Acasă Blog Pagina 69

Directoarea Centrului de Sănătate al STB, Anca Buliman, și cum și-a triplat salariul de la un an la altul: De la 1.600 de euro lunar la peste 4.800 euro

Anca Buliman, directoarea Centrului de Sănătate al Societății de Transport Public București (STB), a reușit o creștere salarială remarcabilă, trecând de la un salariu lunar de 8.100 lei net în 2023 (aproape 1.600 euro) la 24.500 lei net în 2024 (peste 4.800 euro), ceea ce reprezintă un salariu triplu față de anul anterior.

Această schimbare spectaculoasă în venitul său a atras atenția, având în vedere că Anca Buliman a fost anterior implicată într-un scandal de corupție, legat de activitatea sa ca manager la Spitalul Bagdasar Arseni, instituție în cadrul căreia a fost acuzată de semnarea unor contracte păguboase.

Anca Buliman este directorul general al Centrului de Sănătate STB din anul 2022, instituție care oferă servicii de medicină a muncii pentru angajații STB, precum și asistență medicală curativă și profilactică. Acesta funcționează ca filială a Societății de Transport București S.A. și se ocupă și cu controalele de siguranță în transporturi.

În ceea ce privește cariera profesională a Ancăi Buliman, aceasta a început în 2006, când a fost numită manager al Spitalului Clinic de Urgență „Bagdasar Arseni”, funcție pe care a deținut-o până în 2014. De-a lungul acestui mandat, Buliman a fost implicată în diverse controverse legate de licitările publice și contractele semnate cu diverse firme, unele dintre ele având legături cu persoane din cercurile sale apropiate. În 2014, Corpul de Control al premierului de la acea vreme, Victor Ponta, a sesizat DNA (Direcția Națională Anticorupție) după ce a descoperit nereguli legate de contracte păguboase semnate de Buliman, unele dintre ele cu firme „de familie”.

Potrivit raportului Corpului de Control al premierului din 2014, Anca Buliman a fost acuzată că a semnat contracte cu diverse firme care nu au prestat serviciile prevăzute în acorduri, iar plățile au fost efectuate fără a se face activitățile stipulate în aceste contracte. De asemenea, au fost avizate licitații care nu respectau cadrul legal, ceea ce a dus la suspiciuni de favorizare a anumitor firme. Ca urmare a acestor descoperiri, Corpul de Control al premierului a decis să sesizeze DNA, care a deschis un dosar penal pe acest subiect.

Cu toate acestea, Anca Buliman a declarat în 2020, într-un interviu pentru Libertatea, că nu a fost citată niciodată de DNA și că în 2019 a primit o informare din partea DNA prin care i s-a comunicat că ancheta a fost închisă și că dosarul a fost clasat. Ulterior, în februarie 2020, DNA a solicitat redeschiderea dosarului, însă cererea a fost respinsă de Tribunalul București, iar cazul nu a mai fost reluat.

În ciuda controversei legate de activitatea sa la Spitalul Bagdasar Arseni, Anca Buliman a fost promovată în funcția de director general al Centrului de Sănătate STB în 2022. În declarația de avere depusă în iunie 2023, aceasta a menționat un venit anual net de 97.299 lei, ceea ce corespunde unui salariu net lunar de aproximativ 8.100 lei. În iunie 2024, în declarația de avere, venitul anual net al Ancăi Buliman a ajuns la 293.915 lei, ceea ce înseamnă un venit net lunar de 24.500 lei, adică de trei ori mai mult decât în anul anterior. Această creștere semnificativă a salariului a stârnit multe întrebări, având în vedere că funcția de director la Centrul de Sănătate STB nu este una care, teoretic, să justifice o astfel de majorare.

De asemenea, în ciuda acestei majorări, Anca Buliman a declarat pentru G4Media că, în realitate, salariul său net este de aproape 10.000 de lei, semnificativ mai mic decât suma brută anunțată în declarația de avere.

Centrul de Sănătate al STB, sub conducerea Ancăi Buliman, asigură asistența medicală de medicina muncii pentru angajații STB, un serviciu esențial având în vedere numărul mare de angajați ai acestei instituții. De asemenea, Centrul de Sănătate se ocupă și cu controale de siguranță în transporturi și asistență medicală curativă și profilactică. Astfel, funcția pe care o deține Buliman este una importantă, dar ridicarea salariului său la nivelul actual rămâne un subiect delicat, având în vedere trecutul său controversat.

Un alt aspect semnificativ al carierei Ancăi Buliman este legătura sa cu PNL. Anca Buliman a fost, de-a lungul carierei sale, în conexiune strânsă cu partidele politice, mai ales cu PNL, ceea ce a alimentat speculațiile cu privire la cum și de ce a fost promovată în funcția de director al Centrului de Sănătate al STB, dar și în funcțiile anterioare. În 2014, aceasta era manager al Spitalului Bagdasar Arseni, în timp ce Victor Ponta, fostul premier, era la conducerea guvernului, iar PNL se afla într-o perioadă de consolidare politică în diverse instituții publice.

În urma majorării salariului și a detaliilor care au ieșit la iveală în urma investigațiilor, se ridică multe întrebări despre viitorul Ancăi Buliman în administrația publică. Rămâne de văzut dacă investigațiile anterioare vor avea un impact asupra carierei sale sau dacă va continua să ocupe funcții importante în cadrul administrației publice. În acest context, se pune întrebarea dacă, într-un sistem în care transparența și corectitudinea sunt esențiale, creșterea considerabilă a salariilor și carierele oamenilor cu un trecut controversat sunt justificate de competența și rezultatele aduse în funcțiile publice.

Sursa foto Agerpres / Mihai Poziumschi

Sursă: G4Media

Alianța Hubert Thuma-George Tuță: Angajații primăriei Sectorului 1 migrați de la CJ Ilfov și cum a ajuns șefa de la Protecția Animalelor să ocupe funcția de director de mediu cu un salariu de 4 ori mai mare

Un număr semnificativ de angajați ai Primăriei Sectorului 1 din București, condusă de George Tuță (PNL), provine din Consiliul Județean Ilfov, condus de Hubert Thuma (PNL), un alt membru important al Partidului Național Liberal.

În urma unei restructurări recente la Primăria Sectorului 1, câțiva dintre acești angajați au migrat din CJ Ilfov în instituțiile subordonate primăriei, obținând funcții și salarii mai mari. Un exemplu semnificativ este cazul Alexandrei Crăciun, care, după o carieră în cadrul CJ Ilfov, a ajuns director de mediu la Primăria Sectorului 1, având un salariu de patru ori mai mare decât cel pe care îl câștiga în funcția de șef al Serviciului Protecția Animalelor. Această mutare este doar un exemplu dintr-o rețea mai largă de conexiuni între autoritățile din Sectorul 1 și CJ Ilfov, care ridică semne de întrebare cu privire la criteriile de selecție și transparența procesului de recrutare.

Unul dintre cazurile care atrage atenția este Alexandra Crăciun, fosta șefă a Serviciului Protecția Animalelor și Naturii din cadrul Primăriei Sectorului 1. Crăciun a devenit recent director al Direcției de Mediu din cadrul aceleași primării, dar cum a reușit să obțină această funcție? Totul a început cu un concurs organizat de Consiliul Județean Ilfov, unde Crăciun s-a înscris pentru funcția de director executiv al Direcției Investiții. Conform documentelor obținute de G4Media, Crăciun a obținut un punctaj foarte bun la proba scrisă (74,80) și un interviu excelent (95 de puncte), fiind admisă la funcția din CJ Ilfov pe 3 martie 2025.

La scurt timp, însă, Crăciun a fost detașată la Primăria Sectorului 1, pentru o perioadă de șase luni, în funcția de director de mediu, cu un salariu brut lunar de 21.000 de lei. Acest salariu reprezintă o creștere semnificativă față de venitul anterior, de 4.500 de lei brut lunar, pe care îl încasase atunci când era la Serviciul Protecția Animalelor și Naturii. Potrivit surselor din cadrul primăriei, această detașare a fost una discutabilă, întrucât Crăciun nu a fost angajată inițial la primărie printr-un concurs, ci a ocupat funcția respectivă pe baza unui contract individual de muncă.

Crăciun a declarat că salariul său net este puțin mai mic decât suma brută menționată, ajungând la aproximativ 10.000 de lei net, ceea ce rămâne o sumă semnificativă având în vedere contextul acestei restructurări și evoluția carierei sale din funcțiile anterioare.

Alexandra Crăciun nu este doar un angajat al administrației publice, ci și un membru al Partidului Național Liberal (PNL). Până anul trecut, aceasta a fost membru PNL Sector 6 și șefa Administrației Comerciale din Sectorul 6, sub conducerea primarului Ciprian Ciucu (PNL). În 2020, ea a fost consiliera acestuia și a deținut funcția de director comercial la Compania Municipală Străzi Poduri și Pasaje București SA. Astfel, legăturile politice par să fi fost o parte importantă din ascensiunea sa în administrația publică.

Un alt nume important care se leagă de Consiliul Județean Ilfov și care a ajuns în funcții cheie la Primăria Sectorului 1 este Andrei Robert Mihai, actualul administrator public al Sectorului 1. Mihai provine din CJ Ilfov, unde a fost administrator public și a avut un salariu lunar de peste 13.000 de lei. De asemenea, Andrei Robert Mihai a ocupat diverse funcții de conducere, inclusiv director executiv la Mediu și șef serviciu Cooperare Internă și Internațională în cadrul CJ Ilfov.

Această continuitate în funcții de conducere și migrarea între instituțiile publice ridică întrebări despre transparentizarea procesului de numire a funcționarilor și despre cum sunt promovate persoanele în funcțiile de conducere, având în vedere relațiile de parteneriate politice și rețelele de interese din administrația publică.

Un alt transfer semnificativ în cadrul Primăriei Sectorului 1 este cel al lui Bogdan Nicolae Grigorescu, care a fost secretar al Primăriei Sectorului 1 în perioada mandatului primarului Andrei Chiliman. Grigorescu a fost un coleg de dosar penal cu Hubert Thuma, actualul președinte al CJ Ilfov, în dosarul privind fostul prim-procuror al Parchetului Sectorului 4, Mihai Betelie. În ciuda implicării în acest dosar penal, Grigorescu a fost reabilitat și a revenit în administrația publică, de data aceasta în funcția de director adjunct la Asistență Socială Comunitară în cadrul DGAPSC Sector 1.

În ceea ce privește legăturile dintre Hubert Thuma și Bogdan Nicolae Grigorescu, este important de menționat că ambii au fost implicați în dosare penale, dar au fost ulterior reabilitați. Thuma a fost condamnat în 2014 la 6 luni de închisoare cu suspendare, iar Grigorescu a primit 1 an și jumătate de detenție în același dosar. Aceasta ridică întrebări despre credibilitatea procesului de selecție a funcționarilor publici din administrația locală și despre cum se face reforma în instituțiile publice.

Alianța dintre Hubert Thuma și George Tuță continuă să influențeze structurile administrației publice din Sectorul 1, iar transferurile politice și conexiunile între funcționarii publici ridică semne de întrebare privind transparența și corectitudinea procesului de numire în funcții publice. Rețelele de interese politice și conexiunile între diversele instituții ar putea reprezenta un obstacol în calea reformei autentice a administrației publice și a eliminării nepotismului din funcțiile de conducere. Astfel, se impune o reformă serioasă și transparentă pentru a asigura că numirile în funcțiile publice se fac pe bază de merite și nu pe baza legăturilor politice.

Sursă: G4Media

Transferuri din Senat: Unii angajați restructurați au ajuns la Primăria Sectorului 1, ANAF și alte instituții. Ce spune acum premierul Ilie Bolojan

În urma reorganizării recente din Senatul României, în care au fost restructurate 147 de posturi, o parte din angajații afectați de aceste reduceri au fost transferați la alte instituții publice. Aceștia au primit noi locuri de muncă, iar o parte din posturile vacante sau restructurate au fost alocate altor funcționari din sectorul public.

Conform informațiilor oficiale, 20% dintre transferuri au fost realizate către Primăria Sectorului 1 și instituțiile subordonate acesteia. De asemenea, un fost angajat a ajuns la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), unde venitul lunar brut depășește 14.100 lei. Însă, acest proces de restructurare nu a fost lipsit de controverse, iar numeroase întrebări legate de transparența și eficiența acestuia rămân în continuare nerezolvate.

Din cele 147 de posturi restructurate la Senat, 45 dintre acestea au fost transferate către diverse instituții publice, iar o treime dintre aceste transferuri au ajuns la Primăria Sectorului 1 și Direcția de Utilități Publice, Salubrizare și Protecția Mediului Sector 1. Pe lângă Primăria Sectorului 1, un alt transfer semnificativ a fost realizat către ANAF, unde un fost angajat al Senatului a primit un post de consilier, clasa I, grad profesional superior. Acesta beneficiază de un venit brut lunar de 12.816 lei, iar la salariu se adaugă un spor de 1.316 lei pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă.

În ceea ce privește Primăria Sectorului 1, cinci posturi au fost ocupate de foști angajați ai Senatului, aceștia fiind plasați în diverse servicii și direcții, inclusiv în cadrul Serviciului Tehnică Legislativă, Secretariat, Arhivă și Evidență Electorală și Direcția Siguranța Cetățenilor, Locuire și Dezvoltarea Comunității. Acești angajați au fost plătiți cu un salariu brut lunar de 36.512 lei (salarii și beneficii), iar justificările pentru aceste transferuri au fost nevoia de resurse umane suplimentare în diverse servicii cu deficit de personal și pentru gestionarea unui volum mare de muncă.

La Direcția de Utilități Publice, Salubrizare și Protecția Mediului Sector 1, au fost transferate patru persoane, cu un venit lunar net de 18.424 lei. Acești angajați proveneau din muncitorii calificați, treapta I, iar transferul lor a fost justificat de deficitul de personal calificat în domeniul tehnic și administrativ.

În ceea ce privește posturile eliberate, Biroul de Presă al Senatului a menționat că 17 posturi au fost eliberate ca urmare a incetării raporturilor de muncă, din diverse motive. Unul dintre acestea a fost decesul unui angajat. De asemenea, alte 27 de posturi au fost vacante în momentul restructurării, iar acest aspect a ridicat întrebări asupra transparenței procesului de redistribuire a personalului și asupra managementului acestor posturi vacante.

În contextul restructurării și transferurilor, Ilie Bolojan, președintele Senatului și actualul premier, a fost întrebat despre impactul acestei reorganizări asupra bugetului și al economiilor generate prin reducerea personalului. Bolojan a precizat că economia estimată din această restructurare este de 17,5 milioane de lei anual, echivalentul a aproximativ 3,5 milioane de euro. Acesta a subliniat că reducerea de personal nu a fost doar o măsură de economisire, ci și o modalitate de optimizare a structurii Senatului, cu scopul de a asigura o mai bună eficiență și o mai mare transparență în activitățile instituției.

Cu toate acestea, Bolojan a subliniat că nu este responsabil de modul în care instituțiile publice din România gestionează posturile vacante și că, într-o administrare corectă, este esențial ca toate posturile vacante să fie gestionate corect și eficient de diversele autorități publice. În opinia sa, măsura reducerii posturilor vacante este o responsabilitate care nu poate fi imputată unui singur factor, fiind o problemă complexă de administrație publică.

Un alt subiect de discuție este legat de implicarea politicului în alocarea posturilor din administrația publică. Un exemplu în acest sens este Manda Maria Sorin, directorul Aeroportului Craiova, care incasează un salariu lunar de 20.000 lei, deși nu are experiență relevantă în domeniul aviației și este cumnatul Olgutei Vasilescu, primarul Craiovei. Acest exemplu ridică întrebări despre criteriile de selecție și justificarea acestor salarii, în contextul în care personalul din administrația publică este adesea numit pe baza unor relații politice și nu pe competențe specifice domeniilor respective.

Această situație ilustrează o problemă sistemică în administrarea resurselor publice din România, în care multe dintre posturile publice sunt atribuite pe criterii politice și nu pe baza performanței profesionale.

Măsura restructurării Senatului și transferurile rezultate din aceasta subliniază nevoia de reformă în administrația publică. Deși Bolojan argumentează că economiile realizate vor contribui la proiecte de infrastructură, întrebările legate de transparența procesului, criteriile de selecție și implicarea politicului în deciziile de angajare rămân deschise. Astfel, este necesar un proces de reformă autentică care să elimine impostura profesională și să aducă competitivitate și eficiență în administrația publică din România.

În acest context, o gestionare mai eficientă a resurselor umane, în concordanță cu nevoile reale ale instituțiilor publice, ar putea contribui nu doar la economii semnificative, dar și la îmbunătățirea calității serviciilor publice oferite cetățenilor.

Sursa Foto: InquamPhotos / Octav Ganea

Sursă: G4Media

Rise Project: A treia putere în Stat: Banul

Într-un material recent realizat de RISE Project, s-a discutat despre una dintre cele mai corozive practici financiare care afectează bugetul de stat al României: cum magistrații își măresc continuu propriile salarii, devenind un mecanism de abuz în sistemul judiciar. Acesta este un fenomen care nu doar că macină banii publici, dar generează și un circuit financiar vicios, ce implică milioane de euro din buzunarul statului.

În perioada 2020-2024, statul român a plătit 1,2 miliarde de euro către personalul din Justiție, ca urmare a hotărârilor judecătorești care au ordonat creșterea salariilor, în condițiile în care legislația națională ar fi adus „discriminări” față de acest corp profesional.

Conform datelor comunicate de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), Ministerul Public și Ministerul Justiției, între 2020 și 2024, statul român a achitat compensații financiare pentru salariații din sistemul judiciar, pe baza unor hotărâri judecătorești care au stabilit că legislația salarizării ar fi adus discriminări la nivelul magistraților.

Este important de subliniat că această sumă de 1,2 miliarde de euro nu include și fondurile gestionate de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), ceea ce înseamnă că suma reală este și mai mare. În mod surprinzător, aceste sume, plătite către magistrați, sunt considerabil mai mari decât sumele acordate altor categorii de funcționari publici din România.

Fenomenul pe care RISE Project îl detaliază nu este unul izolat, ci un circuit sistematic prin care magistrații din România își cresc salariile într-un mod care este, pentru mulți, un abuz de putere. Aceștia se declară în mod periodic discriminați de către legislația salarială, iar după aceasta, își dau în judecată propriul angajator – statul român – pentru a obține majorări salariale care ajung, în anumite cazuri, să fie exorbitante.

Un exemplu elocvent al acestui mecanism este cazul Cristi Danileț, fost judecător al Tribunalului Cluj, care, în 2021, a dat în judecată instituția la care lucra, cerând un spor de confidențialitate de 25%. Argumentul său a fost că magistrații intră în contact cu informații clasificate, însă acest spor nu era aplicat în cazul lor, deși alte categorii de bugetari beneficiau de acesta. Instanța a respins însă cererea, afirmând că Danileț beneficia deja de un spor de 5% pe aceeași temă.

De asemenea, un alt dosar pe rol implică o cerere a lui Danileț pentru o indexare salarială de 40% pentru perioada în care a fost activ ca judecător. Dacă această indexare i-ar fi fost acordată, el ar fi putut cere ulterior o majorare a pensiei sale, care deja ajungea la suma de 23.000 de lei.

Un alt aspect alarmant este cum magistrații români au transformat sistemul judiciar într-o adevărată „imprimerie personală de bani”. Cu o rețetă eficientă de creștere a salariilor și de mărire a veniturilor personale, aceștia au reușit să dobândească sume imense din bani publici, sub pretextul compensațiilor pentru discriminare. Această perpetuare a majorărilor salariale nu este doar o practică nesustenabilă, dar generează o gaură bugetară enormă, afectând întregul sistem financiar al României.

Într-o analiză realizată de RISE Project, s-a arătat că problema salariilor automajorate este de fapt un fenomen ignorat de majoritatea cetățenilor. Deși mai puțin cunoscut decât, de exemplu, subiectul pensiei speciale, acest fenomen are un impact mult mai mare asupra bugetului de stat. De ce? Pentru că, având în vedere modul în care pensiile speciale sunt calculate în funcție de salariile magistraților activi, creșterea acestora determină o creștere directă a pensiilor speciale plătite ulterior.

În ciuda faptului că impactul financiar al salariilor auto-majorate este măsurabil în miliarde de euro, fenomenul este mult mai puțin cunoscut față de alte probleme din justiție. În acest context, majoritatea publicului nu realizează că aceste măsuri au un efect de domino, care afectează întreaga economia a statului român.

Chiar și în fața unor scandale financiare de amploare, care implică miliarde de euro, magistrații continuă să își apere drepturile de majorare automată a salariilor, fără ca acest proces să fie supus unei analize corecte din partea instituțiilor abilitate. Totodată, se ridică întrebarea legitimă: De ce magistrații au puterea de a-și stabili singuri propriile venituri, fără a exista un mecanism eficient de control din partea statului?

Pentru ca acest fenomen să fie oprit, este esențial să existe o reformă reală în ceea ce privește salariile din justiție și modul în care sunt calculate pensiile speciale. Este nevoie de transparență în stabilirea acestor sume, de un mecanism de verificare mai strict și, mai ales, de o reducere a influenței pe care magistrații o au asupra propriilor venituri. Nu mai este de ajuns doar să vorbească despre reforme în conferințele de presă – este necesar ca acțiunile să fie concrete și să adreseze abuzurile sistemului actual.

În plus, ar trebui introdus un sistem de verificare externă a cheltuielilor publice, care să monitorizeze modul în care sunt gestionate fondurile destinate justiției. Astfel, ar putea fi stabilite criterii clare pentru creșterea salarială și ar putea fi introdusă o limitare a pensiilor speciale, pentru a preveni în continuare creșterea artificială a acestora.

Sistemul judiciar din România s-a transformat într-o „imprimerie de bani” personală pentru magistrați, care își stabilesc singuri salariile, fără niciun fel de transparență sau de justificare a creșterii acestora. În ciuda impactului financiar enorm al acestui fenomen asupra bugetului de stat, acest subiect este preponderent ignorat de opinia publică, în timp ce majorările salariale sunt considerate de mulți drept un abuz de putere. Este timpul ca reforme reale să fie implementate în sistemul judiciar, iar transparența și controlul să devină principii fundamentale în gestionarea banilor publici.

Sursă: RiseProject

TAROM: Cum o „performanță record” ascunde un sistem de sinecuri și numiri politice?

În luna mai 2025, membrii Consiliului de Administrație al TAROM au beneficiat de o dublare a indemnizației. Inițial remunerați cu 12.500 lei brut/lună, aceștia au ajuns să încaseze 24.148 lei, o creștere semnificativă aprobată de Ministerul Transporturilor, ROMATSA și CN Aeroporturi București.

Decizia a fost justificată prin profitul înregistrat de TAROM în 2024, considerat o „performanță record” de către autorități. Însă, este acest „profit record” chiar o realizare demnă de un asemenea bonus pentru membrii CA-ului? Și ce se află cu adevărat în spatele acestei performanțe, aparent miraculoase? În acest articol, vom analiza mai îndeaproape circumstanțele acestei dublări de indemnizații și mecanismele din spatele acestei decizii controversate.

Pentru a înțelege de ce TAROM a raportat un profit în 2024, trebuie să aruncăm o privire mai atentă asupra cifrelor. Conform autorităților, performanța companiei a fost posibilă datorită unor vânzări de active strategice: 4 aeronave și un slot valoros pe ruta București – Londra. Este important de subliniat faptul că acest profit nu a fost generat dintr-o creștere organică a veniturilor sau dintr-o îmbunătățire reală a activității operaționale, ci din lichidarea unor active valoroase.

Vânzarea aeronavelor și a unui slot important pe aeroportul din Londra a adus un profit temporar, însă acest „profit” nu reflectă o performanță sustenabilă a companiei, ci mai degrabă o soluție pe termen scurt pentru a acoperi pierderile acumulate în anii anteriori. Astfel, întrebarea legitimă care se pune este: este corect ca membrii Consiliului de Administrație să beneficieze de o majorare a salariilor din cauza unui „profit” obținut prin lichidarea activelor, și nu dintr-o îmbunătățire semnificativă a activității operaționale?

Un bonus singular ar fi fost justificat în acest caz, însă dublarea indemnizației lunare pentru membrii CA pare un abuz, având în vedere că TAROM nu a reușit să obțină un profit real și sustenabil. Este clar că există o problemă sistemică în modul în care sunt recompensate persoanele care conduc companii de stat, mai ales în cazul unui operator strategic de transport precum TAROM.

Dar ce stă în spatele acestei decizii controversate? Numirile politice și sinecurile par să fie un fenomen sistemic în industria aviației din România. Conform unei analize recente realizate de Asociația Companiilor Aeriene Românești Carpathia, doar 17% dintre membrii CA-urilor din aviație au pregătire relevantă în domeniu. În schimb, peste 40% dintre aceștia au legături directe cu partidele politice, iar unii dintre ei ocupă simultan mai multe funcții în diverse consilii de administrație. Aceste constatari sunt extrem de îngrijorătoare, întrucât sugerează că, în multe cazuri, numirile nu se fac pe baza competenței profesionale, ci pe baza aprobărilor politice.

Pentru a înțelege gravitatea acestei situații, iată câteva exemple de membri ai CA-urilor din aviație care beneficiază de indemnizații mult mai mici decât cele acordate celor de la TAROM:

  • La Timișoara, pe locul 4 ca trafic național în 2024, un membru al Consiliului de Administrație încasează doar 2.500 de euro net pe lună.

  • La Constanța, aeroportul de pe locul 12, indemnizația unui membru CA este mai mare, de 2.800 de euro net/lună, în ciuda faptului că aeroportul Constanța nu a avut nici pe departe aceeași performanță ca și Timișoara sau alte aeroporturi majore din România.

În această comparație, indemnizația de 24.148 de lei (aproape 5.000 de euro) pe lună pentru membrii Consiliului de Administrație al TAROM pare exagerată, având în vedere că alte aeroporturi din țară au performanțe semnificativ mai bune, iar remunerațiile pentru membrii consiliilor de administrație nu reflectă în mod corect activitatea lor și contribuția reală la succesul companiei.

Un alt exemplu semnificativ care subliniază abuzul în numirile din companiile de stat din domeniul aviației este cazul Aeroportului Craiova. Manda Maria Sorin, cumnatul primarului Craiovei, Olguta Vasilescu, este numit director al Aeroportului Craiova. Acesta încasează 20.000 de lei lunar și, deși nu are experiență în domeniul aviației, a fost numit în această funcție. Cum a ajuns Manda Maria Sorin să ocupe această funcție? Care este justificarea numirii sale și de ce nu există transparență în procesul de selecție? Aceste întrebări rămân fără răspuns, iar exemplele ca acesta pun în evidență politizarea sistemului de aviație din România.

Este evident că industria aviației românești se confruntă cu probleme majore de transparență și impostură profesională. Sistemul de numiri politice și sinecuri a dus la o blocație instituțională, iar companiile de stat din aviație, cum ar fi TAROM, se confruntă cu performe modeste în ciuda resurselor și potențialului lor. Reformele reale trebuie să se concentreze pe introducerea unor criterii stricte de selecție profesională pentru membrii consiliilor de administrație și eliminarea influenței politice din procesele de decizie.

Pentru a restabili încrederea în companiile de stat din domeniul aviației, este necesar ca nominalizările să fie bazate pe competente și expertiză, nu pe legături politice. Adevăratele reforme nu se vor realiza doar în conferințe de presă, ci prin acțiuni ferme și transparente care să elimine sinecurile și să permită profesioniștilor reali să conducă aceste entități strategice.

Ceea ce observăm la TAROM și în întreaga industria aviației românești este o problemă sistemică de management defectuos, abuz de putere și nume politice plasate în funcții cheie. Creșterea indemnizațiilor și premiile acordate unor persoane care nu au reușit să dezvolte activitatea operațională sustenabilă a companiei, dar care au „reînnoit” activele companiei, nu este o performanță reală, ci mai degrabă o manevra financiară. În acest context, este clar că pentru a exista o industria aviației românești puternică și profesionistă, reformele structurale și eliminarea politizării sunt absolut necesare.

RAPORT al Curții de Conturi la Federația Română de Canotaj condusă de Elisabeta Lipă: Nereguli și achiziții suspecte în perioada 2021-2024

Un raport recent al Curții de Conturi, privind activitatea Federației Române de Canotaj în perioada 2021-2024, a scos la iveală o serie de nereguli financiare și administrative grave. Printre cele mai importante constatări se numără remunerațiile nejustificate acordate pentru diverse activități sportive, achiziții directe semnate de secretarul general Sandu Pop cu o firmă a federației la care același Pop este administrator, dar și divizarea artificială a contractelor de achiziție pentru a evita procedurile de licitație publică. Aceste descoperiri adâncesc suspiciunile privind transparența și legalitatea activităților financiare din cadrul federației, condusă de Elisabeta Lipă.

Una dintre principalele nereguli descoperite de Curtea de Conturi se referă la remunerațiile plătite unor persoane implicate în activitatea sportivă, fără ca aceste cheltuieli să fie corect justificate. Potrivit raportului, în perioada 2021-2024, Federația Română de Canotaj a acordat 1.751.975 de lei pentru consultanți, consilieri, bucătari, mecanici și marangozi, pe baza unor contracte de activitate sportivă. Problema majoră constă în faptul că aceste contracte nu specificau clar atribuțiile, activitățile concrete sau rezultatele asumate, iar documentele justificative necesare pentru a demonstra că activitățile respective au fost efectiv desfășurate nu au fost prezentate.

În mod evident, aceste sume au fost plătite din fonduri publice, iar Curtea de Conturi a recomandat restituirea acestor sume către Agenția Națională pentru Sport, împreună cu penalitățile corespunzătoare, având în vedere nerespectarea prevederilor legale și ale contractului de finanțare. Această situație pune sub semnul întrebării nu doar legalitatea acestor plăți, ci și modul în care Federația Română de Canotaj a gestionat banii publici destinați susținerii sportului de performanță.

Indemnizații pentru activități nejustificate

Un alt aspect semnalat de Curtea de Conturi se referă la indemnizațiile sportive acordate între 2021 și 2024, în valoare de 664.330 de lei. Aceste indemnizații au fost oferite unor persoane care nu făceau parte din colectivele tehnice ale federației sau nu aveau documente care să justifice calitatea lor de membri ai echipelor tehnice. De asemenea, nu s-au prezentat documente care să ateste că activitățile pentru care aceste persoane au fost remunerate au fost efectiv realizate. În acest caz, Curtea de Conturi a solicitat restituirea sumelor plătite ilegal și aplicarea penalităților de rigoare.

Aceste descoperiri sugerează o gestionare defectuoasă a fondurilor publice și ridică întrebări cu privire la controlul și supravegherea activităților financiare din cadrul Federației Române de Canotaj. În condițiile în care sumele implicate sunt semnificative, iar documentele justificative lipsesc, aceste practici pot fi considerate o încălcare gravă a normelor financiare și de transparență.

Un alt punct critic din raportul Curții de Conturi se referă la achizițiile directe realizate de Federația Română de Canotaj, care nu au respectat pragurile legale prevăzute pentru acest tip de achiziții. În 2023, Federația a realizat achiziții directe pentru cablu inox și un ponton plutitor, în valoare de 452.000 de lei fără TVA, de la Bluespirit Elite SRL, o firmă controlată chiar de Federația Română de Canotaj. Acesta este un conflict de interese evident, având în vedere că Sandu Pop, secretarul general al federației, este și administrator al firmei respective.

Această situație a fost semnalată de Curtea de Conturi ca fiind o încălcare a legislației privind achizițiile publice, deoarece nu au fost respectate procedurile legale privind selecția furnizorilor și transparența achizițiilor. Mai mult, achizițiile directe au fost realizate fără a respecta pragurile legale și fără a fi publicate în mod corespunzător în sistemul de achiziții publice, ceea ce reprezintă o încălcare gravă a legii.

În același timp, Curtea de Conturi a constatat că Federația Română de Canotaj a divizat artificial contractele de achiziție pentru a evita procedurile legale de licitație publică. Aceasta este o practică frecvent întâlnită în instituțiile publice, care constă în împărțirea unor contracte mari în mai multe contracte mai mici, astfel încât fiecare dintre acestea să se încadreze sub pragul valoric prevăzut pentru achizițiile directe. În acest caz, Federația a divizat contractele de achiziție pentru lucrări de igienizare și reparații, realizate la mai multe locații, pentru a evita licitațiile și a continua colaborările cu aceleași firme, inclusiv cu Bluespirit Elite SRL.

Această practică este, de asemenea, ilegală, iar Curtea de Conturi a recomandat implementarea unor proceduri interne de achiziție corecte și respectarea legislației în vigoare, pentru a preveni divizarea artificială a contractelor și a asigura transparența în gestionarea banilor publici.

Un alt aspect important menționat în raportul Curții de Conturi se referă la plăți nejustificate pentru servicii de audit, consultanță și asistență juridică. Sumele plătite pentru aceste servicii între 2021 și 2024 sunt estimate la 185.574 lei și au fost efectuate fără respectarea legii, în condițiile în care contractele de finanțare impun o utilizare strictă a fondurilor în scopuri clar definite. Curtea de Conturi a solicitat ca aceste sume să fie restituite către Agenția Națională pentru Sport și a recomandat revizuirea procedurilor interne de achiziție și de control financiar.

În ceea ce-l privește pe Sandu Pop, secretarul general al Federației Române de Canotaj, Curtea de Conturi a constatat că acesta a încasat drepturi salariale nejustificate în valoare de 67.230 lei pentru perioada aprilie-decembrie 2024, chiar dacă funcția de secretar general a fost preluată de o altă persoană începând cu 1 aprilie 2024. Această plată a fost efectuată în mod necorespunzător și fără a respecta prevederile legale și contractuale privind utilizarea fondurilor financiare, iar Curtea de Conturi a recomandat restituirea acestei sume.

Raportul Curții de Conturi privind activitatea Federației Române de Canotaj între 2021 și 2024 scoate la iveală numeroase nereguli financiare și administrative, care sugerează o gestionare defectuoasă și netransparentă a fondurilor publice. În urma investigațiilor, Curtea de Conturi a solicitat restituirea sumelor nejustificate și penalitățile aferente, recomandând totodată revizuirea procedurilor interne de achiziție și îmbunătățirea transparenței financiare.

Este esențial ca Federația Română de Canotaj să ia măsuri rapide și eficiente pentru a remedia aceste nereguli și pentru a asigura respectarea strictă a legii în gestionarea fondurilor publice destinate susținerii sportului de performanță. În caz contrar, instituțiile responsabile ar putea lua măsuri suplimentare, inclusiv sesizarea organelor de urmărire penală pentru abuzuri financiare.

Articol integral pe G4Media

Ministerul Culturii și Festivalul Posada Rock: Între finanțare publică și posibile conflicte de interes

Într-o perioadă în care transparența și responsabilitatea financiară în sectorul public sunt teme de dezbatere, un caz recent ridică semne de întrebare cu privire la modul în care Ministerul Culturii din România finanțează evenimente culturale.

În perioada 2021-2025, ministerul a acordat 300.000 de euro pentru Posada Rock Festival, un eveniment organizat de Asociația „Rock Culture”, al cărei director este Bogdan Trîmbaciu, un funcționar public în Ministerul Culturii. Deși Trîmbaciu susține că este implicat în festival „pro bono” și fără beneficii financiare, legăturile dintre funcția sa în minister și implicarea sa directă în organizarea festivalului ridică întrebări privind potențialele conflicte de interes.

Festivalul Posada Rock, unul dintre cele mai importante evenimente de rock din România, a primit, începând cu 2021, fonduri nerambursabile din partea Ministerului Culturii. Sumele alocate au fost consistente:

  • 2021: 240.000 lei (aproximativ 50.000 de euro)

  • 2022: 395.000 lei (aproximativ 80.000 de euro)

  • 2023: 390.000 lei (aproximativ 80.000 de euro)

  • 2024: 250.000 lei (aproximativ 50.000 de euro)

Astfel, în cei patru ani, Posada Rock Festival a beneficiat de aproximativ 1,25 milioane de lei (sau aproximativ 250.000 de euro). Această finanțare a fost acordată în cadrul unui program prioritar al Ministerului Culturii, care susține evenimente culturale de impact național.

Bogdan Trîmbaciu, directorul Unității de Management a Proiectului (UMP) din cadrul Ministerului Culturii, este o figură centrală în organizarea acestui festival. El este descris în multiple surse media ca „organizer” și „promoter” al evenimentului, iar implicarea sa a fost confirmată de numeroasele sale apariții publice, inclusiv la emisiuni radio și în presa locală din Câmpulung Muscel. Cu toate acestea, Trîmbaciu susține că nu are niciun beneficiu financiar direct din organizarea festivalului, afirmând că activitatea sa este una „pro bono” și că se implică doar din „dragoste pentru Câmpulung Muscel” și pentru muzica rock.

În mod evident, Bogdan Trîmbaciu este mai mult decât un simplu promotor al festivalului. El ocupă o funcție de conducere la Ministerul Culturii, instituție care alocă fonduri pentru proiectele culturale, inclusiv pentru festivalul pe care îl organizează și promovează. De asemenea, membri ai Asociației Rock Culture, care organizează Posada Rock, lucrează și în Ministerul Culturii. Astfel, Constantin Răzvan Brăileanu, Denis Iulian Uță și Bogdan Aurelian Prundeanu sunt toți angajați ai ministerului, iar Brăileanu este chiar consilier al lui Trîmbaciu la UMP.

Aceste legături strânse între funcționarii din minister și organizatorii festivalului pun sub semnul întrebării transparența alocării fondurilor și riscurile unui conflict de interese. Într-adevăr, Agenția Națională de Integritate (ANI) nu s-a autosesizat până acum în privința unei posibile incompatibilități, dar mai mulți experți juridici susțin că acest caz ar putea fi considerat un conflict de interese. Chiar și Bogdan Trîmbaciu recunoaște că a împrumutat cu bani proprii Asociația Rock Culture și alte firme implicate în organizarea festivalului, dar nu a detaliat cum sunt gestionate aceste împrumuturi și dacă ele sunt plătite din fondurile primite de la Ministerul Culturii.

Într-o perioadă în care banii publici sunt tot mai atenționați de autorități și cetățeni, finanțarea evenimentelor culturale de importanță națională trebuie să fie realizată cu responsabilitate și transparență. Acordarea sumelor considerabile pentru Posada Rock Festival ridică întrebări privind utilizarea fondurilor și cine beneficiază, de fapt, de pe urma lor. Având în vedere că Trîmbaciu și alți membri ai echipei de organizare lucrează în cadrul aceleași instituții care alocă banii, nu este clar în ce măsură procesul de selecție și evaluare al proiectelor culturale este unul corect și imparțial.

De asemenea, directorii din cadrul Ministerului Culturii care sunt implicați în organizarea acestui eveniment beneficiază de salarii considerabile și au obligația de a gestiona resursele publice cu responsabilitate. În cazul lui Bogdan Trîmbaciu, salariul său anual depășește 40.000 de euro brut, iar aceste fonduri alocate de minister pentru un proiect pe care îl coordonează personal pot fi considerate o zonă gri din punct de vedere al eticii.

Pe lângă Trîmbaciu, și soția sa, Elena Trîmbaciu, este implicată în activitățile economice legate de festival, având legături cu mai multe firme asociate, cum ar fi Posada Booking SRL, care organizează evenimente pentru festival. Soția lui Trîmbaciu a lucrat în trecut pentru Rock Culture SRL, firma asociată cu Asociația Rock Culture. În plus, Elena Trîmbaciu a avut venituri semnificative din aceste activități, iar acest cerc strâns de colaboratori ridică din nou semne de întrebare asupra modului în care banii publici sunt alocați și cheltuiți.

Conform legislației naționale și internaționale, există norme clare privind conflictul de interese și incompatibilitatea funcționarilor publici care pot interveni în gestionarea fondurilor publice. În acest context, chiar și simpla implicare a unui director din Ministerul Culturii într-o astfel de organizație ar trebui să fie evaluată de instituțiile abilitate pentru a se asigura că nu există abateri de la normele de etică și transparență.

Însă, până în prezent, autoritățile nu au intervenit sau nu au analizat în detaliu acest caz. Este, prin urmare, important ca instituțiile relevante să evalueze în mod corect și transparent fiecare legătură între fondurile publice și evenimentele culturale finanțate.

Festivalul Posada Rock este un eveniment cultural important pentru România, dar gestionarea finanțării publice și implicarea funcționarilor publici în organizarea acestuia ridică serioase îngrijorări legate de transparență și conflictele de interese. Având în vedere sumele importante alocate, precum și legăturile directe dintre funcționarii publici și organizatori, este esențial ca aceste activități să fie verificate în detaliu pentru a asigura că resursele publice sunt utilizate în mod corect și eficient. Este nevoie de o abordare mai atentă și mai responsabilă a procesului de finanțare a proiectelor culturale, în special în ceea ce privește evenimentele care beneficiază de sprijin guvernamental.

Sursă: G4Media

Marian Preda, directorul ECO Igienizare: Un salariu de lux și o viață opulentă în mijlocul funcțiilor publice

Marian Preda, noul director al Companiei Municipale ECO Igienizare, o instituție importantă pentru sănătatea publică din București, a ajuns să beneficieze de un salariu semnificativ, care aproape s-a dublat în doar câteva luni.

După ce a fost numit în martie 2025, Preda a început să încaseze aproape 4.600 de euro pe lună, un salariu brut de 40.000 de lei, care îl plasează mult peste media celor mai mulți angajați din sectorul public. De asemenea, Preda își trăiește viața în lux, cu o avere considerabilă, inclusiv un Porsche, tablouri, bijuterii și ceasuri în valoare de 100.000 de euro.

Marian Preda a fost numit director general al ECO Igienizare pe 13 martie 2025, iar documentele oficiale arată că indemnizația sa lunară depășește 40.000 de lei brut, adică aproximativ 8.000 de euro. Astfel, după un simplu calcul, Preda încasează un salariu net de aproximativ 4.600 de euro lunar. Acesta este un salt considerabil față de salariul anterior al directorului ECO Igienizare, Bogdan Pascu, care, în decembrie 2024, încasează aproximativ 2.700 de euro pe lună.

Schimbarea salariilor este semnificativă, având în vedere că această funcție de conducere a fost la un moment dat plafonată printr-o decizie a Consiliului General al Municipiului București, care viza reducerea indemnizațiilor directorilor companiilor municipale la un salariu brut similar cu cel al viceprimarilor Capitalei, adică puțin peste 21.000 de lei. Această măsură a fost adoptată după investigațiile privind salariile ridicate ale directorilor din companiile municipale, dar, în cazul lui Marian Preda, se pare că salariul său a fost stabilit mult peste aceste limite.

Dincolo de salariul său generos, Marian Preda are o viață personală care reflectă opulența. În declarația de avere depusă la numirea sa în funcția de director, Preda a menționat că deține tablouri, bijuterii și ceasuri în valoare de aproximativ 100.000 de euro. În plus, el este proprietarul unui Porsche fabricat în 2013, o mașină de lux care adaugă la imaginea sa de stil de viață exclusivist. Preda mai deține trei terenuri intravilane și două case, una de locuit și una de vacanță, majoritatea acestor proprietăți fiind deținute împreună cu soția sa, Cristina Theodora Preda.

Aceste informații din declarația de avere conturează imaginea unui funcționar public care beneficiază de condiții financiare extrem de favorabile, ceea ce ridică întrebări cu privire la modul în care funcțiile publice sunt utilizate pentru îmbogățirea personală, mai ales într-un context economic de austeritate.

Marian Preda și-a început cariera în sectorul public în 2008, atunci când a fost numit director al Administrației Domeniului Public Sector 4. De-a lungul carierei sale, Preda a avut funcții cheie în instituții și companii municipale aflate sub conducerea Cristian Popescu Piedone, fost primar al Sectorului 4, și mai târziu al altor primari ai Capitalei. A fost numit în funcții de conducere în cadrul diverselor companii municipale, inclusiv la Compania de Cimitire din Capitală și la Administrația Școlilor Sector 4. De asemenea, a ocupat o poziție de subprefect al Capitalei între 2020 și 2023, înainte de a ajunge în fruntea ECO Igienizare.

Preda are un CV impresionant, cu multe poziții de conducere, dar nu a fost lipsit de controverse. În special, relațiile sale cu Cristian Popescu Piedone au stârnit critici, iar zvonurile conform cărora cei doi ar fi apropiați și chiar „vecini” întăresc impresia unei cariere favorizate de legăturile politice.

Dincolo de salariul său mare, Marian Preda are o serie de împrumuturi și credite, care includ împrumuturi către soția sa în valoare de peste 500.000 de lei. În plus, Preda a contractat mai multe credite bancare, inclusiv un împrumut important de aproape 60.000 de euro de la o persoană cu același nume de familie, Georgiana Diana Preda.

Aceste împrumuturi și credite adaugă un alt strat de complexitate în imaginea sa financiară, având în vedere veniturile sale considerabile și averea semnificativă.

În contextul crizei economice și al măsurilor de austeritate luate de guvern, salariile și veniturile directorilor de companii municipale sunt un subiect sensibil. Deși există o plafonare a salariilor, în special după investigațiile din 2024 privind directorii de la Societatea de Transport Public București (STB), Marian Preda beneficiază de o remunerație care depășește cu mult limita stabilită.

Aceste salarii ridicate ale directorilor companiilor municipale din Capitală sunt greu de justificat în fața publicului, mai ales în condițiile în care majoritatea acestor companii au probleme financiare și sunt dependente de bugetul local. Compania ECO Igienizare, deși esențială pentru sănătatea publică din București, raportează un profit modest de 521.892 de lei în 2024, iar cheltuielile administrative continuă să fie o sursă de nemulțumiri în rândul locuitorilor.

Salariile ridicate ale directorilor companiilor municipale din București, în special ale celor din funcții cheie precum Marian Preda, ridică întrebări serioase cu privire la transparența și responsabilitatea în gestionarea banilor publici. Într-un oraș cu numeroase provocări financiare și administrative, este esențial ca autoritățile locale să justifice astfel de cheltuieli și să asigure o mai mare eficiență în gestionarea fondurilor publice. De asemenea, legăturile politice și stilul de viață luxos al unor funcționari publici nu fac decât să adâncească percepția de ineficiență și de favoritism politic în administrația publică.

Articol integral pe Buletin de București

Cum a mușamalizat Curtea de Conturi sub conducerea lui Mihai Busuioc scandalul sediului Eximbank

Scandalul sediului Eximbank a fost una dintre cele mai controversate afaceri imobiliare în care a fost implicat statul român, și mai precis, Regia Autonomă a Patrimoniului de Stat (RAAPPS).

Deși controlul Curții de Conturi din 2017 a solicitat sesizarea procurorilor pentru recuperarea unui prejudiciu de 1,2 milioane de euro, o revizuire a raportului sub conducerea lui Mihai Busuioc în 2018 a redus semnificativ suma, iar sesizarea procurorilor a fost refuzată. Această schimbare de abordare a ridicat semne mari de întrebare privind modul în care instituțiile statului gestionează banii publici și cum au fost manipulate rezultatele controlului.

Imobilul din centrul Bucureștiului, situat pe Strada Barbu Delavrancea nr. 6A, a fost închiriat inițial de RAAPPS unei firme private, MAGNUS IMOBILIAR CONSULT SRL, la începutul anilor 2000. Acesta a fost ulterior preluat de firma Kiseleff Property SRL în 2013 și, ulterior, de Spirmina Corporation SRL. Însă, problema majoră a apărut atunci când firma privată a reînchiriat imediat clădirea Eximbank, o bancă de stat, la o chirie mult mai mare decât cea pe care o plătea către stat. Această practică a dus la o pierdere semnificativă pentru statul român, având în vedere diferența uriașă dintre chiria plătită de Eximbank și cea pe care o încasase RAAPPS.

Potrivit raportului Curții de Conturi din 2017, în urma unei cereri a firmei private de a micșora chiria, RAAPPS a acceptat reducerea prețului fără o justificare legală, iar această modificare a avut un impact financiar semnificativ asupra bugetului statului. Astfel, chiria plătită de RAAPPS a scăzut de la 69.125 euro pe lună la 46.215 euro pe lună. În același timp, Spirmina Corporation a subînchiriat imobilul către Eximbank cu o chirie de aproximativ 120.000 euro pe lună, ceea ce a dus la o pierdere de aproximativ 60.000 euro pe lună pentru statul român.

În 2017, Curtea de Conturi a efectuat un control care a relevat neregulile majore în gestionarea acestui contract de închiriere. Raportul inițial al Curții de Conturi a recomandat sesizarea procurorilor pentru abuz în serviciu și a cerut recuperarea unui prejudiciu de aproximativ 1,2 milioane de euro cauzat de micșorarea nejustificată a chiriei. De asemenea, raportul a menționat implicarea unor persoane din conducerea RAAPPS, inclusiv Gabriel Surdu, directorul general de la acea vreme, și alți membri ai Consiliului de Administrație al regiei.

Aceasta era o cerință clară de a sesiza autoritățile competente, având în vedere că firma privată a obținut un avantaj semnificativ în urma acestor tranzacții, în timp ce statul a pierdut sume mari din bugetul public.

În 2018, după numirea lui Mihai Busuioc la conducerea Curții de Conturi, instituția a efectuat un raport de follow-up, în care a revizuit evaluarea prejudiciului. În urma acestui nou control, Curtea de Conturi a recalculat prejudiciul la doar 85.000 de euro, o sumă mult mai mică decât cea solicitată inițial. Expertiza realizată de un evaluator acreditat a susținut că diferența dintre chiria de pe piață și chiria plătită de RAAPPS era mult mai mică decât estimările inițiale. Potrivit evaluării, scăderea chiriei ar fi fost de doar 3,43%, ceea ce a dus la reducerea semnificativă a prejudiciului.

Această schimbare de abordare a stârnit multe controverse, mai ales în condițiile în care firma privată a subînchiriat imobilul pentru Eximbank la o chirie mult mai mare decât cea plătită către RAAPPS. Acest fapt a fost considerat un abuz evident de resursele statului, având în vedere că statul a pierdut o sumă considerabilă de bani, în timp ce firma privată a obținut profituri semnificative din subînchirierea imobilului.

În ciuda dovezilor evidente și a raportului inițial care solicita sesizarea procurorilor, Curtea de Conturi a decis să nu trimită cazul către autoritățile judiciare. În luna august 2018, Plenul Curții de Conturi, condus de Mihai Busuioc, a aprobat propunerea de nesesizare a procurorilor. Astfel, cazul a fost închis, iar statul nu a recuperat niciun prejudiciu semnificativ. Aceasta a stârnit critici din partea mai multor lideri politici și a fost văzută ca o încercare de mușamalizare a unui scandal major de corupție, în care statul a fost păgubit în mod evident.

În 2020, DNA a solicitat toate documentele aferente acestui caz, iar Curtea de Conturi a transmis autorităților toate informațiile necesare. De atunci, însă, nu există informații clare cu privire la stadiul în care se află cercetările.

Spirmina Corporation, firma intermediară implicată în acest scandal, este controlată de Monica-Maria Peterson-Dăscălița, o femeie care a fost implicată într-un alt caz de evaziune fiscală. În martie 2020, aceasta a fost condamnată la un an de închisoare cu suspendare pentru evaziune fiscală, iar în 2023 a scăpat de condamnare datorită aplicării prescripției.

Aceste informații sugerează că Spirmina Corporation nu doar că a obținut un profit semnificativ din subînchirierea imobilului statului, dar și că asociatul acesteia a avut antecedente penale, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la legalitatea și corectitudinea întregului proces.

Scandalul sediului Eximbank ridică întrebări serioase cu privire la transparența și responsabilitatea instituțiilor statului în gestionarea resurselor publice. Deși controlul inițial al Curții de Conturi a arătat un prejudiciu semnificativ, schimbarea abordării și reducerea prejudiciului la o sumă mult mai mică a lăsat impresia unei mușamalizări a unui caz de corupție.

În acest context, DNA ar trebui să continue cercetările pentru a clarifica responsabilitățile în acest caz și pentru a asigura recuperarea prejudiciului. Acest scandal subliniază necesitatea unor măsuri stricte de transparență și responsabilitate în gestionarea fondurilor publice, precum și a unei supervizări riguroase a activităților instituțiilor statului pentru a preveni abuzurile și fraudarea banilor publici.

Articol integral pe G4Media

Cine primește spor de metrou: directori, traducători și șoferi beneficiază de bonusuri de până la 40% din salariu

În contextul reformelor economice și al măsurilor de austeritate impuse de guvernul condus de Ilie Bolojan, care a tăiat unele sporuri ale bugetarilor, se ridică o întrebare legată de modul în care sunt distribuite bonusurile în companiile de stat.

Un exemplu semnificativ vine de la Metrorex, compania de transport public din București, unde sporurile pentru angajați au stârnit controverse. Deși unele sporuri sunt justificate pentru muncitorii care lucrează în condiții dificile, altele sunt distribuite și către angajați care nu își desfășoară activitatea în subteran, în condiții extreme. Printre cei care beneficiază de sporul de metrou se numără nu doar mecanicii și revizorii care lucrează în tuneluri, dar și directori, traducători și șoferi din cadrul aparatului central al Metrorex.

În cadrul Contractului Colectiv de Muncă semnat în decembrie 2024, angajații Metrorex au obținut o serie de sporuri, inclusiv majorarea salariilor, care au dus la scumpirea biletelor de metrou din ianuarie 2025. Printre sporurile menționate, există un spor de metrou de până la 40% din salariul brut pentru angajații care își desfășoară activitatea în subteran. Acesta este acordat în condițiile în care lucrătorii sunt expuși la zgomot, umiditate, întuneric și noxe, factori ce pot pune în pericol sănătatea.

Totuși, o problemă majoră este faptul că sporul de metrou este acordat și angajaților care nu lucrează în subteran. De exemplu, directori, traducători și chiar șoferi din aparatul central al companiei beneficiază de acest spor, chiar dacă nu sunt expuși la condițiile dificile din tuneluri. Acesta este cazul angajaților care lucrează în sediul central de la etajul 9 al Palatului CFR, clădirea care găzduiește atât Ministerul Transporturilor, cât și sediul Metrorex.

Anexa nr. 2 din Contractul Colectiv de Muncă a Metrorex specifică faptul că sporul de metrou se acordă nu doar celor care lucrează în subteran, ci și angajaților de la suprafață. Printre aceștia se numără funcții precum contabil șef, economist, inspector resurse umane și altele. De exemplu, acești angajați beneficiază de un spor de metrou între 27% și 34% din salariul brut, în funcție de secția în care sunt încadrați. Această situație ridică întrebări legate de justificarea acordării acestui spor în condițiile în care acești angajați nu sunt expuși la condițiile extreme din subteran.

O altă anomalie semnalată de angajații Metrorex se referă la șoferii din cadrul companiei. Deși aceștia nu conduc trenuri în subteran, ci pe străzile din București, beneficiază totuși de un spor de metrou de 20%. Acest procent este considerabil mai mare decât alți angajați din secții sau chiar decât directorul general al Metrorex, care, conform reglementărilor, primește doar 20% spor. De asemenea, șoferii din aparatul central beneficiază de un spor mai mare, de 27%, ceea ce provoacă nemulțumiri în rândul altor angajați care consideră că această diferență de sporuri nu este justificată de responsabilitățile de serviciu.

În cadrul Contractului Colectiv de Muncă, sporul de metrou este acordat angajaților care lucrează în condiții speciale, care includ efort fizic ridicat, temperaturi extreme, umiditate, zgomot și trepidații. De asemenea, sporul este destinat celor care lucrează în locuri înguste sau sub influența câmpurilor electromagnetice, așa cum se întâmplă în cazul celor care lucrează cu echipamente tehnologice specifice.

În ciuda acestor condiții stipulate, mulți angajați care nu lucrează în subteran beneficiază de acest spor, ceea ce creează o percepție de inegalitate în cadrul companiei. Mai mult decât atât, sporul de metrou este acordat și angajaților care lucrează în condiții de izolare sau stres, iar acest lucru poate fi interpretat ca o practică nejustificată pentru anumite funcții care nu au legătură directă cu activitatea din subteran.

Într-un interviu acordat recent, Marian Artimon, președintele Unitatea – Sindicatul Liber Metrou, a explicat că sporul de metrou este acordat tuturor angajaților, nu doar celor care lucrează în subteran. El a subliniat că sporul se acordă în funcție de funcțiile și responsabilitățile angajaților, și că acest sistem este prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă.

Deficitul bugetar nu este din cauza noastră. Sporul de metrou se acordă pentru funcțiile și responsabilitățile pe care le au angajații. Întotdeauna am avut transparență în acordarea acestui spor și am încercat să-l includem și în salariu, pentru a face mai echitabil sistemul de recompensare”, a explicat Artimon. De asemenea, acesta a menționat că sporurile au fost negociate de sindicate și aprobate de administrația Metrorex, iar toate aceste reglementări sunt conforme cu Contractul Colectiv de Muncă semnat de ambele părți.

Întrebarea care rămâne este cum influențează aceste sporuri bugetul Metrorex și dacă majorările repetate ale salariilor și sporurilor vor afecta prețul biletelor și tarifele pentru utilizatorii serviciului de metrou. Deja, începând cu ianuarie 2025, tarifele au fost majorate pentru a acoperi aceste costuri suplimentare.

În condițiile de austeritate economică anunțate de guvern, majorările de sporuri și salarii în sectorul public și la companiile de stat, cum este Metrorex, sunt un subiect sensibil. Guvernul se confruntă cu presiuni pentru a reduce cheltuielile publice, iar astfel de practici ar putea fi privite cu scepticism de către cetățeni și autoritățile de reglementare fiscală.

Deși sporul de metrou este o practică prevăzută de lege și este acordat în mod justificat celor care lucrează în condiții grele de muncă, există semne clare că unele dintre aceste sporuri sunt acordate și unor angajați care nu îndeplinesc condițiile stipulate. Aceasta ridică întrebări cu privire la eficiența și corectitudinea managementului în companiile de stat și la responsabilitatea guvernamentală față de utilizarea corectă a resurselor publice.

În timp ce angajații care lucrează în subteran merită pe deplin sporuri pentru condițiile dificile, este esențial ca astfel de bonusuri să fie aplicate corect și transparent, pentru a asigura un sistem de recompensare echitabil și pentru a proteja bugetul public.

Sursă: Clubferoviar