, după evenimentele din Chișinău din septembrie 2015, „Tinerii Moldovei” au fost transportați la Neptun, România, pentru a crea o altercație între autoritățile române și cele moldovenești, sub pretextul „unirii”.

Relația tensionată dintre România și Rusia a fost amplificată de către George Simion în timpul unui meci de fotbal din 2015 între echipele naționale ale Republicii Moldova și Rusiei. Cu ocazia acestui eveniment, unioniștii basarabeni au profitat de ocazie pentru a organiza proteste violente, care au culminat cu afișarea unui portret al mareșalului Ion Antonescu și scandări jignitoare împotriva rușilor. Aceste acțiuni au fost folosite ulterior de către autoritățile ruse drept un pretext pentru a justifica menținerea trupelor ruse în Transnistria, o regiune separatistă din Republica Moldova.

George Simion a reușit să manipuleze entuziasmul și idealismul tineretului basarabean, folosind idealurile unioniștilor pentru a-și construi un imperiu personal de putere. Organizațiile „Tinerii Moldovei” și „Acțiunea 2012” au fost folosite ca vehicule pentru acțiuni violente, dar și ca instrumente de promovare a unui mesaj de destabilizare, iar tinerii au fost aduși cu autocarele la proteste, fiind adesea hrăniți și cazați în locații de lux, sponsorizate de Simion și susținătorii săi, fără a se face transparență asupra surselor de finanțare.

După ce a reușit să creeze haos în Republica Moldova, George Simion s-a stabilit în România și a început să-și consolideze influența politică, devenind un personaj central al Alianței pentru Unirea Românilor (AUR), un partid extrem de popular printre tinerii naționaliști din România. Cu toate acestea, criticile la adresa sa nu au întârziat să apară, iar foștii săi colaboratori îl descriu drept un lider manipulator, violent și incapabil să construiască o viziune politică coerentă, concentrându-se doar pe propria ascensiune.

Un alt aspect semnificativ al activităților sale controversate a fost expulzarea repetată din Republica Moldova. De-a lungul anilor, autoritățile moldovene au considerat că Simion reprezenta o amenințare la adresa ordinii publice și l-au expulzat de mai multe ori din țară. Acesta a fost considerat o persoană indezirabilă, iar pe măsură ce anii au trecut, a devenit evident că George Simion nu dorea decât să provoace instabilitate, acționând împotriva intereselor reale ale unioniștilor moldoveni.

Cine este George Simion, cu adevărat? Este el un patriot autentic sau doar un manipulator care a folosit idealurile naționaliste pentru a-și atinge scopurile personale? Această întrebare rămâne una deschisă, iar pe măsură ce anchetele și mărturiile foștilor săi colaboratori continuă să iasă la suprafață, adevărul despre omul care a dat foc Republicii Moldova devine tot mai complicat. Rămâne de văzut cum va evolua cariera sa politică în România și dacă va reuși să transforme AUR într-o forță majoră sau dacă va rămâne doar un lider de fază, captiv în propria sa retorică extremă.

Sursă: ReporterIs.ro

George Simion, liderul Alianței pentru Unirea Românilor (AUR), a devenit ținta unei investigații imobiliare de amploare, care a scos la iveală discrepanțele dintre ceea ce susținea public și realitatea legată de proprietățile sale.

La începutul acestui an, într-o reacție la investigația realizată de Context.ro, Simion a încercat să răspundă acuzațiilor legate de locuința sa, anunțând că dispune, de fapt, de nu unul, ci două apartamente într-un imobil din centrul Bucureștiului.

Aceasta a fost o încercare evidentă de a-și clarifica situația după ce publicațiile anterioare l-au surprins mințind în privința dimensiunii locuinței sale. Totuși, cum s-a dezvăluit ulterior, nu doar apartamentul pe care îl pretindea a fi mic, ci și cel care a devenit subiectul unei dispute publice, păreau să aibă o poveste mult mai complicată.

George Simion a susținut, la începutul campaniei electorale, că locuiește într-un apartament mic de 52 de metri pătrați, un spațiu modest care reflecta imaginea unui lider apropiat de oameni, un simbol al simplității și modestiei. Cu toate acestea, investigațiile realizate de Context.ro au scos la iveală o poveste diferită. În realitate, Simion locuiește într-un apartament cu o suprafață mult mai mare, de 238 de metri pătrați, situat într-un imobil din centrul Capitalei. Acest apartament se întinde pe două niveluri și include o terasă generoasă de 100 de metri pătrați. Mai mult, apartamentul nu îi aparține, ci este închiriat de la mama europarlamentarului AUR Adrian Axinia.

Într-o postare publică pe site-ul său, Simion a confirmat că deține două apartamente în același bloc, unul la etajul 2 și altul la etajul 4. A încercat să justifice folosirea acestuia din urmă, afirmând că este utilizat pentru întâlniri și activități, însă nicio clarificare suplimentară nu a fost oferită referitor la modul în care își folosește aceste apartamente, mai ales având în vedere că există contradicții evidente între ceea ce a prezentat public și realitatea veridică a imobilului.

Pe parcursul emisiunii de la România TV, Simion a prezentat publicului apartamentul în care locuiește, ascunzând, însă, elemente importante ale acestuia, printre care o cameră separată și o terasă mare, destul de generoasă pentru un apartament „modest”. În timpul interviului, Simion a susținut că locuiește într-o „casă mică” și că are doar o cameră și o bucătărie. Însă, într-un unghi de filmare mai detaliat, se observa clar că apartamentul prezentat era situat la etajul 4 al blocului, iar scara care ducea spre acest etaj a fost acoperită de un roll-up, încercându-se astfel să se mascheze adevărata dimensiune a locuinței.

Mai mult decât atât, Context.ro a dezvăluit faptul că în actele oficiale, apartamentul are o suprafață de doar 40,8 metri pătrați utili, iar restul suprafeței, inclusiv terasa, nu era menționată în documentele cadastrale. Deși în acte nu se regăseau informațiile complete, pozele și clipurile video făcute publice de soția lui Simion și de acesta pe rețelele de socializare au arătat o realitate mult mai extinsă, cu o terasă de aproape 200 de metri pătrați.

Investigațiile mai aprofundate au relevat o legătură între apartamentul prezentat de Simion și mama europarlamentarului AUR Adrian Axinia, Frasina Axinia. Acesta a fost identificat drept proprietar al imobilului în care George Simion locuiește. Deși Simion susține că plătește chirie pentru apartamentul său, proprietara a confirmat că liderul AUR nu i-a plătit niciodată chirie, iar apartamentul a fost oferit drept „binefacere”, o practică neobişnuită în cazul unui politician care se prezintă ca apărător al „românilor de rând”.

În plus, afirmațiile legate de plata chiriei au fost contrazise de documentele financiare și de declarațiile mamei lui Adrian Axinia, care a afirmat că nu există nicio înțelegere oficială privind plata unei chirii. „Nu plătește nimic, să stea liniștit acolo”, a spus Frasina Axinia, confirmând astfel suspiciunile legate de transparentizarea acestui aranjament imobiliar.

Una dintre cele mai mari contradicții între discursul public al lui George Simion și realitatea imobiliară este legată de promisiunea făcută de acesta românilor, aceea că le va oferi locuințe la prețuri accesibile, de doar 35.000 de euro, promisiune care a fost făcută în mai multe contexte publice, inclusiv în timpul campaniei pentru alegerile prezidențiale. Deși Simion a afirmat că acest proiect imobiliar ar putea deveni realitate în condițiile în care terenurile ar fi fost gratuite și utilitățile disponibile, realitatea pieței imobiliare este cu totul diferită. Proiectele imobiliare care includ costuri reduse nu sunt fezabile fără un sprijin financiar considerabil, ceea ce ridică semne de întrebare asupra intențiilor liderului AUR.

Simion a declarat că, în cadrul acestui program, ar putea construi locuințe de 35.000 de euro, 50.000 de euro sau chiar 70.000 de euro, în funcție de numărul de camere. Cu toate acestea, el a admis recent că această idee nu poate fi realizată și că, de fapt, totul a fost o „operațiune de marketing” pentru a atrage atenția publicului asupra imaginii sale de lider populist.

În spatele liderului AUR, George Simion, se află o rețea de persoane cu legături imobiliare și financiare complexe. Adrian Axinia, europarlamentar AUR, este un nume recurent în cercurile imobiliare, deținând terenuri și imobile în zone cheie ale Capitalei. De asemenea, Marius Lulea, vicepreședinte al AUR și fost angajat al aceleași firme ca și Simion, este implicat în proiecte imobiliare în localități precum Tunari, iar legăturile dintre aceștia sunt mai strânse decât ar dori să admită public.

Simion și Axinia au participat împreună la mai multe evenimente organizate de platforma „Acțiunea 2012” și au fost implicați în mai multe afaceri comune care au legături clare cu imobiliarele. Chiar dacă AUR se prezintă ca un partid „anti-sistem”, legăturile financiare și imobiliare dintre aceștia și sistemul tradițional de putere din România sunt evidente și susțin suspiciunile legate de autenticitatea mesajului lor.

Minciuna imobiliară a lui George Simion și operațiunea de marketing „casa mică” arată un contrast între ceea ce liderul AUR promovează public și realitatea din spatele imaginii sale de „om de rând”. Această poveste scoate la iveală nu doar un politician care nu respectă promisiunile făcute, dar și o rețea de interese imobiliare care par să înfrunte principiile de transparență și onestitate promovate de AUR. În ciuda acestui fapt, partidul continuă să propage mesaje populiste care să atragă susținerea unui electorat larg, dar greu de păstrat pe termen lung, în fața unei astfel de realități politice și economice.

Sursă 1: Context

Sursă 2: Context

Robert Negoiță, primarul Sectorului 3, a fost din nou subiectul unui val de critici după investigația publicată de Buletin de București, care a adus în atenție un contract controversat pentru construcția și administrarea unui parc acvatic de 340 de milioane de euro în Pantelimon. După ce a fost evidențiat că oferta pentru acest proiect a fost depusă de un SRL înființat recent, fără experiență în domeniu și cu legături imobiliare cu familia primarului, Negoiță a reacționat vehement, cerând schimbarea legislației achizițiilor publice.

Investigația publicată de Buletin de București a scos la iveală că Primăria Sectorului 3 a decis, după patru licitații eșuate, să renunțe la unul dintre principalele criterii de participare: experiența în domeniu. Astfel, singurul ofertant rămas în cursă, Aquaventura Water Park Spa SRL, a fost o firmă înființată în timpul licitației, fără nicio experiență relevantă și cu doar un angajat. Mai mult, firma are legături imobiliare cu familia primarului Negoiță, iar acest lucru a ridicat semne de întrebare cu privire la posibilele conflicte de interese.

Oferta a fost acceptată de Primăria Sectorului 3, iar Complexul Acvatic Pantelimon, un proiect ambițios promovat încă din 2018 de primar, a fost concesionat unui SRL cu legături politice și imobiliare, într-un contract de 340 de milioane de euro, pentru o perioadă de 35 de ani. Conform legislației actuale, această concesionare nu poate fi contestată, ceea ce a ridicat îngrijorări cu privire la transparența procesului și la legalitatea acestuia.

Într-o reacție publică pe rețelele de socializare, Robert Negoiță a cerut modificarea legislației achizițiilor publice, pe care o consideră „defectuoasă” și favorabilă corupției. El a susținut că actuala lege favorizează corupția prin criterii de eligibilitate neclare și contradictorii, care permit unor firme fără experiență să câștige licitații, chiar și în absența unei activități corespunzătoare sau a unui portofoliu relevant.

„Să nu mai poată să vină un SRL care n-are activitate să-ți conteste toate licitațiile, fără să aibă nicio legătură cu procedura ta”, a spus Negoiță, sugerând că reglementările actuale ale legii achizițiilor publice favorizează aceste practici.

Primarul a explicat că, în prezent, licitațiile publice sunt adesea câștigate de către firme care nu îndeplinesc cerințele minime, iar procesul de achiziție devine o sursă majoră de conflicte și contestații. În opinia sa, cea mai mare problemă a sistemului de achiziții este legată de procedura de eligibilitate, care poate crea „corupție și muncă degeaba”.

Negoiță a sugerat că soluția ar fi simplificarea procesului de calificare al firmelor care doresc să participe la licitații publice, prin crearea unui sistem de certificare a acestora pe domenii specifice. Conform propunerii sale, agențiile responsabile, cum ar fi Agenția Națională pentru Achiziții Publice (ANAP), ar trebui să certifice firmele în funcție de domeniile de activitate, dar și de capacitatea acestora de a gestiona proiecte de diferite dimensiuni.

„Propun eu să existe o certificare clară a firmelor, în funcție de domeniul lor de activitate și de capacitatea de a gestiona contracte de diverse valori. Astfel, ANAP ar trebui să certifice aceste firme pe domenii, iar apoi, la procedurile de licitație, să nu mai fie nevoie să treci prin verificări suplimentare”, a detaliat Negoiță.

De asemenea, primarul Sectorului 3 a susținut că acest sistem ar ajuta la eliminarea competițiilor false și ar contribui la un proces de achiziții mai corect și mai eficient. Potrivit acestuia, 70% dintre problemele întâmpinate în cadrul licitațiilor publice provin din zona de calificare, iar un sistem de certificare clară ar reduce considerabil aceste conflicte.

În ciuda apelurilor lui Negoiță, propunerea de modificare a legii achizițiilor publice a stârnit critici din partea unor experți în domeniu, care consideră că o astfel de schimbare ar putea deschide calea pentru abuzuri și ar reduce transparența procesului de achiziție publică. Anumiți critici susțin că, deși modificarea legii ar putea simplifica procedurile, ar putea totodată favoriza anumite firme sau persoane cu influență politică, așa cum s-a întâmplat în cazul „Afacerei Aquapark”.

„O schimbare a legii achizițiilor publice poate fi binevenită, dar trebuie să existe o supraveghere adecvată pentru a preveni abuzurile. Este foarte important ca orice reformă să fie făcută cu grijă, pentru a nu crea un cadru propice corupției”, a declarat un expert în achiziții publice.

Totodată, mulți și-au exprimat îngrijorarea că un astfel de sistem ar permite persoanelor sau firmelor apropiate de politicieni să câștige licitații importante, având acces la proiecte mari cu bani publici, fără a avea un portofoliu de experiență relevant.

În cazul afacerii Aquapark, există acuzații că Primăria Sectorului 3 a favorizat o firmă fără experiență, dar cu legături imobiliare cu familia Negoiță, ceea ce ridică îngrijorări privind transparența licitației și respectarea principiilor de concurență loială. Investigațiile ulterioare au arătat că, deși primăria a renunțat la cerințele de experiență, oferta a fost acceptată în mod suspect, iar informațiile referitoare la această ofertă au fost ținute confidențiale.

Este important de menționat că, în contextul în care primarul Negoiță cere schimbarea legii achizițiilor publice, mai multe voci din opoziție au subliniat că actualul sistem de achiziții publice nu este neapărat problema principală, ci mai degrabă modul în care sunt gestionate licitațiile și cine beneficiază de pe urma acestora. Criticile au vizat în mod direct alegerea unei firme fără experiență, care a primit un contract uriaș de la o primărie condusă de Negoiță.

Modificarea legii achizițiilor publice propusă de Robert Negoiță ar putea fi un pas important pentru a simplifica procedurile și a reduce conflictele și contestațiile. Totuși, aceasta trebuie implementată cu o atenție deosebită pentru a preveni riscurile de corupție și favorizarea unor firme sau persoane cu legături politice. Pentru ca procesul de achiziție publică să devină cu adevărat eficient și transparent, este necesar ca orice schimbare a legislației să fie însoțită de măsuri riguroase de monitorizare și control.

În concluzie, „Afacerea Aquapark” nu este doar o problemă legată de un contract public, ci și un exemplu de cum funcționează sistemul achizițiilor publice în România, cu toate vulnerabilitățile și riscurile asociate. Schimbările legislative propuse de Robert Negoiță ar putea adresa unele dintre aceste probleme, dar este esențial ca aceste modificări să fie realizate într-un mod care să asigure transparența și corectitudinea în procesul de atribuire a contractelor publice.

Articol integral pe Buletin de București

Liderul Alianței pentru Unirea Românilor (AUR), George Simion, a fost implicat într-o serie de incidente pe aeroportul Otopeni, comportându-se într-un mod care a stârnit reacții negative din partea celor din jur.

Recent, o filmare postată pe rețelele sociale a surprins momentul în care Simion sare peste rând la controlul pașapoartelor, încălcând regulile de la un ghișeu închis și trecând înaintea unui alt călător care avea un copil.

Comportamentul său a fost aspru criticat de internauți, care au considerat că această atitudine reflectă o lipsă de respect pentru cei din jur și o dovadă de arogantă.

În videoclipul devenit viral, George Simion este văzut mergând la un ghișeu de control pașapoarte care era vizibil închis, bătând în geam în speranța că va fi lăsat să treacă mai repede. După ce a fost refuzat, Simion a trecut printr-o zonă unde nu era voie, sărind peste balustradă și intrând înaintea unui alt călător care aștepta calm la rând. Incidentul a avut loc pe Aeroportul Internațional Henri Coandă, iar imaginile au fost distribuite rapid pe rețelele sociale, provocând o reacție rapidă și indignată din partea publicului.

„Nu are capacitatea cognitivă să distingă între un ghișeu închis și unul deschis, între o coadă la un ghișeu închis și una la un ghișeu deschis! Chestiile mici definesc caracterul!” a scris un internaut pe rețelele sociale, ironizând comportamentul liderului AUR.

Ulterior, o altă postare a unei angajate de la aeroport a detaliat un incident similar în care George Simion a fost implicat la debarcarea din avion. Potrivit acesteia, Simion a fost primul pasager care a coborât, iar, după salutul respectuos al angajatului aeroportului, a început să fie agresiv verbal. „N-am timp, mă! Hai, mă, că eu sunt așteptat!” – acestea ar fi fost cuvintele adresate de Simion unui angajat care urma procedura standard de debarcare.

În ciuda instrucțiunilor de a respecta regulile aeroportului, Simion a refuzat să aștepte și a cerut numele colegului care i-a solicitat să aștepte rândul, fotografiindu-l ulterior fără acord. Acest comportament a fost interpretat de angajați ca un semn de superioritate și dispreț față de regulile și personalul de pe aeroport.

Comportamentul lui George Simion a fost considerat de multe persoane drept arogant și lipsit de respect față de regulile de bază ale societății. „Este extrem de supărător să vezi un om public, care se află într-o poziție de influență politică, să ignore reguli elementare și să trateze cu dispreț cei care sunt acolo pentru a asigura buna funcționare a procesului. Acesta nu este doar un comportament nepotrivit pentru un lider, ci și un semnal negativ pentru susținătorii săi,” a comentat un alt utilizator pe rețelele sociale.

Mai mult, incidentul a fost considerat de mulți un exemplu clar de ipocrizie, având în vedere că George Simion și partidul său, AUR, se prezintă în fața publicului ca fiind „anti-sistem” și critici vehemenți ai „sistemului de putere”. Însă, comportamentele de acest tip ridică întrebări despre autenticitatea acestui discurs anti-establishment.

Aceste incidente nu sunt doar o sursă de nemulțumire pentru cetățenii care respectă regulile, dar și un exemplu negativ pentru susținătorii care se așteaptă ca liderii lor să fie modele de conduită și integritate. În loc să promoveze respectul pentru legi și ordine, comportamentul lui Simion în aceste momente pare să submineze principiile pe care partidul le susține public.

Incidentele de pe aeroportul Otopeni și de la debarcare nu doar că pun în evidență atitudinea arogantă și iresponsabilă a unui lider politic, dar ridică și întrebarea despre consistența și autenticitatea discursului anti-sistem al AUR. Se pare că, în ciuda mesajelor declarative, acțiunile și comportamentele din viața de zi cu zi ale liderilor politici pot dezvălui adevăratele intenții ale acestora.

Sursă: Defapt

Unul dintre mesajele cheie al campaniei lui George Simion și al Alianței pentru Unirea Românilor (AUR) este lupta cu „sistemul”. În fața unui electorat care caută schimbare și alternativă la structurile politice tradiționale, AUR s-a poziționat ca un partid anti-sistem, promițând să distrugă vechile cadre politice și să elimine corupția adânc înrădăcinată în instituțiile statului.

Totuși, o analiză atentă a comportamentului AUR în administrația locală și județeană arată o altă fațadă: partidul condus de Simion este adânc implicat în alianțe politice cu partidele pe care le critică vehement, în special PSD și PNL.

Deși se prezintă ca un partid care luptă împotriva „sistemului” și al corupției instituționale, AUR este implicat în multiple alianțe locale cu PSD, un partid acuzat de repetate ori de practici corupte și de menținerea unor structuri de putere conservatoare. Alianțele de acest tip sunt vizibile în mai multe județe din România, inclusiv Prahova, Bacău, Suceava, Vrancea și Iași, unde AUR a acceptat să colaboreze cu social-democrații la nivel local pentru a obține funcții importante în administrațiile județene.

Un exemplu semnificativ al acestei colaborări s-a petrecut pe 12 decembrie 2024, când AUR a încheiat o alianță în Consiliul Județean Suceava cu PSD. În cadrul acestei alianțe, cei 17 consilieri PSD și cei 4 consilieri AUR au negociat împărțirea funcțiilor din consiliile de administrație și adunările generale ale acționarilor din instituțiile subordonate, în timp ce liberalii, cu 15 consilieri, s-au abținut de la vot. AUR nu doar că a acceptat să colaboreze cu PSD în aceste condiții, dar a obținut și funcții importante în structurile administrației locale.

În Vrancea, o situație similară s-a petrecut, unde AUR, cu doar 3 consilieri județeni, a ajuns să ocupe o funcție de vicepreședinte al Consiliului Județean cu sprijinul PSD, care controla majoritatea cu 13 consilieri. Liderii locali ai AUR și PSD au justificat această colaborare afirmând că este necesar un „interes comun” pentru dezvoltarea județului, o explicație care face trimitere la un pragmatism politic ce contrazice retorica anti-sistem.

De asemenea, AUR nu a ezitat să stabilească alianțe și cu liberalii, în ciuda declarațiilor lor anterioare potrivit cărora partidele „sistemului” sunt inacceptabile. În mai multe județe, AUR a susținut candidaturi ale PNL și a obținut funcții importante, cum ar fi viceprimari și vicepreședinți de consilii județene. De exemplu, în Slatina, primarul din partea PNL, Mario De Mezzo, a format o majoritate în Consiliul Local cu ajutorul celor doi consilieri AUR, și a oferit unul dintre posturile de viceprimar acestora. De asemenea, în Maramureș, AUR a reușit să obțină o funcție de vicepreședinte în Consiliul Județean cu sprijinul PNL și al PSD.

Această flexibilitate politică din partea AUR ridică întrebări legate de autenticitatea poziției anti-sistem a partidului. Așezarea AUR la masa negocierilor cu PSD și PNL sugerează că interesul pentru putere poate prevala asupra angajamentelor ideologice declarate.

În ciuda acestei implicări active în alianțe politice la nivel local cu partide mari precum PSD și PNL, George Simion continuă să se prezinte ca un „luptător anti-sistem”. Afirmațiile sale din campania electorală, în care promitea o schimbare radicală și criticarea partidelor tradiționale, par să fie în contradicție cu acțiunile sale politice concrete. Dacă AUR este cu adevărat un partid anti-sistem, cum explică atunci această deschidere către negocieri și înțelegeri cu structuri politice tradiționale, profund implicate în „sistemul” pe care Simion pretinde că vrea să-l distrugă?

Această contradicție a fost evidențiată și de rivalii politici ai lui Simion, care au subliniat că AUR nu poate fi considerat un partid radical anti-establishment atât timp cât colaborează la nivel local cu aceleași partide pe care le atacă constant. Nicușor Dan, candidatul la președinție din partea USR, a criticat AUR pentru că pe listele de parlamentari ale partidului au figurat persoane cu legături controversate cu Securitatea și cu trecuturi de corupție, ceea ce pune sub semnul întrebării sinceritatea luptei lor împotriva „sistemului”.

AUR pare să adopte o politică pragmatică în ceea ce privește alianțele politice, în ciuda discursului său vehement anti-sistem. Colaborările cu PSD și PNL sugerează că obiectivul principal al partidului este să câștige putere, indiferent de partidele cu care trebuie să facă compromisuri pentru a atinge acest scop. Acest comportament ridică întrebări legate de sinceritatea discursului lor și de adevăratele intenții ale AUR pe termen lung. Deși se prezintă ca un partid care vrea să rupă cu vechile structuri politice, AUR pare să fie dispus să colaboreze cu aceleași partide pe care le critică pentru a-și asigura funcții în administrația locală și județeană.

În acest context, electoratul ar trebui să fie mai atent la aceste contradicții și la modul în care AUR navighează între pozițiile politice radicale și alianțele pragmatice care i-ar putea submina autenticitatea și angajamentul față de schimbare.

Articol integral pe romania.europalibera.org

George Simion, liderul AUR și candidatul la președinția României, se prezintă public ca un luptător împotriva sistemului corupt care ar controla politica și economia României. Totuși, în spatele acestui discurs naționalist și anti-establishment, se află o rețea de susținători și legături controversate care ridică semne de întrebare despre sinceritatea și adevăratul caracter al candidaturii sale.

În centrul acestei polemici se află Marius Lulea, prim-vicepreședintele AUR și considerat un ideolog al partidului. Lulea este cunoscut ca fiind ginerele fostului prefect PSD din Vrancea, Ticu Costandache, un om cu legături strânse cu Marian Oprișan, unul dintre cei mai influenți și corupți baroni locali din PSD. Această legătură de familie între Lulea și Costandache, amândoi fiind implicați în politica PSD, ridică întrebări serioase despre autenticitatea pozițiilor „anti-sistem” promovate de AUR.

Marius Lulea, care a fondat și controlat firma Ideal Proiect Arhitecture & Engineering SRL, un actor important în domeniul arhitecturii și al construcțiilor din zona Tunari, Ilfov, a avut o relație apropiată cu George Simion. Lulea a fost mentorul lui Simion, care a lucrat pentru firma sa între 2012 și 2020, ocupând funcția de director de marketing, într-o perioadă în care veniturile lui Simion din această activitate nu depășeau în mod semnificativ salariul mediu. Cu toate acestea, angajarea lui Simion a fost interpretată de unii ca fiind mai mult un pretext pentru a-i oferi o sursă oficială de venit și contribuții sociale, decât o adevărată colaborare profesională.

Marius Lulea este căsătorit cu Oriana Costandache, fiica fostului prefect PSD Ticu Costandache, o figură controversată din Vrancea, cunoscută pentru implicarea în retrocedări ilegale de terenuri și tăieri ilegale de păduri în județ. Aceste conexiuni au ridicat suspiciuni cu privire la veridicitatea afirmațiilor AUR despre lupta împotriva „sistemului corupt”. De fapt, Costandache a avut o influență semnificativă în PSD și a fost susținut de Marian Oprișan, unul dintre cei mai puternici lideri ai partidului din Vrancea, acuzat de corupție.

În timpul dezbaterii de la Euronews, unul dintre susținătorii lui Simion a fost Vasile „Sile” Puscaș, un afacerist din Cluj-Napoca, cunoscut pentru legăturile sale cu PSD și pentru afacerile sale în domeniul salubrității. Puscaș, un multimilionar cu o afacere extinsă în Ardeal, a fost căsătorit cu fiica lui Ioan Rus, fost ministru PSD al Transporturilor, acuzat de declarații controversate despre româncele din diaspora.

Puscaș este adesea descris în presa locală drept „regele gunoaielor din Transilvania”, datorită contractelor sale semnificative de salubritate, în special cu Primăria Baia Mare, pe vremea primarului condamnat pentru corupție Cătălin Cherecheș. Cu toate acestea, Puscaș a fost prezent la dezbaterea electorală alături de Simion, susținând public candidatura acestuia și declarând că, deși nu este membru de partid, îl va sprijini pe Simion din „suflet”. Această susținere este greu de separat de trecutul său și de legăturile sale cu PSD, un partid pe care AUR pretinde că îl combate.

Deși George Simion se prezintă ca un candidat anti-sistem, criticând vehement PSD și elitele politice tradiționale, realitatea este mult mai complexă. Nicușor Dan, principalul său rival în turul 2 al alegerilor prezidențiale, l-a acuzat de faptul că AUR este susținut de oameni ai „sistemului”, citând nume de persoane controversate aflate pe listele parlamentare ale AUR, cum ar fi Gigi Becali și Mugur Mihăescu, colaborator al Securității, sau chiar Petrișor Peiu, fost consilier economic al lui Adrian Năstase.

Simion a răspuns acestor acuzații, susținând că se mândrește cu unii dintre susținătorii săi și că nu este responsabil pentru trecutul acestora. Însă, atacurile lui Simion asupra rivalilor și folosirea unor tactici de denigrare, cum ar fi etichetarea acestora drept „globaliști” sau „susținători ai marionetelor din sistem”, nu fac decât să accentueze paradoxul în care se află candidatul AUR. În timp ce se prezintă ca un apărător al „poporului” și al intereselor naționale, el nu ezită să se asocieze cu afaceriștii care au avut legături directe cu structuri politice din sistemul pe care pretinde că îl combate.

Legăturile dintre AUR și diverse figuri din „sistemul” corupt al României ridică întrebări fundamentale despre sinceritatea și intențiile reale ale partidului. De la finanțatorii cu legături cu PSD, la susținătorii proveniți din lumea afacerilor cu contracte publice semnificative, AUR pare să joace pe două fronturi: pe de o parte, promite să lupte împotriva corupției și a sistemului vechi, iar pe de altă parte, acceptă sprijinul și colaborează cu oameni care fac parte din aceleași cercuri politice și economice pe care le critică.

Este evident că AUR se află într-o poziție delicată. În timp ce se promovează ca un partid de schimbare radicală, legăturile sale cu foste structuri ale statului și cu oameni din PSD pun sub semnul întrebării autenticitatea acestei lupte „anti-sistem”. Aceste contradicții riscă să afecteze credibilitatea partidului și să pună în pericol susținerea sa populară, mai ales în contextul unei campanii prezidențiale în care alegătorii caută o alternativă reală și onestă.

Articol integral pe Aktual24

George Simion, candidatul AUR la alegerile prezidențiale din 2025, a fost protagonistul unui interviu controversat acordat influencerului MAGA Jack Posobieck, în care a lansat atacuri dure la adresa lui Nicușor Dan, principalul său rival în turul 2 al alegerilor.

Ceea ce a stârnit discuții și reacții din partea opiniei publice a fost tonul extrem de arogant al lui Simion, care l-a etichetat pe Nicușor Dan drept un outsider, un „underdog” lipsit de șanse reale și i-a promis o „înfrângere istorică”.

Într-o declarație provocatoare, Simion a subliniat că Nicușor Dan nu are altă opțiune decât să accepte invitațiile sale la dezbateri, subliniind cu o condescendență evidentă că nu există niciun fel de competiție reală între cei doi candidați. „El este outsiderul. Nu are altă opțiune decât să vină acolo unde îl chem la dezbatere. Sunt 20 de procente diferență între noi”, a afirmat Simion, făcând referire la scorul pe care îl deține față de Nicușor Dan în sondaje.

„Mi-e milă de el într-un fel”, a adăugat liderul AUR, completând printr-o afirmație care subliniază convingerea sa că victoria sa în alegeri este inevitabilă. Simion a adus în discuție diferența de procente dintre el și Nicușor Dan, evocând o înfrângere „istorică” pentru rivalul său, ceea ce denotă un sentiment de superioritate și siguranță extremă în privința rezultatului.

Simion a mers mai departe, spunând că „Nu mi-am imaginat niciodată că voi ajunge președintele României la 38 de ani”. Această remarcă a fost însoțită de un discurs despre cum simte că drumul său către Cotroceni este aproape sigur, comparându-se cu un lider destinat să câștige în fața unui „adversar slab”. Tonul său a fost unul de autosuficiență, fără a lăsa loc de îndoială că el vede rezultatul alegerilor ca fiind deja determinat.

„Oponentul meu e o marionetă globalistă susținută de Emmanuel Macron și Ursula von der Leyen. Va pierde într-o manieră istorică alegerile”, a afirmat Simion, continuând să își atace competitorul într-un mod care denotă o abordare extrem de polarizată și o retorică bazată pe un discurs naționalist. Acesta a continuat să definească politica și agenda lui Nicușor Dan drept una „globalistă”, o etichetă pe care mulți o consideră excesivă și periculoasă într-o campanie electorală, mai ales având în vedere contextul tensiunilor geopolitice și ideologice din ultima perioadă.

Comentariile lui Simion nu sunt o noutate în peisajul politic românesc, unde polarizarea și atacurile directe între candidați devin tot mai frecvente. Cu toate acestea, atitudinea sa arogantă față de Nicușor Dan și încrederea exagerată în victorie pot duce la escaladarea confruntării dintre cei doi. Campania lui George Simion, bazată pe un discurs vehement împotriva elitelor politice și economice și pe promisiuni de schimbare radicală, se ciocnește acum cu un adversar mult mai moderat, în cazul lui Nicușor Dan, care, deși nu se află într-o poziție favorabilă, încearcă să construiască un mesaj mai echilibrat.

Simion a continuat să își consolideze imaginea de „anti-sistem”, criticând vehement instituțiile europene și etichetându-l pe Nicușor Dan drept un „susținător al globalismului”. Liderul AUR se prezintă ca un salvator al națiunii, un candidat care vrea să rupă legăturile cu ceea ce el consideră a fi un sistem corupt și rupt de nevoile cetățenilor. Acest mesaj rezonează cu o parte din electoratul românesc care caută o schimbare radicală, dar poate fi interpretat ca o retorică divizivă, mai ales având în vedere atacurile directe la adresa instituțiilor internaționale și a liderilor europeni.

Rămâne de văzut cum va evolua campania în contextul turului 2, având în vedere că atât George Simion, cât și Nicușor Dan vor trebui să-și construiască un mesaj care să atragă susținerea unei electorat largi. În timp ce Simion pare să aibă încredere deplină în victoria sa, atitudinea sa arogantă ar putea atrage o reacție negativă din partea unei părți a electoratului, mai ales din partea celor care nu sunt convinși de retorica sa naționalistă și divizivă.

Simion se află într-o poziție delicată, întrucât va trebui să câștige sprijinul unor grupuri diverse, inclusiv electoratul care nu se identifică cu mesajul extrem al AUR. De partea cealaltă, Nicușor Dan va trebui să depășească provocările legate de managementul crizei din București și să se prezinte ca o opțiune viabilă pentru un electorat care, poate, nu este confortabil cu polarizarea și atacurile virulente ale campaniei lui Simion.

În final, este clar că alegerile din 18 mai vor fi un test nu doar pentru cei doi candidați, ci și pentru întreaga politică românească, iar rezultatul va influența direcția în care va evolua țara în următorii ani.

Sursă: G4Media

Sursa Foto: Inquam Photos / Măina Noroceae