Acasă Blog Pagina 25

INTERVIU EXCLUSIV | Mirela și Iuliana, fondatoarele Cu Pisici: „Nu vindem doar produse. Vindem emoție, atașament și bucuria de a iubi pisicile.”

Fondat de Mirela și Iuliana, Cu Pisici a devenit, în timp, un univers dedicat iubitorilor de pisici: haine, bijuterii, accesorii, obiecte pentru casă și cadouri personalizate, multe dintre ele pictate manual, toate unite de aceeași promisiune: bucuria micilor detalii și emoția lucrurilor făcute cu grijă.

Dincolo de magazinul online, Cu Pisici este o comunitate. Una în care oamenii se regăsesc, își spun poveștile, își celebrează pisicile și se întorc, de fiecare dată, cu aceeași bucurie. Un brand care nu vinde doar produse, ci construiește o stare de spirit: una caldă, jucăușă și profund personală.

În acest interviu, Mirela și Iuliana ne vorbesc despre începuturi, despre cum au transformat o pasiune într-un proiect de suflet, despre importanța personalizării, puterea comunității și viziunea lor pentru viitor. O conversație despre creativitate, curaj, muncă și dragostea pentru pisici.

  1. Cum a luat naștere brandul Cu Pisici? A fost o idee de business sau o pasiune transformată în proiect?

Iuliana: Brandul Cu Pisici s-a născut dintr-o întrebare simplă, dar esențială. Ideea unui magazin dedicat exclusiv iubitorilor de pisici mi-a venit încă din perioada facultății, într-un moment în care începeam să îmi caut direcția profesională și sensul a ceea ce îmi doream să construiesc.

La acea vreme, am citit o carte care mi-a schimbat profund perspectiva și care m-a făcut să iau o decizie clară: vreau să devin antreprenor. De aici a apărut firesc următoarea întrebare – „ce fel de business să fac?”. Răspunsul nu a venit din calcule sau trenduri, ci dintr-o pasiune constantă și sinceră: iubirea mea pentru pisici.

Am simțit că există un spațiu neexplorat pentru produse create cu sens, care să reflecte legătura specială dintre oameni și pisicile lor. Așa a început Cu Pisici, ca un proiect personal, construit din emoție, nevoia de autenticitate și dorința de a transmite, prin fiecare produs, bucuria pe care o simți atunci când iubești pisicile. Bucuria de a-ți exprima personalitatea, emoțiile și iubirea, purtându-le sau folosindu-le zi de zi.

La început am pornit singură, ocupându-mă de viziune, direcție și poveste. În scurt timp, s-a alăturat și sora mea, Mirela, iar acest pas a fost definitoriu pentru brand. Ea a adus latura artistică și creativă, pictând produsele și dând formă vizuală emoțiilor pe care le aveam deja în minte.

Astfel, Cu Pisici a devenit mai mult decât un business: a devenit o expresie a pasiunii noastre comune, un proiect de familie și un brand construit din iubire pentru pisici și pentru lucrurile făcute cu suflet.

  1. Ce diferențiază Cu Pisici de alte branduri de lifestyle sau cadouri?

Mirela: Cred că ceea ce diferențiază cel mai mult Cu Pisici de alte branduri de lifestyle sau de cadouri este autenticitatea. Nu folosim acest cuvânt ca pe un slogan, ci ca pe un principiu după care ne ghidăm zilnic. Nimic din ceea ce facem nu este gândit „pe bandă”, doar ca să umple un catalog sau să urmeze un trend. Fiecare produs pornește dintr-o emoție reală și dintr-o conexiune sinceră cu lumea iubitorilor de pisici.

De la început, ne-am dorit ca produsele Cu Pisici să vorbească pe limba celor care știu ce înseamnă să ai o pisică. Glumele subtile, mesajele cu tâlc, ilustrațiile care surprind exact acea privire sau acea atitudine specifică pisicilor nu sunt întâmplătoare. Ele vin din observație, din conviețuire, din experiențe personale. Nu desenăm pisici „generice”, ci emoții pe care le recunoști imediat dacă ești iubitor de pisici.

Un alt element important este faptul că multe dintre produsele noastre sunt pictate manual sau personalizate. Asta înseamnă timp, răbdare și implicare reală. Fiecare tricou pictat, fiecare accesoriu personalizat cu poza pisicii tale poartă amprenta unei mâini, nu a unei linii de producție automatizate. Pentru noi, asta contează enorm, pentru că știm că oamenii caută lucruri unice, nu replici fără personalitate.

Diversitatea produselor – haine, bijuterii, accesorii, căni, obiecte pentru casă – nu vine din dorința de a „avea de toate”, ci din nevoia de a oferi multiple moduri prin care oamenii să-și exprime iubirea pentru pisicile lor. Indiferent de formă, toate produsele au un numitor comun: emoția. Fiecare obiect spune o poveste și creează o legătură personală între om și pisica lui.

De multe ori ni se spune că produsele Cu Pisici sunt cumpărate nu doar pentru uz personal, ci mai ales ca daruri. Asta ne bucură enorm, pentru că înseamnă că oamenii nu oferă doar un obiect, ci o stare, un mesaj, o amintire. O cană devine ritualul de dimineață al cuiva, un tricou devine o declarație de iubire, o bijuterie devine un simbol al legăturii cu pisica de acasă.

În esență, Cu Pisici nu vinde produse. Creează emoții. Iar credem că aceasta este cea mai puternică formă de diferențiere într-o lume plină de lucruri frumoase, dar fără suflet.

3. Personalizarea pare un element-cheie în brandul vostru. De ce este atât de importantă?

Iuliana: Personalizarea este esențială pentru Cu Pisici pentru că reflectă exact ceea ce credem noi despre relația dintre om și pisică: este unică, profundă și imposibil de standardizat. Fiecare pisică are personalitatea ei, micile tabieturi, privirea aceea specială sau poziția în care doarme, iar pentru stăpâni toate aceste detalii au o valoare emoțională imensă. De aceea, un produs personalizat nu mai este doar un obiect, ci o extensie a acestei relații.

Când cineva ne trimite o fotografie cu pisica lui, nu primim doar o imagine, ci o poveste. Uneori este vorba despre o pisică adoptată, alteori despre un companion care a fost alături de cineva ani întregi, în momente importante din viață. Transformarea acelei poze într-un portret pe un tricou sau într-o bijuterie este un proces care presupune multă atenție și responsabilitate. Știm că acel produs va avea o semnificație profundă pentru cel care îl poartă sau îl oferă cadou.

De multe ori, produsele personalizate sunt alese pentru a marca momente speciale: aniversări, sărbători, revederi sau chiar pentru a păstra vie amintirea unei pisici care nu mai este. Primim mesaje extrem de emoționante de la clienți care ne spun că au plâns când au deschis coletul sau că produsul a devenit unul dintre cele mai dragi lucruri pe care le au. Astfel de reacții ne confirmă că personalizarea nu este un moft sau un trend de marketing, ci o nevoie reală de conexiune și sens.

Într-o lume în care multe produse sunt făcute în serie, personalizarea aduce înapoi ideea de unicitate. Oamenii nu mai caută doar ceva frumos, ci ceva care să îi reprezinte. Un tricou cu portretul pisicii tale nu va fi niciodată doar un tricou. Devine o declarație de iubire, o formă de apartenență și, uneori, chiar o sursă de confort emoțional.

Pentru noi, personalizarea este și o formă de respect față de clienți. Le arătăm că îi vedem, că le înțelegem atașamentul și că tratăm fiecare comandă cu grijă, ca și cum ar fi pentru noi. Tocmai de aceea investim timp, energie și atenție în fiecare produs personalizat. Pentru că știm că, dincolo de material și design, livrăm emoție. Și asta este, până la urmă, esența brandului Cu Pisici.

  1. Cum ați descrie comunitatea Cu Pisici?

Iuliana: Comunitatea Cu Pisici este, fără exagerare, una dintre cele mai frumoase părți ale acestui proiect. De-a lungul timpului, am realizat că nu am construit doar un brand, ci un spațiu în care oamenii se simt înțeleși, acceptați și conectați printr-o pasiune comună: iubirea pentru pisici și pentru lucrurile făcute cu suflet.

Este o comunitate caldă, empatică și foarte sinceră. Oamenii care ne urmăresc și ne aleg produsele nu sunt interesați doar de obiectul în sine, ci de povestea din spatele lui. Sunt oameni care apreciază detaliile, care observă munca din spatele unui produs pictat manual sau al unei personalizări făcute cu atenție. Mulți dintre ei ne scriu mesaje lungi, ne povestesc despre pisicile lor, despre cum le-au adoptat, despre ce înseamnă ele în viața lor. Aceste conversații creează o legătură care depășește relația clasică brand–client.

Ce ne impresionează cel mai mult este loialitatea. Avem clienți care revin constant, care cumpără pentru ei, apoi pentru prieteni, familie, colegi. Oameni care ne recomandă mai departe fără să le cerem asta, doar pentru că au simțit că au primit ceva autentic. Într-o lume în care totul este rapid și impersonal, această încredere este extrem de valoroasă pentru noi.

Comunitatea Cu Pisici este și una foarte atentă și implicată. Ne oferă feedback sincer, ne susține când lansăm produse noi, ne încurajează și ne motivează să evoluăm. De multe ori, ideile pentru produse noi vin chiar din discuțiile cu ei, din mesajele sau comentariile primite. Practic, brandul crește împreună cu comunitatea, nu separat de ea.

Mai mult decât atât, este o comunitate în care empatia față de animale este reală, nu declarativă. Mulți dintre clienții noștri sunt implicați în adopții, în salvarea pisicilor fără stăpân, în sprijinirea ONG-urilor sau a cazurilor speciale. Simțim că vorbim aceeași limbă și că împărtășim aceleași valori.

Pentru noi, comunitatea Cu Pisici nu este un „target de piață”, ci o familie extinsă. Este locul în care ne simțim acasă, unde știm că munca noastră contează și unde fiecare produs ajunge exact acolo unde trebuie: la oameni care îl înțeleg și îl poartă cu drag.

  1. Cât de importantă este pentru voi sustenabilitatea?

Mirela: Sustenabilitatea este un pilon important pentru noi și face parte din valorile după care ne ghidăm în fiecare decizie. Credem în produse create responsabil, cu grijă atât pentru oameni, cât și pentru mediul înconjurător, mai ales atunci când vorbim despre obiecte pe care le porți sau le folosești zi de zi.

Din acest motiv, majoritatea produselor din magazinul Cu Pisici sunt confecționate din bumbac organic. Alegem materiale mai prietenoase cu mediul și cu pielea, pentru că ne dorim ca fiecare produs să ofere nu doar bucurie și stil, ci și o stare de bine pe termen lung.

  1. Cum vedeți Cu Pisici peste câțiva ani?

Iuliana: Când ne gândim la viitorul Cu Pisici, primul lucru care ne vine în minte nu este dimensiunea, ci profunzimea. Ne dorim să creștem, da, dar nu oricum. Creșterea, pentru noi, înseamnă să ajungem la mai mulți oameni fără să pierdem ceea ce a făcut brandul special de la început: emoția, autenticitatea și atenția reală pentru detalii.

Vedem Cu Pisici ca pe o stare de spirit care se extinde firesc. Nu ne dorim să devenim un brand impersonal, „industrial”, ci unul care rămâne aproape de oameni. Chiar dacă vom avea mai multe produse, mai multe colecții sau poate o prezență internațională, vrem ca fiecare obiect să păstreze acel sentiment de „făcut special pentru tine”. Emoția trebuie să rămână în centrul a tot ceea ce creăm.

Pe termen mediu și lung, ne dorim să dezvoltăm și mai mult zona de personalizare și creație artistică. Vrem să explorăm noi materiale, noi forme de exprimare, noi moduri prin care iubirea pentru pisici poate fi transpusă în obiecte care să spună povești. De asemenea, ne-ar plăcea să ducem Cu Pisici dincolo de zona de magazin online – spre experiențe, colaborări creative, poate evenimente sau proiecte care adună comunitatea la un loc.

Un alt lucru important pentru noi este responsabilitatea. Pe măsură ce creștem, vrem să fim tot mai atenți la sustenabilitate, la modul în care producem, la impactul pe care îl avem in mediul inconjurator.

Vedem Cu Pisici ca pe un proiect pe termen lung, construit cu răbdare. Nu ne grăbim să bifăm etape doar de dragul cifrelor. Preferăm o evoluție organică, în care fiecare pas are sens. Ne dorim ca peste câțiva ani oamenii să spună nu doar „am cumpărat ceva de la Cu Pisici”, ci „Cu Pisici face parte din viața mea”.

Pentru noi, Cu Pisici va rămâne mereu mai mult decât un brand. Este un loc unde iubirea pentru pisici este limbaj comun, în care creativitatea se întâlnește cu emoția, și unde fiecare produs poartă o bucățică din sufletul nostru. Și exact asta vrem să ducem mai departe, indiferent cât de mult vom crește.

Corupția din Primăria Iași: „suveica Teslărașu”, milioane de euro pe hârtii, proiecte blocate și achiziții directe la limită de lege

Primăria Municipiului Iași se află în centrul unuia dintre cele mai grave scandaluri de cheltuire a banilor publici din ultimii ani.

Zeci de contracte, milioane de euro, proiecte care nu se concretizează niciodată și o singură constantă: aceeași familie de firme care încasează bani publici, printr-un mecanism bine uns de achiziții directe, verificări „în familie” și prețuri greu de justificat.

În centrul acestei rețele se află Irina și Daniel Teslărașu, un cuplu de antreprenori deveniți, în ultimii ani, veritabilii „abonati” ai Primăriei Iași.

Investigațiile jurnalistice arată că nu mai puțin de 36 de contracte au fost atribuite, în ultimii ani, unor firme controlate direct sau indirect de familia Teslărașu: Sigm-Home Projects, Protess Consulting, B&D Eurotess Invest, Romest Service și Design Projects Solutions. Deși pe hârtie sunt societăți diferite, cu administratori și asociați aparent distincți, în realitate ele funcționează ca un sistem unic, în care proiectarea, verificarea tehnică și reactualizarea documentațiilor sunt realizate de aceleași persoane sau de colaboratori apropiați.

Rezultatul: Primăria plătește de două ori pentru același lucru, iar banii publici se întorc constant în buzunarele aceleiași familii.

Un element-cheie al acestui mecanism este folosirea masivă a achizițiilor directe, procedură legală, dar extrem de vulnerabilă la abuz. Pragul maxim pentru servicii este de 270.120 lei fără TVA, iar contractele firmelor Teslărașu se încadrează aproape obsesiv între 240.000 și 260.000 de lei.

Această „precizie” ridică semne serioase de întrebare. În locul unor licitații deschise, cu concurență reală, Primăria Iași alege frecvent să cumpere direct servicii de proiectare sau verificare tehnică de la aceleași firme, invocând urgențe sau nevoi punctuale. În practică, această strategie elimină competiția și permite stabilirea unor prețuri arbitrare.

Cel mai elocvent exemplu este Sala Polivalentă din Iași, un proiect anunțat de ani de zile, dar care a rămas la stadiul de hârtii. Doar pentru documentații, revizuiri și verificări tehnice, Primăria a cheltuit aproape 2,5 milioane de lei, în mare parte către firmele familiei Teslărașu.

– 1,6 milioane lei – proiectare inițială (Sigm-Home Projects)
– 68.000 lei – studiu geotehnic (firmă administrată de fosta contabilă a Irinei Teslărașu)
– 252.000 lei – verificare tehnică (Romest Service)
– 488.000 lei – „translarea” clădirii cu 350 de metri

Cu toate acestea, în bugetul pe 2026, finanțarea efectivă pentru execuție este de doar 500.000 de lei, adică de cinci ori mai puțin decât s-a cheltuit deja pe documentații. Sala nu se construiește, dar facturile curg.

Una dintre cele mai grave probleme este conflictul de interese mascat. În numeroase cazuri, o firmă a familiei Teslărașu realizează proiectarea, iar o altă firmă, controlată de aceiași oameni sau de apropiați direcți, face verificarea tehnică.

De exemplu:

  • Sigm-Home Projects proiectează

  • Romest Service verifică

  • în spate apar aceleași nume: Irina Teslărașu, Daniel Teslărașu, Ionela Ramona Marin (fostă contabilă) și Anatoly Gorducală

Deși legislația nu interzice explicit această practică, experții în achiziții publice o consideră o incompatibilitate morală evidentă. Verificarea ar trebui să fie o a doua opinie independentă. În realitate, este auto-validare pe bani publici.

Lista proiectelor este lungă:

  • bazine de înot la grădinițe – proiectate, reactualizate, re-reactualizate, dar niciodată construite

  • Plaja Nicolina – sute de mii de lei pentru documentații și verificări, fără rezultate concrete

  • Cinema Dacia – 124.000 lei pentru „adaptare ISU”, rezumată de surse interne la „câteva sprinklere în plus”

În toate cazurile, banii au fost cheltuiți, dar investițiile au rămas pe hârtie. Singurul rezultat constant este creșterea cifrei de afaceri a firmelor Teslărașu.

Datele financiare arată dimensiunea fenomenului:

  • Sigm-Home Projects: 13,6 milioane lei cifră de afaceri în 2024

  • B&D Eurotess Invest: peste 1 milion lei profit cu un singur angajat

  • Romest Service și Design Projects Solutions: milioane de lei anual, cu 4–5 angajați

Aceste cifre indică o industrie a hârtiilor, nu una a construcțiilor reale. Proiecte care se mută, se actualizează, se verifică, se re-verifică, dar nu se execută niciodată.

Toate aceste contracte au fost atribuite de Primăria Iași, instituție condusă de primarul Mihai Chirica. Deși faptele sunt documentate public, administrația locală nu a oferit explicații clare despre:

  • criteriile de selecție

  • justificarea prețurilor

  • lipsa rezultatelor concrete

În lipsa unor anchete administrative sau penale, rămâne impresia unui sistem tolerat, dacă nu chiar încurajat.

Cazul Teslărașu nu este doar despre o familie de antreprenori. Este despre capturarea banului public, despre transformarea Primăriei Iași într-un client captiv, despre un sistem care funcționează perfect pentru câțiva și dezastruos pentru comunitate.

Iașul are studii, proiecte și documentații de milioane de euro. Nu are însă săli polivalente, bazine de înot sau plaje modernizate. Are, în schimb, un mecanism prin care banii publici sunt sifonați legal, la limita legii, printr-o suveică de firme care duc toate spre aceeași familie.

Întrebarea nu mai este dacă există o problemă de corupție administrativă, ci cât va mai dura până când instituțiile statului vor decide să oprească această schemă.

Sursă: ReporterIS

Ministrul PSD al Justiției, Radu Marinescu, acuzat de plagiat: peste jumătate din teza de doctorat ar fi copiată prin metoda „copy-paste”

Un nou scandal de integritate academică lovește Guvernul, după ce o investigație jurnalistică publicată de PressOne scoate la iveală acuzații grave de plagiat la adresa ministrului PSD al Justiției, Radu Marinescu.

Potrivit analizei realizate de jurnalista Emilia Șercan, mai mult de jumătate din teza de doctorat a actualului ministru ar fi fost copiată din alte lucrări, fără citare corespunzătoare, unele pasaje întinzându-se pe zeci de pagini consecutive.

Dezvăluirile readuc în prim-plan problema veche a plagiatului în rândul demnitarilor români, un subiect care a zguduit în mod repetat scena politică în ultimul deceniu și care ridică semne de întrebare serioase asupra standardelor de integritate în funcțiile publice de vârf.

Conform investigației, 56,68% din teza de doctorat a lui Radu Marinescu ar conține texte copiate integral din lucrări aparținând altor autori. Mai exact, este vorba despre 140 de pagini din totalul de 247 ale lucrării intitulate „Sistemul mijloacelor de probă în procesul civil”.

Teza a fost susținută în anul 2009, în cadrul Universitatea din Craiova, la Facultatea de Drept și Științe Administrative, sub coordonarea profesorului Ion Dogaru, un nume important al mediului academic juridic din România.

Analiza PressOne arată că plagiatul nu se rezumă la pasaje izolate sau la simple erori de citare, ci implică calupuri masive de text, uneori de până la 25 de pagini consecutive, preluate aproape identic din alte lucrări de specialitate.

Potrivit jurnalistei Emilia Șercan, cea mai mare parte a conținutului plagiat provine din trei lucrări academice publicate anterior susținerii tezei lui Radu Marinescu. Unele dintre aceste lucrări aparțin chiar coordonatorului său de doctorat, Ion Dogaru, alături de alți autori care au deținut funcții-cheie în conducerea facultății.

Un exemplu relevant este chiar secțiunea de început a tezei, „Cuvânt înainte”, unde autorul ar fi trebuit să își prezinte contribuția personală și motivația cercetării. Aici, mai bine de jumătate de pagină ar fi copiată fără ghilimele din volumul Bazele dreptului civil. Teoria generală, publicat în 2008, cu doar un an înainte de susținerea doctoratului.

Ironia situației este că mai mulți dintre autorii lucrării-sursă – Ion Dogaru, Dan Claudiu Dănișor sau Sevastian Cercel – au fost, de-a lungul timpului, decani ai facultății care i-a acordat titlul de doctor lui Marinescu.

Contactat de PressOne, ministrul Justiției a respins acuzațiile, susținând că nu a încălcat normele academice.

Eu nu consider că am plagiat. Asta pot să vă spun”, a declarat Radu Marinescu, adăugând că teza sa a fost realizată „în conformitate cu normele timpului” și sub îndrumarea unui profesor reputat.

Această apărare este însă contrazisă de cadrul legal existent la momentul susținerii tezei. Plagiatul era deja definit ca formă de fraudă academică în 2009, atât prin reglementări universitare, cât și prin legislația în vigoare. Cu alte cuvinte, invocarea „normelor timpului” nu exonerează automat autorul de responsabilitate.

Cazul Radu Marinescu nu este singular. El devine al doilea ministru din Guvernul Bolojan implicat într-un scandal major legat de studii și integritate academică, după demisia fostului ministru al Apărării Ionuț Moșteanu, în urma dezvăluirilor privind neclarități din CV-ul său.

România are deja un istoric lung de miniștri, premieri și lideri politici acuzați de plagiat, de la Victor Ponta la alți demnitari care, în unele cazuri, au fost forțați să demisioneze, iar în altele au rămas în funcție, în ciuda verdictelor morale negative din spațiul public.

Diferența majoră în acest caz este portofoliul deținut: Justiția. Ministrul Justiției este, teoretic, garantul respectării legii, al statului de drept și al integrității instituționale. O acuzație de plagiat la acest nivel afectează nu doar imaginea personală a demnitarului, ci și credibilitatea întregului sistem.

Radu Marinescu este ministru al Justiției din decembrie 2024, fiind numit în funcție în cadrul Guvernului Ciolacu 2. Deputat PSD de Dolj, avocat de profesie, el este cunoscut ca un apropiat al primăriței Craiovei, Lia Olguța Vasilescu, pe care a reprezentat-o inclusiv ca avocat în dosare penale.

De-a lungul carierei, Marinescu a ocupat mai multe funcții politice și administrative, iar titlul de doctor în Drept a reprezentat un element important în consolidarea profilului său profesional și public.

În acest moment, acuzațiile formulate de PressOne nu au fost încă analizate oficial de o comisie academică sau de CNATDCU, instituția abilitată să stabilească existența plagiatului și eventualele sancțiuni, inclusiv retragerea titlului de doctor.

Totuși, presiunea publică este în creștere. Societatea civilă, mediul universitar și o parte a clasei politice cer clarificări rapide și transparente, subliniind că standardele de integritate trebuie să fie mai ridicate, nu mai scăzute, pentru cei care conduc sistemul de justiție.

Cazul Radu Marinescu depășește cadrul unui simplu litigiu academic. El readuce în discuție cultura imposturii, toleranța instituțională față de plagiat și incapacitatea statului de a impune standarde ferme pentru demnitari.

Într-o Românie în care încrederea publică în justiție este deja fragilă, acuzația că ministrul Justiției ar fi obținut un titlu academic prin copiere masivă riscă să adâncească și mai mult ruptura dintre cetățeni și instituțiile statului. Următoarele săptămâni vor fi decisive pentru a vedea dacă acest caz va urma modelul unor scandaluri trecute – mușamalizate sau uitate – sau dacă va marca, în sfârșit, un punct de cotitură în lupta pentru integritate publică.

Inquam Photos / Octav Ganea

Sursă: Hotnews

Cât cheltuie România pentru mâncarea și confortul deținuților. Bugete de zeci de milioane pentru hrană, igienă și logistică în penitenciare

Aproximativ 25.000 de persoane private de libertate se află în prezent în cele 40 de penitenciare din România. Odată intrați în custodia statului, deținuții beneficiază, potrivit legii, de hrană, produse de igienă și bunuri de strictă necesitate, asigurate gratuit din bani publici.

Analiza achizițiilor realizate de Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) în anul 2025 arată însă dimensiunea reală a acestor cheltuieli: zeci și sute de milioane de lei alocate pentru mâncare, igienă, siguranță și transport, de la marmeladă și pastă de dinți până la autospeciale de escortare și penitenciare noi.

Cea mai mare parte a cheltuielilor recurente este reprezentată de hrana zilnică a deținuților. În august 2025, ANP, prin Unitatea de Logistică și Achiziții Centralizate a Poliției Penitenciare (ULACPP), a finalizat o licitație publică pentru furnizarea alimentelor de bază necesare tuturor penitenciarelor din țară, pentru o perioadă de 24 de luni. Valoarea totală a contractului: 71.950.953 de lei.

Lista produselor reflectă meniul standard din sistemul penitenciar, construit pentru a respecta normele nutriționale minime, dar și constrângerile bugetare. Printre cele mai costisitoare achiziții se numără:

  • marmeladă – 4,63 milioane lei

  • fasole boabe – 7,76 milioane lei

  • biscuiți – 5,83 milioane lei

  • margarină – 3,86 milioane lei

  • orez – 3,81 milioane lei

  • paste făinoase – 2,98 milioane lei

  • zahăr – 2,16 milioane lei

La acestea se adaugă conservele de legume – roșii în bulion, mazăre, fasole păstăi, ghiveci de legume, pastă de tomate – achiziționate pentru încă 6,87 milioane de lei, tot pentru doi ani. În termeni simpli, statul cheltuie anual peste 35 de milioane de lei doar pentru a asigura mesele zilnice ale persoanelor private de libertate.

Pe lângă hrană, statul este obligat să asigure produse de igienă și confort, considerate esențiale pentru sănătatea publică în mediul carceral. Doar în baza unui acord-cadru încheiat în 2025, ANP a alocat sume consistente pentru astfel de produse:

  • pastă de dinți – 2.452.030 lei

  • hârtie igienică – 1.406.810 lei

  • periuțe de dinți – 316.391 lei

  • aparate de ras de unică folosință – 1.389.860 lei

  • cremă de ras – 1.949.194 lei

  • șampon – 1.926.595 lei

  • săpun – 1.751.450 lei

Un detaliu care a atras atenția opiniei publice este suma cheltuită pentru piepteni: 106.405 lei, echivalentul a aproximativ 20.000 de euro. Deși pare o cheltuială minoră raportată la bugetul total, ea devine simbolică în contextul dezbaterilor despre eficiența utilizării banilor publici.

Pentru curățenia spațiilor comune și a lenjeriilor, bugetele sunt, de asemenea, consistente: peste 6 milioane de lei pentru detergenți, înălbitori și săpun de rufe, alocate pe o perioadă de 24 de luni.

Printre achizițiile ANP se regăsesc și produse care pot părea surprinzătoare pentru publicul larg, dar care țin de politicile de sănătate publică. În 2025, administrația penitenciarelor a achiziționat:

  • prezervative, inclusiv cu arome (banane)

  • teste de sarcină

Un exemplu concret: 99 de prezervative, cumpărate pentru Penitenciarul de Femei Târgșor, în valoare totală de 71,28 lei. Deși suma este infimă, achiziția reflectă obligația statului de a preveni bolile cu transmitere sexuală și sarcinile nedorite, chiar și în mediul penitenciar.

Un capitol distinct îl reprezintă cheltuielile pentru siguranță și imobilizare, necesare în contextul transportului și gestionării deținuților cu risc. În 2025, ANP a alocat:

  • cătușe metalice – 693.970 lei (aprox. 1.570 bucăți)

  • cătușe de unică folosință – 42.581 lei

  • curele și centuri de imobilizare – peste 170.000 lei

  • scuturi de imobilizare – 59.850 lei

  • măști contra gazelor – 944.474 lei

Aceste sume, deși consistente, sunt justificate oficial prin necesitatea asigurării ordinii și a siguranței personalului, mai ales în contextul supraaglomerării penitenciarelor.

Una dintre cele mai mari cheltuieli logistice este transportul persoanelor private de libertate. ANP a încheiat un acord-cadru în valoare de 109.786.821 lei pentru achiziția de autospeciale de transport, valabil pe 36 de luni.

Două loturi au fost deja cumpărate:

  • autospeciale de 22 de locuri – 39,38 milioane lei

  • autospeciale de 16 locuri – 23,67 milioane lei

Aceste vehicule sunt utilizate pentru transferuri între penitenciare, prezentări la instanțe și alte activități operative.

Penitenciarele sunt mari consumatoare de energie. În august 2025, ANP a alocat:

  • 23,67 milioane lei pentru energie electrică (10 luni)

  • 45,06 milioane lei pentru gaze naturale (12 luni)

Creșterea costurilor la utilități se suprapune peste o creștere constantă a numărului de deținuți, ceea ce pune presiune suplimentară pe buget.

Numărul persoanelor private de libertate a crescut constant: de la 18.700 în 2019, la peste 25.400 în ianuarie 2026. Gradul de ocupare ridicat a determinat statul să investească în noi capacități de detenție.

În județul Prahova, la Berceni, se construiește un penitenciar de maximă siguranță cu 1.000 de locuri, o investiție totală estimată la 850 de milioane de lei, cu termen de finalizare în 2028.

Cheltuielile pentru mâncarea și confortul deținuților nu sunt opționale: ele decurg din obligațiile constituționale și internaționale ale statului român. Totuși, amploarea sumelor – de la milioane pentru marmeladă până la zeci de milioane pentru utilități și transport – alimentează constant dezbateri despre eficiență, priorități și transparență.

Într-un context în care sistemul penitenciar este supraaglomerat, iar bugetul public este sub presiune, discuția nu mai este dacă statul trebuie să asigure aceste condiții, ci cum o face și cât de bine reușește să echilibreze drepturile deținuților cu responsabilitatea față de contribuabili.

Sursă: Libertatea

Raport exploziv la Vama Constanța: „grup de interese personale”, liber de vamă dat în 1 minut și declarații lucrate după program. Corpul de control al Finanțelor confirmă neregulile semnalate de presă

Un draft de raport al Corpului de control al Ministerului Finanțelor descrie, în termeni de o duritate rar întâlnită în documente oficiale, o serie de nereguli grave în activitatea Biroului Vamal Constanța, instituție-cheie pentru comerțul României și pentru colectarea taxelor la buget.

Documentul (nr. 260274, înregistrat la 22 decembrie 2025) acoperă perioada 1 martie – 25 iunie 2025 și notează anomalii în timpii de acordare a „liberului de vamă”, modul de repartizare a declarațiilor, lucru în afara programului fără ore suplimentare, precum și riscuri majore legate de amânarea la plată a TVA, care ar fi depășit 2 miliarde de lei doar în primele șase luni ale anului 2025.

Potrivit notei din raport, ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a trimis corpul de control la Biroul Vamal Constanța chiar în ziua publicării anchetelor realizate de G4Media și Info Sud-Est/ISE (25 iunie 2025), iar concluziile inspectorilor menționează și confirmă de mai multe ori informațiile apărute în investigațiile de presă.

De aici și caracterul „fără precedent” al raportului: nu este vorba doar despre constatări administrative, ci despre o radiografie a unor practici care, dacă se confirmă în forma finală, ridică semne de întrebare privind integritatea procedurilor, tratamentul diferențiat al operatorilor și riscurile bugetare generate de un port prin care intră o parte semnificativă din importurile României.

Una dintre cele mai șocante constatări este diferența uriașă între timpii de soluționare. Raportul descrie situații în care liberul de vamă ar fi fost acordat în puțin peste un minut de la primirea actelor, în condițiile în care chiar și pe „culoarul verde” (fără control documentar/fizic) există mai multe operațiuni succesive care, logic, necesită mai mult timp.

La polul opus, inspectorii notează cazuri de pe „culoarul roșu” (cu verificări și control fizic) în care mărfurile au rămas fără liber de vamă între 7 și 17 zile, uneori peste 25 de zile, iar într-un interval ales aleatoriu (3–17 martie 2025) apare inclusiv un exemplu de 41 de zile pentru șapte containere metalice goale.

Aceste diferențe – de la minute la săptămâni – sunt exact tipul de „semnal” care, într-un sistem vamal, poate indica fie disfuncționalități majore, fie prioritizări nejustificate, fie posibile interese în relația cu anumiți agenți economici.

Un alt capitol sensibil: distribuția muncii. Din totalul de 9.091 declarații vamale de import lucrate în perioada verificată, aproape 70% ar fi ajuns la doi inspectori: Ionela Visalon (5.153) și Diner Suliman (1.080). În același timp, alți inspectori ar fi lucrat doar câteva declarații în luni întregi (exemplele menționate: 5 și 8 declarații).

O astfel de concentrare ridică întrebări despre criteriile reale de alocare: capacitate profesională, lipsă de personal, lipsă de rotație, sau – cum sugerează raportul prin formulări ferme – un sistem care permite ca deciziile critice să fie „filtrate” prin foarte puține mâini.

Raportul insistă și asupra fenomenului acordării liberului de vamă după ora 17:00, în afara programului, fără ca aceste ore să fie aprobate și consemnate ca ore suplimentare. Un exemplu explicit menționat: în 29 mai 2025, un liber de vamă acordat la 19:04:31, cu o depășire de peste două ore față de finalul programului.

Inspectorii notează că nu există dispoziții scrise pentru aprobarea orelor suplimentare și nici evidențe în foile colective de prezență. În termeni administrativi, asta înseamnă o vulnerabilitate dublă: pe de o parte, posibilă muncă neînregistrată, pe de altă parte, posibile decizii luate în afara circuitului normal de control.

În plus, raportul include situații în care un inspector ar fi eliberat declarații vamale în zile în care figura liber, ceea ce corpul de control califică drept „nereguli grave”.

O altă zonă cu impact potențial direct asupra bugetului: amânarea la plată a TVA în vamă. Raportul vorbește despre verificări „sporadice” și avertizează că lipsa unor verificări lunare temeinice privind menținerea condițiilor certificatelor de amânare poate avea impact major asupra bugetului de stat, notând un nivel de peste 2 miliarde de lei doar în Vama Constanța în primele șase luni din 2025.

În practică, mecanismul de amânare a TVA este legitim și util pentru fluxul comercial, dar devine un risc dacă nu e însoțit de controale consecvente: poate însemna pierderi, întârzieri sau imposibilitatea recuperării sumelor în anumite situații.

Raportul detaliază și un caz distinct, cu încărcătură puternică: 137 declarații vamale completate eronat ar fi fost acceptate în relație cu JetFly Hub – companie menționată în presă inclusiv în contextul livrărilor de combustibil. Inspectorii susțin că firma ar fi fost mandatată ilegal astfel încât mai multe societăți să beneficieze de suspendarea accizelor și a TVA, printr-un mecanism de reprezentare indirectă considerat problematic, susceptibil chiar de nulitate (în interpretarea din raport).

În același capitol apar și cantități semnificative, raportul indicând inclusiv situația în care ar fi fost declarate și puse în circulație aproape 65.000 de tone de motorină, în condiții contestate de corpul de control.

Raportul menționează și un prejudiciu asociat fostei șefe a Vămii Constanța, Elmaz Nezir, legat de cumulul pensiei cu salariul începând din 2023.

Deși miza publică este evidentă, atât Vama Constanța, cât și Autoritatea Vamală Română nu au transmis un punct de vedere către redacțiile care au publicat informațiile, potrivit articolului.

Vama Constanța nu este „încă un birou” birocratic. Este o poartă comercială strategică, iar fiecare minut de întârziere sau fiecare decizie „accelerată” fără justificare afectează fie operatorii economici, fie competitivitatea portului, fie veniturile bugetare, fie – în scenariul cel mai grav – creează un mediu propice pentru favorizări și capturarea instituțională.

Urmează întrebarea-cheie: ce se întâmplă după un astfel de raport? Dacă draftul se confirmă în forma finală, presiunea publică și instituțională va fi pentru măsuri clare: audit operațional, reguli stricte privind lucru după program, rotația sarcinilor, trasabilitatea deciziilor în sistem, controale lunare pe amânarea TVA și – acolo unde există indicii – sesizarea organelor competente.

Până atunci, concluzia este una simplă și incomodă: documentul descrie o vamă în care aceleași proceduri pot dura un minut sau 41 de zile, în care aproape 70% din munca critică ajunge la doi inspectori, iar unele decizii se iau după program, fără urme administrative. Iar asta, într-un punct nevralgic al economiei, nu mai e doar o „neregulă”, ci un risc de sistem.

sursa foto: Info Sud-Est/ Imago Studio

Sursă: G4Media

Grup Servicii Petroliere, compania magnatului Gabriel Comănescu, a intrat în insolvență. Datorii de peste 113 milioane de euro către stat au dispărut în ultimii doi ani

Grup Servicii Petroliere (GSP), una dintre cele mai cunoscute companii din industria serviciilor petroliere offshore din România, controlată de omul de afaceri Gabriel Comănescu, a intrat oficial în procedură de insolvență, la propria cerere. Decizia a fost aprobată vineri de Tribunalul Constanța, însă nu este definitivă și poate fi contestată.

Anunțul vine într-un context extrem de sensibil, în condițiile în care, potrivit datelor publice, datorii istorice ale GSP către bugetul de stat, în valoare de peste 113 milioane de euro, au dispărut din evidențele fiscale în ultimii doi ani, fără explicații oficiale din partea autorităților.

Grup Servicii Petroliere a fost fondată în anul 2003 și are ca obiect principal de activitate servicii anexe extracției petrolului brut și gazelor naturale, în special pentru operațiuni offshore. De-a lungul anilor, GSP a devenit un jucător important în Marea Neagră și în proiecte internaționale, colaborând inclusiv cu mari companii energetice.

Intrarea în insolvență a fost solicitată chiar de companie, semn că problemele financiare nu mai puteau fi gestionate în afara protecției oferite de Legea insolvenței. Potrivit deciziei instanței, procedura este una generală, ceea ce înseamnă că urmează să fie analizate în detaliu creanțele, activele și perspectivele de reorganizare.

Este important de menționat că nu este prima firmă din grupul Comănescu care ajunge în această situație. În vara anului 2025, GSP Offshore, o altă companie-cheie din holding, a intrat deja în insolvență.

Datele financiare ale Grup Servicii Petroliere ridică numeroase semne de întrebare. Conform bilanțului pe anul trecut, compania a raportat:

  • Cifră de afaceri: 12,6 milioane de lei, în scădere cu aproximativ 23% față de anul anterior

  • Profit net: 286 milioane de lei

Această evoluție este cu atât mai surprinzătoare cu cât, în anii anteriori, GSP a raportat pierderi masive:

  • pierdere de 7,7 milioane de lei în 2024

  • pierdere de 243,2 milioane de lei în 2023

Saltul spectaculos de la pierderi consistente la un profit de sute de milioane de lei, urmat la scurt timp de cererea de insolvență, alimentează suspiciuni privind optimizări financiare agresive, transferuri interne sau reevaluări contabile.

Poate cel mai controversat aspect al acestui caz este legat de datoriile către bugetul de stat. În anul 2023, Grup Servicii Petroliere era listată printre cei mai mari datornici din România, cu obligații fiscale de peste 113 milioane de euro.

În prezent, însă, potrivit portalului ANAF, următoarele companii din grup figurează cu zero lei datorii:

  • Grup Servicii Petroliere SRL

  • GSP Offshore

  • Grup Servicii Petroliere Logistic

  • Grup Servicii Petroliere Shipyard

Contactată de presă, ANAF a refuzat să ofere explicații, invocând secretul fiscal. Astfel, nu este clar dacă:

  • datoriile au fost achitate integral;

  • au fost șterse prin decizii administrative;

  • au fost compensate, reeșalonate sau mutate în alte entități juridice.

Lipsa de transparență alimentează percepția unui tratament preferențial acordat marilor jucători economici, în contrast cu micii contribuabili, pentru care întârzierile la plată sunt penalizate rapid și sever.

Deși GSP figurează acum cu datorii zero, problema majoră se află la GSP Offshore, companie intrată în insolvență în iulie 2025. Potrivit tabelului de creanțe publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență și consultat de presă, GSP Offshore datorează statului român peste 2,5 miliarde de lei, adică aproape 500 de milioane de euro.

Cea mai mare parte a acestei sume este reprezentată de o creanță a Exim Bank, banca de stat, care are de recuperat peste 2 miliarde de lei (aproximativ 400 de milioane de euro).

În plus:

  • ANAF are de recuperat peste 425 milioane de lei, echivalentul a peste 83 de milioane de euro;

  • alte instituții și creditori comerciali completează tabloul unei insolvențe cu impact sistemic.

Sumele implicate în acest caz sunt uriașe și ridică întrebări serioase despre:

  • riscul suportat de stat prin intermediul băncilor publice;

  • capacitatea reală de recuperare a creanțelor;

  • precedentul creat pentru alte companii mari cu probleme financiare.

În contextul în care Guvernul vorbește despre austeritate, reduceri de cheltuieli și creșteri de taxe, insolvența unor companii strategice cu datorii de sute de milioane de euro riscă să fie suportată, indirect, de contribuabili.

Cazul Grup Servicii Petroliere readuce în discuție un model vechi în economia românească: companii private cu profituri mari în anumiți ani, dar cu pierderi și datorii transferate către stat în momentele dificile.

Faptul că:

  • datoriile GSP către buget au dispărut;

  • insolvența este cerută chiar de companie;

  • cele mai mari pierderi sunt concentrate într-o firmă care are drept creditori principali statul și o bancă de stat,

ridică suspiciuni legate de socializarea pierderilor și privatizarea profiturilor.

Procedura de insolvență deschisă la Tribunalul Constanța va stabili:

  • administratorul judiciar;

  • masa credală;

  • dacă există șanse reale de reorganizare sau se va ajunge la faliment.

Pentru statul român, miza este uriașă: recuperarea a sute de milioane de euro și stabilirea unui precedent de responsabilitate fiscală.

Pentru opinia publică, cazul rămâne un test de transparență și echitate într-o economie în care marile datorii par, uneori, mai ușor de „șters” decât cele mici.

sursa foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Sursă: G4Media

Austeritate doar pe hârtie: iPhone 17 Pro și Pro Max cumpărate de primării din comune mici. Cum explică edilii achizițiile din bani publici

În timp ce Guvernul vorbește despre austeritate, reducerea cheltuielilor și responsabilitate fiscală, realitatea din unele administrații locale arată cu totul diferit.

La final de an, mai multe primării din comune cu doar câteva mii de locuitori au achiziționat telefoane de ultimă generație – iPhone 17 Pro și iPhone 17 Pro Max – din bani publici, stârnind controverse legate de oportunitatea și justificarea unor astfel de cheltuieli.

O analiză realizată de SpotMedia.ro scoate la iveală două cazuri relevante, din județele Vrancea și Satu Mare, în care edilii locali susțin că achizițiile sunt necesare pentru buna funcționare a administrației. Explicațiile lor ridică însă numeroase semne de întrebare.

Pe 29 decembrie 2025, Primăria Comunei Ciorăști, județul Vrancea, a cumpărat prin încredințare directă un iPhone 17 Pro Max, 256 GB, în valoare de 6.131 lei (aproximativ 1.210 euro). Comuna are 2.745 de locuitori, potrivit recensământului din 2021, iar bugetul local depinde în mare măsură de alocările de la bugetul de stat.

Primarul comunei, Nicolae Gabriel Brăicău (PNL), aflat în funcție din 2012, a explicat că telefonul este folosit chiar de el.

„Eu folosesc acel telefon. Mai aveam un iPhone 17 Pro Max al primăriei, dar i s-a spart display-ul. Nu s-a putut repara imediat, iar pentru a avea acces la aplicațiile primăriei, email și alte sisteme, am decis să luăm unul identic”, a declarat edilul.

Argumentul continuității digitale ridică însă o întrebare simplă: este un telefon de peste 6.000 de lei singura soluție pentru a accesa emailul și aplicațiile unei primării?

Întrebat de ce nu și-a achiziționat telefonul din fonduri proprii, având în vedere că îl folosește personal, primarul a evitat un răspuns clar. În declarația sa de avere apar doar salariul său și al soției, o mașină veche și un credit recent.

„M-am privatizat din 1992, dar am cesionat părțile sociale copiilor. Am vrut să nu mai am legături cu nimic”, a explicat edilul, sugerând că ar fi avut, totuși, posibilitatea financiară de a-și cumpăra singur telefonul.

În realitate, primăria a achiziționat două telefoane identice, ambele de top, din bugetul instituției. Cheltuiala vine într-un context în care administrația locală nu se autosusține financiar și depinde de banii proveniți din taxele tuturor contribuabililor.

Al doilea caz analizat vine din Comuna Târna Mare, județul Satu Mare, cu aproximativ 3.500 de locuitori. Pe 22 decembrie 2025, primăria a cumpărat 8 telefoane iPhone 17 Pro, în culori diferite, la un preț unitar de 5.495 lei. Valoarea totală a achiziției: 43.966 lei (circa 8.700 euro).

Primărița comunei, Mariana Monica Sobius (PSD), susține că banii nu provin din bugetul local, ci din fonduri europene, în cadrul unui proiect transfrontalier cu Ucraina.

„Aveam bugetate cheltuieli de deplasare mult mai mari. Cum nu se pot face deplasări din cauza războiului, am redirecționat banii. Dacă nu îi cheltuiam, îi pierdeam”, a explicat primărița.

Deși explicația se bazează pe o realitate procedurală – fondurile neutilizate pot fi pierdute – specialiștii în achiziții publice atrag atenția că fondurile europene sunt tot bani publici și trebuie cheltuite conform acelorași principii: necesitate, eficiență și proporționalitate.

Pentru întâlniri online într-un proiect transfrontalier sunt necesare:

  • o conexiune bună la internet;

  • o cameră video și un microfon decente;

  • compatibilitate cu platforme precum Zoom, Teams sau Google Meet.

Toate acestea pot fi asigurate cu:

  • un laptop mediu;

  • o tabletă din gama mid-range;

  • sau un telefon de 1.500–2.500 de lei.

Achiziționarea unor iPhone-uri 17 Pro, cu memorie mare și specificații de top, depășește clar necesarul funcțional.

Cazurile din Ciorăști și Târna Mare nu sunt izolate, spun experții în administrație publică. Ele reflectă un model de cheltuire discreționară a banilor publici, justificată formal, dar discutabilă moral și economic.

Într-un an în care:

  • se reduc fonduri pentru sănătate;

  • pacienții pierd accesul prioritar la analize;

  • se vorbește despre tăieri de posturi și înghețări salariale,

astfel de achiziții transmit un mesaj contradictoriu către cetățeni.

Unul dintre marile probleme scoase la iveală de aceste cazuri este lipsa unor standarde naționale privind dotările IT ale administrațiilor locale. Fără plafoane clare sau ghiduri de bune practici, fiecare primărie decide după propria interpretare ce înseamnă „necesar”.

În lipsa unor reguli ferme, austeritatea rămâne mai degrabă un slogan politic decât o realitate aplicată uniform.

Achizițiile de iPhone 17 Pro și Pro Max de către primării sunt, cel mai probabil, legale din punct de vedere procedural. Însă ele ridică serioase semne de întrebare privind:

  • oportunitatea cheltuielilor;

  • respectul față de banul public;

  • diferența dintre nevoi reale și confort administrativ.

Într-o Românie în care cetățenilor li se cere să strângă cureaua, iar serviciile publice se confruntă cu lipsuri cronice, telefoanele de lux din birourile primarilor devin simbolul unei austerități aplicate selectiv.

Sursă: Spotmedia

Reguli noi pentru bolnavii din România: mii de pacienți pierd prioritatea la analize medicale. Ce se schimbă din ianuarie 2026 și cine mai are acces rapid la investigații

Începând cu luna ianuarie 2026, sistemul de sănătate din România intră într-o nouă etapă de austeritate, cu efecte directe asupra a zeci de mii de pacienți.

Din lipsă de fonduri, Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) a decis modificarea regulilor de acces la analize și investigații medicale, iar consecințele sunt majore: bolnavii cronici nu mai beneficiază de prioritate automată, iar persoanele neasigurate rămân doar cu un pachet minim de servicii.

Decizia, confirmată de autorități și relatată de Digi24, vine într-un context deja tensionat, marcat de deficit bugetar, datorii istorice către furnizorii de servicii medicale și o presiune tot mai mare asupra sistemului public de sănătate.

Până la finalul anului trecut, o categorie largă de bolnavi cronici beneficia de un regim special de prioritate. Pe baza unui bilet de trimitere cu mențiune specială, acești pacienți aveau dreptul să efectueze analizele medicale necesare în maximum cinci zile lucrătoare, indiferent dacă fondurile lunare alocate laboratoarelor erau epuizate.

De la 1 ianuarie 2026, acest mecanism a fost suspendat. Analizele pentru bolnavii cronici se vor face doar în limita fondurilor disponibile, iar termenul de cinci zile nu mai este garantat. Practic, pacienții vor fi programați pe liste de așteptare, uneori pe perioade de câteva săptămâni sau chiar luni.

Conform noilor reguli, pierd accesul prioritar la investigații medicale pacienții diagnosticați cu:

  • boli neurologice;

  • diabet zaharat;

  • afecțiuni cardiovasculare și cerebrovasculare;

  • boli rare;

  • boală cronică renală;

  • alte afecțiuni cronice monitorizate pe termen lung.

Aceștia făceau parte dintr-o categorie considerată până acum vulnerabilă, tocmai din cauza necesității monitorizării constante. În lipsa analizelor regulate, riscul de complicații crește semnificativ, avertizează medicii.

Există totuși și categorii de pacienți care rămân protejate de noile restricții. CNAS a decis menținerea priorității pentru:

  • pacienții cu suspiciune oncologică;

  • investigațiile necesare femeilor însărcinate;

  • testările pentru hepatita B și C;

  • testările HIV pentru gravide;

  • analizele de prevenție incluse în programele naționale de screening.

Autoritățile susțin că aceste excepții sunt justificate medical și social, fiind vorba despre situații în care întârzierea diagnosticării poate avea consecințe grave sau ireversibile.

Potrivit surselor din sistemul de sănătate, principala cauză a acestei decizii este lipsa fondurilor. În anii anteriori, laboratoarele efectuau analizele pentru pacienții prioritari chiar și după epuizarea bugetului lunar, urmând să recupereze banii ulterior de la Casa de Sănătate.

În 2025, întârzierile la plată au ajuns însă la luni de zile, iar unele laboratoare au acumulat pierderi semnificative. În acest context, CNAS a decis să limiteze strict decontările, pentru a evita colapsul financiar al sistemului.

Reprezentanții laboratoarelor avertizează că, fără o suplimentare bugetară, capacitatea de testare va scădea și mai mult, iar listele de așteptare se vor extinde.

Pentru pacienții cu boli cronice, această schimbare reprezintă mai mult decât o ajustare administrativă. Mulți depind de analize regulate pentru ajustarea tratamentului, prevenirea complicațiilor sau monitorizarea evoluției bolii.

Asociațiile de pacienți avertizează că întârzierea analizelor poate duce la:

  • agravarea stării de sănătate;

  • creșterea numărului de internări de urgență;

  • costuri mai mari pentru sistem pe termen mediu și lung.

„Economisim acum câteva milioane, dar riscăm să plătim mult mai mult prin internări și tratamente costisitoare”, avertizează un reprezentant al pacienților cu boli cronice.

În paralel cu restrângerea accesului la analize, autoritățile au introdus și reguli mai stricte pentru persoanele neasigurate. De la începutul lui 2026, cei care nu mai au calitatea de asigurat beneficiază doar de servicii medicale minime, în principal urgențe și consultații de bază.

Pentru a redeveni asigurați, aceștia trebuie să achite o contribuție anuală de 2.430 de lei către ANAF. Suma reprezintă plata contribuției de asigurări de sănătate pentru un an întreg.

Măsura afectează în special:

  • persoane fără venituri stabile;

  • lucrători independenți care nu și-au plătit contribuțiile;

  • români întorși din străinătate fără forme legale de muncă.

Decizia CNAS a fost întâmpinată cu critici dure din partea organizațiilor de pacienți și a unor specialiști în politici de sănătate. Aceștia acuză lipsa de transparență și faptul că pacienții vulnerabili sunt cei care suportă consecințele directe ale subfinanțării.

Pe de altă parte, oficialii din sănătate susțin că măsura este temporară și că se caută soluții pentru suplimentarea bugetului în a doua parte a anului.

Schimbările intrate în vigoare în ianuarie 2026 scot din nou la iveală fragilitatea sistemului de sănătate românesc. Lipsa banilor, managementul deficitar și dependența de soluții de avarie creează un cerc vicios în care pacienții sunt, de fiecare dată, principalii perdanți.

Pentru bolnavii cronici, pierderea priorității la analize nu este doar o problemă birocratică, ci o amenințare directă la adresa sănătății. În lipsa unor măsuri rapide de corecție, riscul este ca aceste „reguli temporare” să devină noua normalitate.

Sursă: Digi24

Alexandru Rogobete, la TVR Info: „Nu poți spune că statul te plătește prost când la spital stai trei ore, iar restul de zece le petreci în privat”. Controale, reforme și un raport exploziv așteptat la Constanța

Declarațiile tranșante ale ministrului Sănătății, Alexandru Rogobete, făcute în cadrul emisiunii Prim Plan de la TVR Info, au reaprins una dintre cele mai sensibile și controversate teme din sistemul medical românesc: dubla practică a medicilor din spitalele publice care, deși plătiți de stat, își petrec cea mai mare parte a timpului în clinici private.

„Nu poți să spui că ești plătit prost de statul român când tu la spitalul public stai trei ore pe zi și restul de zece ore le stai în cabinetul privat”, a afirmat ministrul, într-o intervenție care a stârnit reacții puternice atât în rândul corpului medical, cât și în rândul pacienților.

Fenomenul medicilor care își reduc drastic prezența în spitalele publice, invocând diverse motive – de la epuizare și burnout, până la probleme medicale – nu este nou. Totuși, declarațiile lui Alexandru Rogobete marchează una dintre cele mai ferme poziționări publice ale unui ministru al Sănătății din ultimii ani.

Rogobete a subliniat că nu generalizează și că recunoaște existența reală a epuizării profesionale în rândul medicilor. „Există cazuri de burnout, există cazuri de epuizare, și sunt justificate. Nu contest acest lucru”, a spus ministrul. În același timp, el a atras atenția asupra unei „emoții artificiale” create în spațiul public, care ar masca situații de abuz și ipocrizie.

Una dintre cele mai dure afirmații ale ministrului a vizat cazurile în care medicii invocă probleme medicale pentru a evita gărzile sau programul complet din spitalele publice, dar pot lucra fără dificultăți în sectorul privat.

„Nu poți veni să spui că ai lombosciatică la spitalul public și nu poți face gărzi, dar poți să stai în picioare 12 ore în clinica ta privată”, a declarat Rogobete, punctând ceea ce el numește „un dublu standard moral și profesional”.

Această realitate, spune ministrul, afectează direct pacienții din sistemul public, care se confruntă cu liste de așteptare, lipsa medicilor specialiști și o presiune crescută asupra personalului rămas să acopere gărzile.

Ministrul Sănătății a anunțat că așteaptă raportul Corpului de Control privind situația din județul Constanța, un caz care ar putea deveni emblematic pentru amploarea fenomenului.

„Așteptăm raportul corpului de control de la Constanța și promit că îl voi face public. Cu numărul de ore lucrate în spitalul public versus numărul de ore lucrate în clinica privată de către acei medici care au scutire medical”, a spus Rogobete.

Publicarea acestor date ar putea reprezenta un precedent major, oferind pentru prima dată o imagine clară și cuantificabilă asupra modului în care unii medici își gestionează timpul între sectorul public și cel privat.

Pe lângă controale, ministrul a vorbit despre necesitatea unor modificări legislative care să limiteze sau să reglementeze mai strict dubla practică. Potrivit lui Rogobete, scopul nu este pedepsirea medicilor, ci restabilirea unui echilibru corect între drepturi și obligații.

„Apar nemulțumiri din partea celor care ies din această zonă de confort și, ce să vezi, trebuie să stea la muncă”, a afirmat ministrul, precizând din nou că nu toți medicii se regăsesc în această situație, dar că fenomenul există și nu mai poate fi ignorat.

Printre măsurile analizate se numără:

  • verificarea strictă a programului de lucru din spitalele publice;

  • corelarea concediilor medicale cu activitatea desfășurată în mediul privat;

  • sancțiuni administrative pentru abateri repetate;

  • reglementări mai clare privind compatibilitatea între funcțiile din sistemul public și activitatea privată.

Declarațiile ministrului au generat reacții mixte. O parte a medicilor susțin că problema reală rămâne subfinanțarea sistemului și lipsa personalului, care duce inevitabil la suprasolicitare. Alții admit însă, sub protecția anonimatului, că există colegi care „forțează limitele” și profită de ambiguitățile legislative.

Sindicatele medicale cer ca eventualele măsuri să fie aplicate diferențiat și să țină cont de specialități, de deficitul de personal și de realitățile din spitalele mici, unde un medic poate fi nevoit să lucreze și la privat pentru a-și completa veniturile.

Pentru pacienți, tema este una extrem de sensibilă. Mulți reclamă faptul că sunt consultați superficial în spitalele publice și îndrumați, direct sau indirect, către cabinete private, unde aceiași medici își desfășoară activitatea în condiții mai bune și pe tarife considerabile.

Această practică alimentează percepția unei „duble viteze” în sistemul de sănătate: una pentru cei care își permit servicii private și alta pentru cei care depind exclusiv de sistemul public.

Intervenția lui Alexandru Rogobete la TVR Info deschide o dezbatere dificilă, dar necesară, despre responsabilitatea medicilor față de sistemul public și despre limitele etice ale activității private.

„Există multă ipocrizie în anumite locuri și ea trebuie identificată și tratată cu echilibru”, a concluzionat ministrul, subliniind că transparența este esențială pentru recâștigarea încrederii publicului.

Declarațiile ministrului Sănătății marchează un posibil punct de cotitură în abordarea dublului rol al medicilor din România. Raportul de la Constanța și eventualele modificări legislative anunțate ar putea aduce claritate într-un domeniu dominat până acum de suspiciuni, frustrări și lipsă de date publice.

Rămâne de văzut dacă aceste demersuri vor conduce la o reformă reală sau dacă vor amplifica tensiunile dintre autorități și corpul medical. Cert este că subiectul nu mai poate fi evitat, iar opinia publică, așa cum a subliniat ministrul, „trebuie să înțeleagă și realitatea”.

Sursă: TVRInfo.ro

Abuzuri sexuale la școala de corecție din Buziaș: acuzații grave împotriva unor gardieni și o anchetă care zguduie sistemul penitenciar pentru minori

Un scandal fără precedent zguduie sistemul penitenciar pentru minori din România. Mai mulți gardieni de la Centrul Educativ Buziaș sunt acuzați de fapte extrem de grave, inclusiv abuz sexual asupra adolescenților încarcerați, constrângerea acestora să întrețină relații sexuale între ei și aplicarea de violențe fizice în cazul refuzului.

Procurorii au deschis o anchetă penală, iar cazul a generat reacții dure din partea sindicatelor, organizațiilor pentru drepturile omului și a opiniei publice.

Potrivit informațiilor oficiale, ancheta este coordonată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, care a început urmărirea penală după sesizări apărute la finalul anului 2025. Victimele sunt adolescenți cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani, aflați în custodia statului și internați în Centrul Educativ Buziaș, unitate aflată în subordinea Administrația Națională a Penitenciarelor.

Centrul Educativ Buziaș este o instituție specializată pentru executarea măsurilor educative privative de libertate aplicate minorilor care au comis infracțiuni. Conform legislației române și convențiilor internaționale, astfel de centre trebuie să ofere un mediu sigur, axat pe educație, consiliere psihologică și reintegrare socială.

Realitatea descrisă de victime contrazice însă flagrant acest rol. Adolescenții susțin că au fost supuși unor tratamente degradante, intimidare constantă și abuzuri sexuale comise chiar de către cei care aveau obligația legală de a-i proteja. Cazul ridică semne de întrebare serioase privind controlul intern, cultura organizațională și mecanismele de prevenire a abuzurilor din sistemul penitenciar pentru minori.

Conform declarațiilor strânse până în prezent, doi polițiști de penitenciare ar fi profitat de poziția lor de autoritate pentru a-i obliga pe minori să întrețină relații sexuale între ei, în timp ce aceștia asistau. Adolescenții afirmă că, după aceste episoade, primeau în schimb chiștoace de țigări, o practică des întâlnită în mediile de detenție, unde astfel de „recompense” pot deveni instrumente de control.

În cazul în care refuzau, minorii ar fi fost dezbrăcați cu forța, bătuți la pielea goală și supuși unor umilințe extreme. Relatările victimelor conturează un tipar de comportament abuziv repetat, nu simple incidente izolate, ceea ce sporește gravitatea faptelor reclamate.

Procurorii au demarat o anchetă amplă, care include ridicarea imaginilor de pe camerele de supraveghere, audierea victimelor, a colegilor acestora și a personalului centrului. Surse apropiate anchetei au precizat că minorii erau escortați de gardieni în birouri sau încăperi care nu erau supravegheate video, fapt ce îngreunează administrarea probelor directe.

În lipsa unor dovezi video clare sau a altor probe materiale decisive, anchetatorii nu au dispus, până la acest moment, reținerea celor doi agenți acuzați. Această situație a stârnit reacții critice, existând temeri că gravitatea faptelor ar putea fi minimalizată din cauza dificultăților procedurale.

Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor a transmis un mesaj extrem de dur, catalogând cazul de la Buziaș drept „cel mai funest eveniment din istoria recentă a Poliției Penitenciare”. Sindicaliștii acuză conducerea centrului că ar fi încercat să ascundă incidentul timp de mai multe zile și vorbesc despre un sistem de complicități și tăcere instituțională.

„Ceea ce s-a întâmplat la Centrul Educativ Buziaș depășește orice limită morală. Faptul că raportarea realității a devenit opțională, iar mușamalizarea o practică obișnuită, arată o degradare profundă a conducerii”, se arată într-un comunicat al FSANP.

În urma izbucnirii scandalului, ministrul Justiției, Radu Marinescu, a solicitat un raport detaliat și a cerut măsuri urgente. Directoarea Centrului Educativ Buziaș, Georgeta Dumitrașcă, a demisionat din funcție, urmând să revină pe un post anterior în sistem.

Totodată, șefa Sectorului Operativ a fost transferată la o altă unitate penitenciară, iar cei doi agenți acuzați ar fi fost mutați temporar în alte structuri. Aceste măsuri administrative nu au fost suficiente pentru a calma opinia publică, care cere sancțiuni penale ferme și o anchetă transparentă.

Experții în drepturile copilului subliniază că minorii privați de libertate se află într-o situație de vulnerabilitate extremă. Mulți provin din medii familiale dificile și au deja un istoric de traume. Abuzurile sexuale comise în astfel de instituții pot avea efecte devastatoare pe termen lung: tulburări psihice severe, pierderea încrederii în autorități și dificultăți majore de reintegrare socială.

În acest context, cazul de la Buziaș nu este doar o problemă penală punctuală, ci un semnal de alarmă privind siguranța copiilor aflați în grija statului român.

Ancheta în desfășurare reprezintă un test crucial pentru credibilitatea justiției și a sistemului penitenciar. Modul în care vor acționa procurorii și instituțiile implicate va arăta dacă statul român este capabil să investigheze imparțial și să sancționeze ferm abuzurile comise împotriva minorilor.

Organizațiile civice cer transparență totală, protejarea victimelor și reforme reale în sistemul penitenciar pentru minori, astfel încât astfel de fapte să nu se mai repete.

Sursă: G4Media

Foto Digi24